banner abonamente

Autentificare
updated 2:14 PM UTC, Apr 19, 2019

Anatomia patologica a pasarilor - partea I-a

In cresterea pasarilor, spre deosebire de celelalte specii, diagnosticul necropsic este usor de efectuat. Respectand conditiile de igiena si cateva reguli antiepidemice, se poate face rapid in ferma, crescatorie sau in curtea gospodarului.

Se pot obtine astfel, simplu si foarte eficient primele indicii, foarte valoroase, cu privire la evolutia bolii, atat in ferma, cat si in zona, mai ales in cazul unor boli infecto-contagioase. Diagnosticul necropsic la pasare este o metoda operativa de supraveghere sanitar veterinara a efectivelor mari, el fiind inclus in sarcinile zilnice ale medicului veterinar de ferma. in unitatile mari, cu structuri de varsta si de productie diferite, registrele de necropsie zilnice constituie documente esentiale pentru urmarirea activitatii si situatiei sanitarveterinare din unitate.

La pasari si in special la cele din ferme, se tine cont de:

  1. Gradul de specializare: selectie, reproductie (parinti sau bunici) sau productie;
  2. Vaccinari facute anterior, data vaccinarilor, modul de vaccinare si vaccinul folosit;
  3. Tipul de productie: grele sau usoare;
  4. Tipul de varsta: tineret sau adulte;
  5. Tehnologia de crestere: sol sau baterii.

La pasarile de agrement se apreciaza caracterul de rasa, linie, etc. si zonele de unde provin, comparativ cu zona si durata conditiilor in care au trait in ultima vreme.

1. EXAMENUL EXTERIOR

1.1. Aspectul general al cadavrului

Aspectul cadavrului de pasare sau aspectul la prima vedere, poate oferi primele date asupra conditiilor de intretinere, transport (cand este cazul) si chiar primele date referitoare la cauzele mortii.

1.2. Starea de intretinere

Prima impresie este de cele mai multe ori foarte importanta. Un grup de cadavre de pasare, provenite din aceeasi hala, pot sa fie: cu dezvoltare uniforma sau nu, cu aspect exterior ingrijit sau nu, etc. Acestea sunt date, care orienteaza asupra modului in care au fost ingrijite, hranite, adapostite sau tratate medicamentos pasarile respective. Prezenta de maniamente sau de leziuni de paracheratoza pe picioare sau pe fata plantara, sunt rezultatul fie al unor conditii de hala necorespunzatoare, fie al unor deficiente nutritionale (carente in vitamina A, Se, S, Mn, colina, metionina).

1.3. Penajul

La puii de 0-10 zile, penajul poate fi murdar, aglutinat pericloacal cand este datorat unor enterite de natura microbiana sau alimentara, uneori cu dopuri cloacale (infectii salmonelice). Puful murdar poate fi cauza unor conditii de igiena precara in statia de incubatie si in hala si/sau de transport. Penajul murdar la varstele mai mari se datoreaza conditiilor de zooigiena sau unor carente vitamino-minerale. Prezenta de maniamente sau de leziuni de paracheratoza pe picioare sau pe fata plantara sunt rezultatul fie a unor conditii de hala necorespunzatoare, fie a unor deficiente nutritionale (carente in vitamina A, Se, S, Mn, colina, metionina).

1.4. Dezvoltarea corporala

Dezvoltarea corporala comparativ cu varsta este unul din indiciile cele mai eficiente asupra sanatatii pasarilor si in special a conditiilor de hranire si adapare si ale cantitatii si calitatii furajului. Hipotrepsia Hipotrepsia este urmarea aportului insuficient de hrana; poate fi si rezultatul unor afectiuni cronice, cand se intalneste la varste mai mari de 4-5 saptamani (boala Marek) sau de 50-60 saptamani (TBC). Hipotrepsia este caracterizata printr-o dezvoltare redusa a intregului organism. Se intalneste la pui si la adulte la toate speciile si categoriile si apare ca o consecinta a unei alimentatii necorespunzatoare tipului productiv sau rasei respective. Mai rar, poate fi consecinta unui stres de vaccinare sau de crestere.

1.5. Cahexia

Este vizibila la orice varsta, produsa in primul rand de carente nutritional- metabolice sau/si de boli cronice. La adulte este consecinta afectiunilor virale cronice: boala Marek, TBC, micoplasmoza, colobaciloza, sindroame respiratorii. Scaderea in greutate in astfel de situatii este spectaculoasa prin rapiditate si proportie: in 6-10 zile pierde cca 50-60% din greutate.

1.6. Sindromul oaselor moi si rahitismul

Deformarea dar mai ales consistenta oaselor puilor sau pasarilor adulte poate fi clasificat in: sindromul oaselor moi frecvent la pui in primele zile de viata si rahitismul, pentru varstele mai mari. Cauzele sunt multiple, datorate in principal avitaminozei D, hipocalcemiei si hiposforemiei. Se prezinta prin inmuierea ciocului si oaselor. La puii tineri consistenta oaselor este asemanatoare cauciucului. La palpatie se poate observa tumefierea cartilajelor articulatiei tibiotarsiene si costale. Cu timpul, carena sternala se deformeaza, luand forma literei S. Tabloul lezional mai poate fi consecinta sindromului de malabsorbtie si/sau enteritelor cronice.

1.7. Rahitismul la puii mici

El se manifesta prin inmuierea ciocului si a oaselor lungi, care au consistenta si elasticitatea cartonului. Ele sunt foarte friabile. Cauza este lipsa unui aport de calciu sau nerespectarea raportului Ca/P din furaj. La unele rase performante sunt "defecte de rasa".

1.8. Obezitatea (adipozitatea)

Este vizibila mai intens dupa indepartarea pielii abdominale, cand se vad depozitele de grasime, de culoare galbena care acopera viscerele abdominale. Ea este datorata aportului neechilibrat de furaj, absentei colinei (factor lipotrop) sau a excesului de porumb, in special la sfarsitul perioadei de ouat, si/sau unui program de lumina necontrolat.

1.9. Aspectul crestei, barbitelor, ciocului, fetei, pleoapelor, ochiului (irisului) si orificiul auditiv

Acestea sunt elemente de luat in consideratie atat in medicina de grup (ferme, crescatorii) si in cea de individ (pasari de agrement).

Crestele palide

Apar in anemii de natura alimentara (carente in Cu) sau infectioasa (anemia infectioasa aviara) dar si in infestatiile masive cu Argasidae.

Modificarile pleoapelor

Acestea pot fi uscate, iar in fazele cronice capata aspect granular, leziunea afectand si glandele oculare. Poate sa produca supuratii, care in timp se infecteaza.

Modificarile barbitelor

Pot prezenta deformari prin ingrosare, care la palpare sunt moi si febrile iar in forma cronica datorita infiltratului cazeos sunt dure. Este unul din semnele holerei aviare (pasteureloza). Diferentierea se face prin datele epidemiologice, cu leziuni usoare cutanate, datorate traumelor (intepaturi, rosaturi datorate custilor etc). La comisurile ciocului apar fisuri-ragade, care datorita mediului, cu timpul se infecteaza.

2. ASPECTE MORFOPATOLOGICE SPECIFICE PASARILOR

2.1. anatomie patologica2Condrodisplazii tibiotarsiene

Apar la puii de 6-8 saptamani in urma multiplelor carente vitamino-minerale. Ele constau in deformarea membrelor si implicit

Fig.2 Edemul fetei, sinuzita incipienta a liniei de aplomb

2.2. Perozisul

Este frecvent la pui si in general la pasarile in crestere datorita carentei primare in mangan si a nerespectarii raportului Ca/P in furaje. Mai pot interveni lipsa aminoacizilor esentiali si Zn.

Articulatiile tibio-tarsiene sunt ingrosate; la puii de 4-8 saptamani apare luxatia tendonului Achile din santul intercondilian. Este destul de des intalnit la liniile specializate de pui de carne sau la tineretul de inlocuire, cand exista carente in Mn, colina, biotina, vitamine B si E, in excesul de Ca si P si poate fi declansat de excesul de porumb.

Cruste in zona metatarso-falangiana Acestea conduc la ingrosarea zonei; ea capata un aspect cenusiu negricios si spongios. Agentul etiologic este raia cnemidocoptica, foarte frecventa la pasarile de colivie. Se poate face diagnostic diferential cu avitaminoza A si D. ingrosarea metatarselor si/sau a tibiilor Este o leziune datorata osteopetrozei, in care se mai observa obstruarea canalului medular.

Deformarea articulatiilor

Cele mai dese sunt deformarile articulatiilor interfalangiene si metatarsofalangiene care apar in guta articulara, dar si in osteopetroza (mai rara in ultima vreme). La pasarile mai mari se tumefiaza cartilajele tibio-tarsiene si costale si de cele mai multe ori carena sternala este deviata (in forma de S). Printre cauze mentionam carenta in vitamina D3, reducerea absorbtiei Ca/P prin ratii bogate in lipide sau prin lipsa de aport fosfo calcic. Mai poate sa apara in urma sindromului de malabsorbtie si/sau a enteritelor cronice.

Deplumatia sau alopecia

Este pierderea penelor pe tot corpul sau numai pe portiuni din acesta. Deplumatii apar si in perioada de naparlire fiziologica. in starile patologice este insotita si de zone sangerande ale pielii; in cazurile grave sunt insotite de eviscerari (prolaps cloacal) si plagi care pot merge pana la mutilare. Afectiunea are o etiologie multipla si este numita canibalism. Este mai frecventa la adulte si mai ales la pasarile de colivie, unde poate sa apara si datorita stresului sau unor nevroze. Poate evolua singura sau fiind precedata de prolapsuri cloacale. O alta categorie de deplumatie apare in starile carentiale determinate de lipsa triptofanului, iodului, Zn., vitaminei A si B.

Depigmentarea sau decolorarea penelor

Este intalnita mai des la pasarile de colivie si agrement, la curci si fazani. Este datorata carentelor in lizina si triptofan (aminoacizi cu sulf). Dopurile cloacale Acestea sunt aglomerari de materii fecale, puf si particole de asternut care se dezlipesc cu greutate. Ele apar la pui in primele doua saptamani si se pot datora infectiilor cu Salmonele, E.coli sau lipsei celulozei din furaje, sau excesului in grasimi de proasta calitate si/sau fara antioxidanti.

Prolapsul cloacal

Prolapsul cloacal apare gradat, mai intai prin prolabarea marginilor cloacale, dupa care poate urma prolabarea cloacei si a anselor intestinale. Este unul din primele semne ale fortajului ouatului si prima faza a canibalismului. Este un sindrom plurifactorial, datorat fie deficientelor nutritionale (oligoelemente, vitamina E, A si C), fie unor greseli tehnologice (intretinerea in custi incomode, sau prea multe intr-o cusca, programul de lumina). De cele mai multe ori se complica cu fenomenul de imitatie, cand si pasarile aparent sanatoase "intra in acest joc", intregul efectiv fiind foarte greu de controlat. Sindromul se numeste pica sau canibalism. Pe langa aspectul sangerand al cloacei, care este prolabata in exterior, inconjurata de pene si puf care sunt ciugulite de pasarile din jur si chiar de pasarea bolnava. in cazurile grave pe langa cloaca, la exterior se vede si o portiune de intestin, picajul manifestandu-se si la membre-gheare si degete, care sunt ciugulite si insangerate.

3. LEZIUNILE PIELII, MUCOASELOR APARENTE SI TESUTULUI SUBCUTAN

Leziunile pielii sunt vizibile mai usor in zonele fara pene cum sunt pe fata interna a aripilor si zona axilara, ca si in zona cutanata dintre regiunea abdominala si picioare. La pasarile cu creste si barbite mari, acestea sunt primele zone cutanate care se examineaza impreuna cu pielea fetei. Pielea se examineaza in totalitate, in rasparul penajului. In aceste zone apar papule, vezicule, pustule, si cruste in infectiile cu virusul difterovariolei aviare. Leziunea se mai numeste exantem acantozic si este patognomonic pentru difterovariola (atunci cand la examenul histopatologic sunt vizibili corpusculii Bollinger). Supradimensionarea bulbilor plumiferi, aspectul nodular al pielii este leziunea bolii Marek forma cutanata, intalnita la puii de carne dupa 35 zile si la gainile adulte.

3.1. Dermatita crustoasa localizata

Se observa in deficientele nutritionale, de acid pantotenic/biotina. De cele mai multe ori nu apare singura, ci insotita de un tablou complex de leziuni ale pielii si fanerelor, cum sunt: pene lipsite de luciu, tocate la varf, care cu timpul devin fragile. Pielea de pe picioare ia aspect crustos, descuamant, iar falangele datorita ingrosarii epidermei si hipertrofierii cornoase a epidermei par ingrosate si cornificate. Hemoragii subcutane la nivelul pielii picioarelor este o leziune care a aparut frecvent in ultimele episoade de gripa aviara.

Bursita sternala

Este o leziune cutanata, la nivelul sternului si apare la pasarile intretinute in baterii. Se manifesta prin aparitia unei inflamatii mai mari sau mai mici, direct proportionale cu talia pasarii, cu greutatea si varsta lor. Cand este mai veche, bursita sternala se poate complica cu infectii, necroza, uneori luand aspect granulomatos (in aspergiloza la curca).

Edemul tesutului conjunctiv subcutan

Edemul fetei inclusiv al sinusurilor apare in boala cronica respiratorie (infectiile cu micoplasme si/sau E.coli), in corizele afrigore, ca si in cele infectioase (produse de Haemophillus). Ele mai pot insoti avitaminoza A. Secretia oculara si nazala, impreuna cu edemul si congestia fetei pot sa ia aspect sangvinolent si chiar hemoragic. Este vizibila in formele acute si supraacute de pseudopesta, gripa si anemie infectioasa. Edemul zonei cervico-cefalice apare in urma vaccinarilor cu vaccinuri inactivate uleioase cand acele nu au fost dezinfectate. Mai apare in infectiile cu Cl.Novy la broileri sau cu streptococi la rate. Edemul generalizat este prezent in intoxicatii cu sare, in avitaminoza E si hiposelenoze, in diatezele exsudative la pui si la boboci. Sindrom congestivo-hemoragic generalizat insoteste starile toxice, bursita infectioasa aviara, anemia infectioasa aviara si infectiile gripale supraacute.

Aspectul exterior al ochiului

Conjunctivitele Inflamatiile conjunctivei pot fi seroase, cand sunt produse de conditii afrigore sau de atmosfera viciata din adaposturi (aminiac, formol, gaze de esapament etc.). Conjunctivitele catarale, care prin cronicizare se transforma in fibrinoase. Ele insotesc sindroamele respiratorii, infectiile cu Microplasme, Haemophillus si E.coli, Pasteurele, in bronsita infectioasa, difterovariola si laringotraheita infectioasa. La porumbei poate fi una din modificarile din aspergiloza si din trichomonoza.

Depigmentarea irisului

Este o leziune care insoteste carentele in vitamina A. Poate fi intalnita atat la puii mici cat si la gainile ouatoare. Cand depigmentarea este uni sau bilaterala, iar irisul este deformat (oval sau colturos) se suspicioneaza boala Marek.

Gangrena varfului limbii

Apare in micotoxicoze si in carentele vitaminice. Este foarte frecventa la pasarile de colivie, iar in anii sau in zonele cu multa poluare micotica a materiilor prime furajere, este foarte des observata la pasarile de ferma. Se asociaza cu alte semne cum sunt: oprire in crestere, lipsa sporului, etc.

Leziunile hemoragice subcutane

Leziunile hemoragice subcutane din zona gambelor si a articulatiilor tibio-femurale sunt caracteristice sindroamelor hemoragice. Este frecvent in ultima vreme si este datorat infectiilor cu virusul bursitei infectioase si/sau al anemiei infectioase. La efectivele mari, diagnosticul diferential se face cu intoxicatiile (sulfamide, micotoxine, unele raticide), cu avitaminoza K si formele supraacute de pseudopesta si holera. Cand este prezenta in cazuri izolate, leziunea hemoragica subcutana poate fi datorata unor traumatisme. Leziunile articulatiilor Articulatiile se examineaza la examenul clinic al pasarilor si/sau la inspectia generala a cadavrului. Se observa deformarile, aspectul sinoviei si al capetelor articulare.

Artrite traumatice

La pasarile crescute in baterii sau la pasarile de agrement tinute in colivii incomode, pot sa apara artrite traumatice, care pot imbraca toate formele de evolutie. Cea mai cunoscuta este pododermatita necrotico-purulenta care este complicata cu artrita tibio-tarsiena.

Artrite seroase

Sunt diagnosticate in urma inspectarii si palparii articulatiilor. Ele sunt diagnosticate mai mult la pasarile in viata, fiind din punct de vedere evolutiv, prima forma de manifestare a artritelor. Sunt prezente in sinovita infectioasa, in artritele virale si foarte des, in infectiile salmonelice si tuberculoza incipienta la porumbei.

Artrite serohemoragice

Articulatiile sunt marite in volum si la sectionare elibereaza un lichid serosanguinolent. Apar in urma infectiilor stafilococice. Este necesar un examen bacteriologic pentru izolarea agentului cauzal.

Artrite purulente

Infectiile articulatiilor produc marirea in volum, si indurarea sinoviei. Pe sectiune se scurge un lichid vascos, albcenusiu. Ele pot fi produse de infectiile salmonelice, streptococice, colibacilare, de holera aviara cronica, rujet (la curci si la fazani) si micoplasmoza.

Artrite proliferative

Cele mai raspandite artrite proliferative sunt cele intalnite in TBC si in guta. in ambele cazuri articulatiile sunt deformate, marite, si pe sectiune in camera articulara este prezent un continut dens de culoare galbena.

anatomie patologica

Fig.1 Pui cu penaj frizat, horiplumatie ("elicopter")

anatomie patologica3

Fig.3 Sinuzita infraorbitara bilaterala

anatomie patologica4
Fig. 4 Congestia si edemul fetei

anatomie patologica5

Fig. 5 Pui cu perozis, decubit anormal si rahitism

anatomie patologica6

Fig.6 Ingrosarea metatarselor

anatomie patologica7
Fig.7 Osteopetroza

anatomie patologica8
Fig.8 Eroziunea capetelor articulare

anatomie patologica9
Fig.9 Corpusculi Bollinger in membrana corioalantoidiena (variola aviara) (examen histologic)

anatomie patologica10
Fig. 10 Congestii si hemoragii subcutane la nivelul picioarelor (gripa aviara)

anatomia patologica11

 

Fig. 11 Hemoragii subcutane generalizate (BIA, anemie infectioasa, gripa, intoxicatii, asfixie)

anatomia patologica12

Fig. 12 Hemoragii subcutane si periostale (rujet-fazan)

anatomia patologica13

Fig.13 Hemoragii subcutane barbite (anemie infectioasa)

anatomia patologica14

Fig.14 Artrita hemoragica

anatomia patologica15

Fig.15 Artrita seroasa

 

Ultima modificareMarți, 31 Iulie 2018 22:02