Autentificare
updated 9:48 AM UTC, Sep 16, 2019

Tot ce trebuie sa stiti daca aveti UN PACIENT AMFIBIE

Contents[Hide]

Pentru ca in numerele trecute v-am prezentat ce inseamna medicina animalelor exotice si salbatice si cum se poate ajunge la aceasta specializare, in acest numar m-am gandit sa abordez un subiect clinic, pentru a exemplifica ce inseamna diversitatea medicala in acest caz.

AMFIBIE1Apar din ce in ce mai multe animale de companie exotice, iar amfibienii sunt probabil printre cei mai ciudati. Prezente atat in gadini zoo cat si in colectii particulare, broastele si salamandrele au inceput sa atraga atentia publicului si a oamenilor de stiinta, anul 2008 fiind chiar considerat"year of the frog" (anul broastei). Clasa Amphibia contine peste 4000 de specii impartite in ordinele Apoda/Gymnophiona (cecilieni), Caudata/Urodela (salamandrele) si Anura (broastele).

Cand va este prezentat un amfibian pentru consultatie, se incepe cu anamneza, la fel ca in orice caz clinic obisnuit. Se identifica specia, sexul si varsta, iar proprietarul va explica simptomele si va prezenta afectiunile si tratamentele din trecut. De asemenea, este bine sa fie aduse si cadavrele animalelor decedate de curand, pentru ca o necropsie poate ajuta in procesul de diagnostic.

Se noteaza daca animalele sunt nascute in captivititate sau capturate, de cat timp sunt in posesia proprietarului actual si este oferita o descriere amanuntita a parametrilor de intretinere: tipul terariului, substratul, plantele, temperatura si umiditatea aerului, temperatura si pH-ul apei, prezenta oxigenului, nitritilor, amoniacului, tipul de iluminare, procedurile de dezinfectie si deparazitare si dieta.

Urmeaza, in mod firesc, examinarea clinica. Pentru aceasta trebuie sa stiti sa manipulati aceste animale: umiditatea pielii trebuie mentinuta pe tot parcursul examinarii si sunt folosite manusi umezite, fara talc, pentru a proteja pielea sensibila a pacientului dar si pe examinator de mucusul uneori toxic. Dar inainte de a atinge animalul trebuie observate de la distanta cateva detalii: conditia corporala, culoarea si textura tegumentului (poate cel mai important organ la amfibieni), pozitia, miscarile si activitatea, eventuale eforturi de respiratie si reactivitatea la stimuli.

Este realizata examinarea fiecarui sistem si organ dupa tipicul normal pentru animalele de companie, cu cateva particularitati:

  • Cavitatea orala trebuie atent examinata pentru a nu produce fracturi (frecvente in cazul unui hiperparatiroidism secundar de origine nutritionala);
  • Examinarea celomului si partii ventrale se realizeaza prin palpare, balotare si iluminare (pe un geam sau o placa transparenta in lumina unui bec);
  • Pielii ii trebuie acordata o mare atentie: orice decolorare, ulcerare sau modificare trebuie atent observata;
  • Clinicianul trebuie sa verifice existenta catorva reflexe: reflexul palpebral si cornean, reflexul de retragere a membrelor si reflexul de repozitionare (cand animalul este asezat in decubit dorsal, el trebuie sa"sara" inapoi in pozitia normala);
  • Aflarea greutatii animalului este esentiala. in plus, trebuie tinuta evidenta acesteia daca animalul este internat sau in carantina.

Atentie: greutatea variaza puternic in functie de starea de hidratare, hranire, volumul urinii si orice acumulare patologica de lichid;

  • Starea de hidratare este extrem de importanta la amfibieni. Deshidratarea are ca simptome enoftalmia, pierderea elasticitatii pielii, pierderea in greutate si vascozitatea crescuta a pielii.

Ca teste de diagnostic va stau la dispozitie aproape toate metodele clasice. Se pot lua amprente pe lama sau raclaje ale pielii pentru citologie, culturi bacteriene si micologice, dar si biopsii. in cazul de acumulari de fluide in cavitatea celomica sau subcutanat se poate realiza paracenteza, urmata de analiza lichidului, citologie si culturi pentru determinarea germenilor aerobi.

Se pot determina potentialii paraziti prin analize coprologice (directe sau prin flotatie cu nitrat de Na) iar prin examinare citologica cu coloratii Wright-Giemsa, Ziehl-Neelsen si Gram se pot descoperi micobacteriile, coccidiile sau cryptosporidiile.

AMFIBIE3Radiografiile (cel mai simplu cu filme si/sau aparate de uz dentar) vor pune in evidenta bolile osoase, respiratorii, corpii straini sau obstructiile gastrointestinale.

Recoltarea de sange se realizeaza folosind vena abdominala mediana, vena femurala si sublinguala, iar la salamandre se foloseste vena caudala ventrala. Se poate realiza si cardiocenteza, dar nu este recomandata decat in cazuri extreme sau inainte de eutanasiere. Volumul recoltat este de 0,5% din greutatea vie. Sangele recoltat se foloseste pentru aflarea hematocritului, numararea globulelor albe si rosii si realizarea unui frotiu. Din punct de vedere biochimic, acidul uric prezinta o importanta mai mare decat ceilalti parametri ai functiei renale.

Pentru ca in general parametrii normali sunt necunoscuti, este de ajutor daca se recolteaza o proba de la un animal sanatos de aceeasi specie si varsta.

Anestezia la amfibieni este realizata folosind o baie de MS-222 (tricain metansulfonat, izomer al benzocainei). (Nota: Din pacate nu cunosc daca acest produs este comercializat in Romania si in ce conditii).

Semnele unei anestezii usoare sunt disparitia reflexelor: palpe bral, cornean, de repozitionare, dar sunt prezente miscari spontane si respiratie "din gusa". Pentru o operatie chirurgicala, toate reflexele sunt absente, inclusiv reflexul de flexie la stimul dureros. Animalul este scos din baia de anestezic si operat pe un prosop umed. Efectul dureaza intre 30 si 90 de minute.

Se mai poate folosi eugenol (dar a fost raportat prolaps gastric), isofluran (tot in baie de apa) dar si ketamina (in combinatie cu medetomidina) injectabil.

1. NU se foloseste hipotermia/inghetarea !!

Analgezia este de asemenea importanta, pentru ca ultimele cercetari arata ca perceptia durerii la amfibieni si pesti este analoaga mamiferelor. Deci se pot folosi opiode (butorfanol) si antiinflamatoare nonsterioidiene (carprofen, meloxicam).

Cand un pacient amfibian este prezentat in stare de soc sau colaps, examinarea clinica amanuntita prezentata mai sus este inlocuita cu o rapida verificare a cailor respiratorii si a posibilelor surse de hemoragie. Se face o fluido-terapie agresiva, se creste nivelul de oxigen (se pompeaza aer sau oxigen in apa din terariu) si se administreaza corticosteroizi.

Se vor administra de asemenea gluconat de calciu, complex vitaminic B si dextroza. Daca se suspecteaza o intoxicatie cu organofosfati, tratamentul este de 0,1 mg/kg atropina IM, SC sau intracelomic. Pentru a stimula respiratia 5 mg/kg doxapram IM sau IV (intracardiac) pot ajuta. Pentru a hidrata pacientul, acesta se va scufunda intr-o baie de"Ringer pentru amfibii": 6,6g NaCl, 0,15g CaCl2, 0,15g KCl si 0,2g NaHCO3 la un litru de apa fara clor sau, in lipsa ingredientilor: 1 parte ser fiziologic la 2 parti dextroza 5% sau 4 parti Ringer lactat la o parte dextroza 5%.

Alegerea apei este esentiala: nu trebuie sa contina compusi ca amoniac, clor, cloramine, nitrati. Apa de robinet din pacate contine clor fata de cea de izvor (recomandata). Modul de administrare al medicamentelor este in general oral sau cutanat. Se pot insa administra medicamente si pe cale intramusculara, subcutanata (nu la salamandre unde pielea adera foarte bine de musculatura), intracelomica, intravenoasa sau direct in sistemul limfatic.

Pentru a dezinfecta pielea se va prefera o solutie diluata de clorhexidina si niciodata nu se vor folosi produsele pe baza de sapun, detergent, alcool sau iod. Din punct de vedere al dietei, trebuie avut grija la faptul ca majoritatea nevertebratelor contin un raport calciu-fosfor ce trebuie corectat. Cu 24-48 de ore inainte sa fie oferiti ca hrana, greierii sau viermii vor fi hraniti cu mult calciu ("gut loading").

Printre cele mai des intalnite probleme cu care este prezentat un amfibian la medic se numara:

  • "Red leg syndrome" (infectie sistemica virala, bacteriana sau micotica, produsa de factori incorecti de mediu; cere o terapie agresiva si determinarea exacta a patogenului)
  • Edem/ascita (in cazul bolilor ce produc dezechilibre osmotice; celomocenteza este obligatorie pentru terapie si diagnostic)
  • Cahexie (produsa de conditii de intretinere incorecte, parazitoze)
  • Obstructii gastrointestinale (diagnosticate prin radiografii de contrast, transiluminare; corpii straini se inlatura usor cu o pensa sau prin gavaj cu ser fiziologic)
  • Prolaps (cloaca, rect, colon, stomac, vezica sau ovidiuct)
  • Probleme neurologice (hipoglicemie, hipocalcemie, deficinenta de tiamina, hiperparatiroidism secundar de origine nutritionala)
  • Traume (chimice - urme de detergenti dupa spalarea terariilor, fizice - agresivitate intre animale)
  • Chytridiomycoza (micoza responsabila pentru moartea subita in captivitate si declinul multor specii de amfibieni din salbaticie) Pentru ca este imposibil de dat toate detaliile despre bolile si ingrijirea unei clase intregi de animale in doar cateva paragrafe, acest articol este menit in special sa trezeasca medicilor veterinari interesul catre speciile exotice.
Ultima modificareMarți, 08 Ianuarie 2019 16:56