banner abonamente

Autentificare
updated 2:14 PM UTC, Apr 19, 2019

Lavajul bronhoalveolar (LBA)

LBA este realizat pe animalul tranchilizat, in pozitie patrupedala. Tranchilizarea se poate face folosind un ò¼ûÆ2-agonist cum este xilazina hidroclorica (0,3-0,5 mg/kg GC, IV), romifidina (0,03-0,05 mg/kg GC, IV) sau detomidina (10-20 mcg/kg GC, IV). Administrarea concomitenta de butorfanol (0,01-0,03 mg/kg GC, IV) este adesea utila la caii cu semne clinice severe de ORCR si hipersensibilitate marcata a cailor respiratorii, pentru a diminua reflexul de tuse in timpul pasajului bronhoscopului.

Este recomandata si contentia prin folosirea iavasalei mai ales in momentul pasajului endoscopului prin nazo faringe. Curatarea narinelor cu un tifon umed, anterior procedurii, reduce contaminarea bronhoscopului. in conditii de teren, lavajul bronhoalveolar poate fi realizat utilizand un endoscop cu fibra optica sau simplu, cu ajutorul unui tub naso-traheal cu un diametru exterior de 8 mm. in multe clinici veterinare, video-endoscopia este preferata deoarece permite inregistrarea video sau a imaginilor digitale pentru o documentare cat mai detaliata in registrul medical al pacientului (Hewson si Viel, 2002).

Bronhoscopul trebuie sa aiba o lungime utilizabila de cel putin 160-180 cm pentru a permite lavajul pulmonar in profunzime la caii maturi. Adancimea maxima de lavaj a pulmonului depinde de diametrul exterior al bronhoscopului utilizat. La majoritatea cailor maturi, un diametru exterior de 10-13 mm permite colectarea probei de la nivelul bronhiilor de generatia a 4-a pana la a 6-a.

Endoscopia ofera avantajul inspectiei cailor respiratorii anterior procedurii de lavaj bronhoalveolar. Se poate evalua astfel nazofarinxul pentru a sesiza eventualele modificari sau eventualul jetaj. Trahea trebuie inspectata pentru a detecta hiperemia, precum si calitatea sau cantitatea secretiilor. La jonctiunea laringo-traheala si la bifurcatia traheei exista receptori multipli ai tusei. Astfel, un cal sanatos va tusi de obicei de 2-3 ori in timpul pasajului bronhoscopului, spre deosebire de caii cu hipersensibilitate a cailor respiratorii, la care tusea este accentuata. Anestezia topica ajuta la reducerea tusei la caii sanatosi, mai ales cand se realizeaza la nivelul bifurcatiei traheei, dupa ce s-a recoltat proba pentru cultura bacteriana. O solutie diluata de anestezic (0,4% lidocaina in ser fiziologic steril, fara adrenalina) este adesea eficienta cand 60-120 ml sunt instilati la nivelul bifurcatiei traheale inaintea avansarii endoscopului.

Aplicarea anestezicului local la nivel laringian in fazele initiale ale endoscopiei nu este recomandata, deoarece fluidul de la nivelul faringelui va curge in jos pe trahee, spaland caile respiratorii superioare de bacterii contaminante si contaminand caile respiratorii profunde inaintea recoltarii probelor pentru bacteriologie si citologie. Orice acumulare a secretiilor sau hemoragiile in trahee trebuie inregistrate si descrise in functie de localizare (in regiunea superioara, mijlocie sau inferioara), cantitate, caracter/culoare. O regiune a traheei, dispusa aproape orizontal, este localizata la nivelul intrarii in torace si adesea secretiile pot fi detectate doar in acest loc. Secretii pot fi observate de-a lungul intregii trahei in afectiuni inflamatorii avansate sau infectii bacteriene pulmonare severe.

Daca este suspectat un abces pulmonar, trebuie incercata identificarea segmentului bronhial al pulmonului de unde isi are originea secretia maronie, mucopurulenta (de ex. stanga, dreapta sau amandoua). In general bronhia cea mai afectata este in segmentul cranial al lobilor pulmonari caudali (Hewson si Viel, 2002). Prezenta edemului trebuie detectata prin evaluarea grosimii bifurcatiei traheale precum si a diviziunilor bronhiilor mari, care apar ingrosate si bombate in cazul prezentei edemului. Concomitent cu aparitia edemului mucoasei, bronhospasmul devine evident in timpul bronhoscopiei, caracterizat prin protruzia inelelor cartilaginoase in lumenul cailor respiratorii si o reducere semnificativa a diametrului acestuia. in cazul cailor cu obstructie recurenta a cailor respiratorii (ORCR), acest ultim aspect este foarte evident. Evaluarea cailor respiratorii pentru modificarile enuntate anterior este foarte subiectiva si dependenta de experienta examinatorului. De aceea, au fost realizate sisteme semicantitative de apreciere pentru a standardiza raportarea rezultatelor examenului clinic si modificarile cailor respiratorii observate prin endoscopie (Hare si Viel, 1998).

Odata ce bronhoscopul sau tubul a fost fixat, lavajul bronhoalveolar poate fi realizat folosind ser fiziologic steril. Daca solutia este in prealabil incalzita la 37┬║C, bronhospasmul este mai redus, permi - tand recuperarea unei cantitati mai mari de fluid. Solutia introdusa prin canalul de biopsie al endoscopului este ulterior aspirata usor cu o seringa de 60 ml sau cu un aparat de aspiratie setat la o presiune de -5 pana la -15 cm H2O (-30 - - 100 mm Hg). Presiunea negativa exce siva trebuie evitata mai ales in caile respiratorii inflamate, deoarece aceasta va cauza colapsul lumenului cailor respiratorii limitand volumul fluidului recuperat. Pe langa aceasta are loc traumatizarea epiteliului respirator, ducand la prezenta unui numar semnificativ de hematii in fluidul de LBA (Hewson si Viel, 2002). Volumul solutiei saline introduse se rasfrange asupra numarului total de celule diferentiate din proba de LBA rezultata. Volumele mai mici furnizeaza o proba de lavaj bronhial fara recuperarea celulelor de la nivelul alveolelor si de aceea au un procent mai mare de neutrofile. Aceasta, in comparatie cu volumele mai mari utilizate, care furnizeaza probe mai reprezentative ale surfactantului pulmonar.

Deoarece in ultimii 20 de ani volumul solutiei utilizate in LBA variaza in diferite studii efectuate, se recomanda sa se utilizeze un volum standard de 250-500ml, pentru a permite comparatii intre viitoarele studii asupra LBA (Robinson, 2000). Volumul este introdus in doua sau trei reprize, cu aspiratie intre reprize. in general, aproximativ 40-60% din volumul introdus poate fi recuperat, desi este foarte normal sa se obtina doar volume mici din caile respiratorii obstruate (de exemplu in exacerbari in ORCR) deoarece edemul cailor respiratorii si bronhospasmul determina colapsul lume nu lui in timpul aspiratiei. Complicatiile tehnicii de LBA sunt minime. in pulmonul evaluat prin LBA are loc un raspuns neutrofilic inflamator, detectabil la operatiunile urmatoare de LBA realizate in 48 de ore de la procedura initiala. Acest raspuns este limitat la bronhia si segmentul pulmonar care a fost investigat si nu este detectat in bronhiile adiacente sau in pulmonul opus. O usoara crestere a temperaturii rectale a fost observata la cai pentru mai putin de 24 de ore dupa LBA, fara efecte clinice adverse. Orice febra persistenta sau exagerata trebuie sa determine evaluari ulterioare ale acestor pacienti, din moment ce aceste simptome pot indica raspandirea unei infectii preexistente, ca o consecinta a procedurii de LBA. Astfel, proprietarii sunt sfatuiti sa monitorizeze apetitul si temperatura rectala a cailor si sa semnaleze orice deteriorare a functiei respiratorii in primele 24 de ore dupa LBA (Hewson si Viel, 2002).

O alta metoda de LBA: folosind un tub nazo-traheal, cu un diametru exterior de 9 mm va furniza rezultate similare metodei bronhoscopice anterioare. Tehnica"blind" (engl. blind = orb) este o alternativa la utilizarea bronhoscopului, cand nu este necesara o inspectie speciala a pulmonului. Cu capul si gatul calului in extensie, tubul nazo-traheal este trecut prin nazo-farinx in trahee pana este obtinut un raspuns prin tuse, sugerand stimularea receptorilor de la nivelul bifurcatiei traheale. Se introduce la acest nivel o cantitate de 60-120 ml de lidocaina 0,4%. Tubul este apoi avansat in pulmon pana cand se percepe o fixare adecvata, bazata pe rezistenta opusa la incercarea usoara de a avansa tubul. in majoritatea cazurilor, tubul va avansa spre lobii dorsocaudali ai pulmonului. Balonul este apoi umflat folosind 5-10 ml de aer. Acest balon asigura o fixare completa pentru a preveni refluxul fluidului introdus. Aproximativ 200- 300 de ml de solutie salina sterila (5 x 60 ml) este introdusa si apoi aspirata. La sfarsitul operatiunii, toate probele se colecteaza intr-un singur recipient formand o proba unica (Hewson si Viel, 2002).

Bibliografie: 1. Hare, J.E., L. Viel (1998) - Pulmonary eosinophilia associated with increased airway responsiveness in young racing horse, J Vet Intern Med 12: 163-170. 2. Hewson, J., L. Viel (2002) - Sampling, Microbiology and Cytology of the Respiratory Tract, In: Equine Respiratory Diseases, P. Lekeux (Ed.), Publisher: International Veterinary Information Service (www.ivis.org), Ithaca, New York, USA. 3. Robinson, N. E. (2000) - International workshop on equine chronic airway disease: Michigan State University, Equine Vet J 33: 5-19.

Ultima modificareMarți, 31 Iulie 2018 22:27
Dr Cristian Molnar

Clinica "The Barn Equine & Large Animal Practice"