Autentificare
updated 2:37 PM UTC, Dec 12, 2019

Sterilizarea la caii salbatici

Contents[Hide]

Studiu privind tehnica si logistica folosita in sterilizarea a 8 armasari din grupul cailor salbatici proveniti din Delta Dunarii Cei 8 armasari supusi interventiilor chirurgicale fac parte dintrun total de 41 de cai salbatici transportati din Delta Dunarii, care in momentul sterilizarii au fost adapostiti liberi intr-un padoc dreptunghiular de cca 3500 m2. Din motive ce tin de siguranta, agresivitate si fenotipism s-a decis sterilizarea lor.

Considerente fiziologice si comportamentale Desi caii prefera sa formeze grupuri de cate 5-6 indivizi, la aparitia unui factor perturbator acestia se aduna, devin foarte precauti si incep sa galopeze in turma. Spre deosebire de caii domesticiti, la acesti cai se poate observa o tendinta de mascare a diferitelor probleme medicale existente si o capacitate crescuta de a face fata durerii. Considerente ce tin de imobilizarea medicamentoasa/anestezie Datorita comportamentului natural al acestor cai de a evita contactul uman a fost exclus de la inceput orice tip de injectare directa a substantelor tranchilizante.

Prin urmare, a trebuit sa luam in considerare celelalte tipuri de tranchilizare la distanta. Avand in vedere ca folosirea pustii sau pistolului cu CO2 prezinta un potential mai crescut de a traumatiza si faptul ca acesti cai se simt in oarecare siguranta in prezenta oamenilor la cel mult 5-10 m, am decis ca cea mai buna varianta de tranchilizare este prin intermediul sarbacanei. Din punct de vedere tehnic, cea mai buna balistica pentru sarbacana de 11 mm sunt seringile de tranchilizare usoare de 3ml. in consecinta, am reusit sa improvizam astfel de seringi din seringi normale de 3ml cu ambou infiletabil. Un al doilea aspect de natura tehnica important este ca a trebuit sa alegem combinatia de substante care ofera cea mai mare concentratie pe ml si poate anestezia un cal de 300 kg (+/-50 kg) in cel mai scurt timp, cu cele mai putine efecte secundare.

Disponibilitatea substantelor anestezice sigure cu concentratii ridicate pe piata romaneasca a reprezentat cel de-al treilea important aspect de care a trebuit sa se tina cont. Literatura (Walzer, Zoo Animal & Wildlife Immobilization and Anesthesia, 2007) sugereaza folosirea etorfinei in combinatie cu tiletamina/zolazepam, acepromazina, detomidina sau butorfanol pentru imobilizarea chimica la ecvinele nedomestice (calul Przewalski, asinul salbatic, zebra). Din pacate in Romania nu se comercializeaza etorfina (Immobilon) asa ca a trebuit sa ne folosim de ceea ce exista pe piata: tiletamina/ zolazepam (Zoletil 50), detomidina (Domosedan), butorfanol (Butomidor) ketamina (Vetased), acepromazinaa(Calmivet) si xilazina (Narcoxyl 2). Cea mai mare concentratie pe ml o are Domosedanul, urmat de Zoletil dupa care Butomidorul. Toate acestea au un efect rapid de inductie, un nivel sigur de toxicitate, nu prezinta nici o incompatibilitate intre ele si lucreaza fiecare pe centri nervosi diferiti. Datorita acestor motive am decis sa le folosim conform urmatorului protocol: Zoletilul se prezinta ca o pudra alba si cu solventul acesteia. Am renuntat la solvent si am diluat pudra cu un flacon intreg de 5 ml de Domosedan si 2 ml de Butomidor. Combinatia rezultata va avea 7 ml de 125 mg tiletamina/125mg zolazepam (TZ), 50 mg detomidina si 20 mg de butorfanol. Prospectele substantelor recomanda pentru cai urmatoarea posologie: 3-8 mg/kg TZ, 40-80 ug/kg detomidina si 10 mg butorfanol pe animal. Teoretic, intregul cocktail de substante ar trebui sa acopere cu usurinta anestezia la 2 armasari adulti de 300 kg, dar aceasta numai in conditiile injectarii intravenoase, care in cazul de fata este imposibila. Farmacodinamica aceleiasi substan te administrate intravenos sau intramuscular difera.

Efectul injectiilor intramusculare dureaza mai mult pana se instaleaza (5- 15 min) comparativ cu cele intravenoase (max 30 sec) si foarte important, este nevoie de mai multa cantitate de substanta pentru injectiile intramusculare ca sa aiba efecte similare cu cele intravenoase. Tehnica de imobilizare Dupa ce seringile de tranchilizare (capacitate de max 3 ml) au fost umplute cu combinatia de substante mentionata anterior, de fiecare data cand un cal se afla indeajuns de aproape si intr-o oarecare stare de relaxare, sagetile au fost proiectate cu ajutorul sarbacanei in musculatura fesiera a membrelor posterioare. in cazul unui armasar, injectarea unei singure seringi s-a demonstrat a fi indeajuns ca animalul sa cada in decubit. Efectul s-a instalat in 10 minute. in cazul altor doi cai, a fost nevoie de patru seringi ca efectul sa se instaleze si acestia sa se aseze (atunci efectul anestezicului s-a instalat in 30-40 de minute). Media pentru toti armasarii a fost de 3-4 seringi de 3 ml descarcate in intregime in musculatura si de 15-20 de minute pentru ca anestezicul sa-si faca efectul si sa confere un bun status operator.

1. Factori ce pot influenta procesul de imobilizare

Folosirea unei metode de anestezie la distanta cum este sarbacana si sagetile de tranchilizare ridica unele dificultati tehnice ce pot afecta procesul de imobilizare. tintirea corecta a unui animal este un proces deseori problematic. in cazul ideal, calul trebuie sa se afle in vecinatate (undeva la 5 m), fara sa se miste si sa fie relaxat. De multe ori, animalele se misca sau fug din calea omului odata ce sarbacana este ridicata. Daca sageata este proiectata in timp ce calul se misca, aceasta poate ricosa si se poate pierde si substanta din seringa. intodeauna exista sansa sa nu se nimereasca tinta, iar cu fiecare sageata proiectata, animalele devin din ce in ce mai nervoase si mai greu de tintit. O alta problema poate aparea datorita sagetilor de tranchilizare. in timpul manipularii lor, acestea pot pierde presiune, pistoanele se pot bloca sau chiar sa se intepeneasca in sarbacana, etc. Toti acesti factori sunt greu de limitat si trebuie considerati o sursa de pierderi generale. Pentru a estima aceste pierderi, am observat ca pentru un cal am folosit maximum 5 sageti, cu 25% sanse ca sageata sa nu nimereasca tinta sau sa nu se descarce adecvat. Vremea, oboseala, presiuni exterioare sau echipamentul de proasta calitate pot influenta direct aceasta rata de pierdere.

2. Tehnica de sterilizare

Odata ce calul a cazut in decubit datorita efectului tranchilizarii, o persoana apuca capul animalului si-si pune greutatea pe gat si pe maxila pentru a-l imobiliza. Pentru a limita excitarea cu alti stimuli, capul a fost acoperit cu o patura. In caz ca armasarul nu a fost sedat indeajuns, s-a suplinit cu de la 5 pana la 10 ml de ketamina 10% intravenos. Pentru a oferi un bun spatiu operator, membrul superior posterior a fost legat cu o franghie de chisita si extins anterior. A fost facuta toaleta locala cu alcool si betadina iar apoi au fost injectate 10 ml de procaina 2% in fiecare testicul. Doua incizii au fost facute pe scrot de-a lungul fiecarui testicul, paralel cu rafeul median. Odata ce testiculele au fost dilacerate din pungile scrotale si evidentiate, cordoanele au fost clampate cat mai adanc, fiecare cu cate o pensa Raimers. Pensele au fost lasate timp de 30 de minute pentru a asigura vasotripsie, dupa care testiculele au fost excizate. in acest timp, a fost administrat antibiotic (1m/25kg penicilina/streptomicina, Pen&Strep), analgezic/antiinflamator (20ml metamizol, Nosasul) si ser antitetanic (1500 UAI). La sfarsitul operatiei au fost pulverizati agenti de cicatrizare (Germostop/Terramycin) in plaga operatorie si o substanta repelenta de insecte in jurul acesteia.

Dupa operatie, caii au fost tinuti inca 15-20 de minute cu capul pe pamant iar apoi a fost indepartata patura. in cele mai multe cazuri, caii s-au ridicat imediat ce patura a fost indepartata sau a fost nevoie sa se astepte cateva minute. Interventia, din momentul caderii in decubit pana cand caii s-au ridicat a durat in jur de o ora. Considerente post operatorii La toate operatiile de castrare la armasari apare in mod normal inflamatia pungilor scrotale si a furoului care dureaza cateva zile. Datorita faptului ca nu s-a putut aborda medical zona de inflamatie fara o alta tranchilizare, caii au fost tinuti sub atenta observatie. De cateva ori pe zi caii au fost facuti sa alerge prin padoc pentru a ajuta la scaderea inflamatiei. in decursul a 5-7 zile, inflamatia a disparut iar caii nu au mai prezentat nici o alta complicatie.

3. Concluzii

Castrarea la cai salbatici in teren necesita cunostinte de comportament animal, logistica speciala si experienta in folosirea metodelor de imobilizare la distanta. Aceste cunostinte reduc la minimum stresul provocat de aceste in terventii. Pentru ca nu poate fi comparata cu anestezia la un cal domestic, unde substantele sunt administrate direct intravenos, anestezia la caii salbatici este mai dificila, dureaza mai mult, este mai costisitoare si prezinta unele riscuri. Dupa operatie procesul de vindecare al plagii operatorii dureaza pana la o saptamana fara a fi nevoie de nici o alta interventie medicala suplimentara.

 

Ultima modificareMarți, 31 Iulie 2018 22:08