promo lung iarna 2019 720
Autentificare
updated 7:56 AM UTC, Feb 18, 2019

Cateva date serologice privind FEBRA CU VIRUS WEST NILE

Febra cu virus West Nile reprezinta o meningoencefalita produsa de un virus ce apartine genului Alfavirus, grupul virusul encefalitei japoneze. Sunt receptive la infectia cu acest virus numeroase mamifere si pasari domestice si salbatice.

La cabaline si la oameni se intalnesc formele cele mai grave de boala, cu manifestari clinice diverse, 10% din infectii la aceste specii avand caracter neuroinvaziv, uneori cu sfarsit fatal. Transmiterea virusului West Nile la mamifere si pasari precum si intre aceste specii se realizeza prin intermediul tantarilor, care reprezinta "vectorii transmitatori ai virusului".

Virusul este inoculat la oameni prin intepatura tantarilor infectati, principala specie de tantari transmitatori fiind Culex pipiens cat si speciile Anopheles coustani, maculipennis; Aedes cantans, caspius , excrucians; Culex modestus, univittatus.

Tantarii se infecteaza in timpul hranirii cu sangele pasarilor infectate cu virusul West Nile si pot transmite virusul la oameni sau alte gazde vertebrate prin intepatura. Rezervorul natural de virus West Nile este reprezntat de pasarile domestice si salbatice care reprezinta "vectorii amplificatori ai virusului West Nile".

Omul si calul reprezinta gazde finale, nefiind posibila transmiterea virusului de la cal la om sau de la aceste specii la alte animale sau pasari. in termeni epidemiologici aceste doua specii sunt denumite "dead end hosts".

Virusul West Nile a fost izolat si identificat pentru prima data la om in Uganda in anul 1937. Epidemii recente importante in Europa au fost semnalate in Romania (1996 - cea mai mare epidemie cu virus WN din Europa, 393 cazuri confirmate cu neuroinfectie WNV, 17 decese, rata fatalitatii: 4.3%, izolarea virusului WN s-a efectuat pe pool de tantari Culex pipiens colectat din centrul Bucurestiului (rata estimata 0.3/1000) si 1997), Cehia (1997 cu 5 cazuri clinice), Ungaria (2008), Italia (2008 - 2009). Cea mai mare epidemie de febra cu virus West Nile la om a evoluat in SUA in perioada 2000 - 2003, perioada in care au murit peste o mie de persoane.

Infectia cu Virus West Nile in Romania, anul 2010 a constat in: 156 cazuri suspecte, 46 cazuri confirmate, cazuri probabile - 1, 96 cazuri infirmate, 4 decese (2 Constanta, 1 Mehedinti, 1 Bucuresti), rata fatalitatii - 8.5%. Infectia cu virusul West Nile la om se manifesta in 20% din cazuri sub forma pseudogripala manifestata prin: febra, dureri de cap, dureri musculare si articulare, conjunctivita, limfadenopatie, anorexie, greata, dureri abdominale, diaree, tulburari respiratorii, inrosiri ale pielii in partea superioara a trunchiului, zona capului si membrelor. La un numar redus de pacienti se produce forma de meningita sau meningoencefalita manifestata prin febra, dureri de cap, fotofobie, torticolis, inconstienta, dezorientare, dizartrie, tremor, ataxie, miscari involuntare si parkinsonism. Forma cea mai rara este forma poliomielitica, dificil de diagnosticat, mai ales in absenta formei meningoencefalice.

Cele mai expuse persoane la infectie sunt copiii sau persoanele peste 50 ani ori cele cu sistemul imunitar compromis (cu boli cronice, la care se aplica transfuzii de sange sau transplant de organe). Prevenirea infectarii oamenilor cu virusul West Nile se efectueaza prin educarea populatiei pentru a se proteja de contactul cu vectorii (tantarii) si prin diminuarea populatiilor de tantari in sezonul cald. La cabaline au existat de asemenea epidemii importante in Israel, Egipt si in general in Orientul Mijlociu. Cele mai mari pierderi au fost insa inregistrate in SUA in perioada 2000- 2003, cazurile de cai morti din cauza infectarii cu acest virus fiind de ordinul miilor.

La cabalinele din zonele endemice boala evolueaza in majoritatea cazurilor asimptomatic. Aproximativ 10% din animalele infectate prezinta semne clinice de alterare a sistemului nervos central datorita localizarii virusului la acest nivel, manifestate prin: ataxie, alterarea capacitatii proprioceptive, pareze sau paralizii de obicei la nivelul membrelor posterioare, hiperexcitabilitate, uneori agresi vitate sau depresie, hiperestezie. O parte din animale se pot vindeca dupa 10 - 15 zile, dar la 40 - 60% din cazuri finalul este de obicei fatal.

La pasarile salbatice (in special corvide), simptomatologia consta in: slabire accentuata, aripi lasate, depresie, letargie, incoordonare si incapacitatea de a zbura, ataxie, paralizii, miscari de pedalare, torticolis, opistotonus. 25 - 40% din pasarile afectate mor dupa 24 ore de la debutul semnelor de afectare nervoasa. Supravegherea serologica a infectiei la cai reprezinta o etapa importanta in monitorizarea raspandirii geografice a virusului West Nile si pentru semnalarea activitatii virusului in diferite zone inainte de aparitia cazurilor umane.

De exemplu in judetul Iasi supravegherea serologica a fost realizata in sapte localitati tinta. in alegerea localitatilor tinta s-a avut in vedere urmatoarele aspecte: prezenta de ecosisteme propice pentru dezvoltarea unor populatii puternice de tantari - terenuri umede, mlastinoase, terenuri cu vegetatie abundenta care mentine solul umed si afanat, cimitire, gospodarii sau ferme cu plantatii legumicole irigate permanent, combinate cu existenta unei populatii locale de cabaline utilizate pentru munca ori transport.

Supravegherea serologica in judetul Iasi a fost efectuata prin teste ELISA folosind doua kituri si anume: Kitul de competitie ID SCREENÆ West Nile (acest kit de diagnostic este conceput pentru detectarea anticorpilor (la cai si pasari) impotriva invelisului proteic (pr- E) al virusului West Nile - Ig. G) si Kitul de detectie a anticorpilor IgM fata de virusul West Nile - Pourquier. in anul 2010 studiile serologice au fost efectuate pe 170 probe provenite de la 128 cabaline si 42 pasari domestice (palmipede si galinacee), ce au evidentiat circulatia virusului in 6 localitati din cele 7 localitati tinta stabilite. in localitatile tinta in care s-au depistat anticorpi antivirus West Nile la cai si pasari au fost efectuate teste ELISA pentru detectia anticorpilor IgG a virusului pe 104 probe (62 probe ser sanguin cabaline si 42 probe ser pasare) acestea au furnizat rezultate pozitive pentru 42 probe ser (36 probe cabaline din 6 localitati tinta si 6 probe pasari din 2 localitati tinta).

Testele ELISA pentru detectia anticorpilor IgG a virusului la pasari au fost realizate ulterior depistari de anticorpi IgG la cabaline. in localitatile in care au fost identificate cabaline cu anticorpi IgG s-au efectuat investigatii si pentru depistarea anticorpilor IgM (anticorpi care semnaleaza circulatie activa si recenta a virusului West Nile in zona respectiva), pe un numar de 66 probe din care 4 probe pozitive, 4 probe cu rezultat neconcludent si 58 negative. Toate localitatile in care s-a evidentiat circulatia virusului vor fi considerate"zone de risc pentru infectii cu virus West Nile la animale si om - denumite pe scurt"zone de risc WN"". Studii de seroprevalenta (detectia anticorpilor IgG a virusului West Nile) efectuate la pasari domestice si cabaline au evidentiat o seropozitivitate de 40,38 %. Studiile de seroprevalenta (atc IgG) realizate separate pe speciile luate in calcul au relevant urmatoarele procente de seropozitivitate: 58,06% la cai si 14,29% la pasari.

Programele de control ale bolii urmaresc: identificarea zonelor de risc, monitorizarea speciilor animale tinta pentru declansarea imediata a sistemului rapid de alerta in caz de infectii noi si monitorizarea populatiei umane in zonele endemice.

Referinte 1. Cantile C., Di Guardo G., Eleni C. & Arispici M. (2000). Clinical and neuropathological features of West Nile virus equine encephalomyelitis in Italy. Equine Vet. J., 32, 31-35. 2. Hayes CG. 2001. West Nile virus: Uganda, 1937, to New York City, 1999. Annu.N.Y. Acad.Sci. 951:25-37. 3. Javier CASTILLO-OLIVARES, James WOOD, Centre for Preventive Medicine, Animal Health Trust, Newmarket, Suffolk CB8 7UU, United Kingdom - West Nile virus infection of horses. Received 26 January 2004; accepted 1 March 2004. 4. Hubalek Z, Halouzka J. 1999. West Nile fever-a reemerging mosquitoborne viral disease in Europe. Emerg.Infect. Dis.5:643-50. 5. Ostlund E.N., Andresen J.E. & Andresen M. (2000).West Nile encephalitis. Vet. Clin. North Am., Equine Pract., 16, 427-441. 6. Savuta Ghe., Aurelia Ionescu , Gina Dragomir, Adriana Anita, D. Anita, Luanda Ludu, 2007. - SEROLOGICAL INVESTIGATIONS OF WNV INFECTION IN HORSES FROM THE SOUTH-EAST OF ROMANIA. Bulletin USAMV-CN, 64/2007. 7. Infectia cu Virus West Nile in Romania, 2010. - dr. Anca Sirbu dr. Rodica Radu, dr. Adriana Pistol, dr. biol. Gabriela Nicolescu, dr. Florin Popovici, biol. Alina Feder, dr. biol.Cornelia Ceianu, dr. Romana Rebreanu; A II-a Conferinta Nationala de Microbiologie si Epidemiologie, Sinaia, 14-16 octombrie 2010.

Dr. Stefania Anderco-Merticariu,

Dr. Felicia Tarca - DSVSA-LSVSA Iasi

Ultima modificareSâmbătă, 04 August 2018 20:00
Dr Stefania Anderco

Medic Veterinar LSVJ Iasi