promo lung iarna 2019 720
Autentificare
updated 9:31 AM UTC, Feb 17, 2019

MRSA (STAFILOCOCII METHICILIN-REZISTENTI), O provocare pentru medicina veterinara

Stafilococii sunt bacterii cu forma sferica ce se grupeaza sub forma de ciorchini. Stafilococii sunt raspanditi in aer, in apa si pe toate suprafetele; omul gazduindu-i in fosele nazale, intestin, glandele sudoripare si pe piele.

Intre 20 si 30% dintre persoanele normale gazduiesc S. aureus in nari, iar un procent asemanator in colon. La personalul de spital, proportia purtatorilor variaza intre 40 si 70%. Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este specia patogena principala. Ea produce un pigment auriu sau citrin si enzime extracelulare (coagulaze, DN-aze, fibrinolizina, leucodina, bacteriocina). Stafilococii patogeni pot cauza o mare varietate de boli la animale si oameni, prin secretia de toxine sau prin inmultirea rapida si invadarea tesuturilor.

S. aureus cauzeaza in general infectii piogene loca li zate, de tipul abceselor sau furunculelor, dar sunt cazuri in care poate cauza infectii sistemice, determinand uneori un tip special de septicemie, numita piemie. Toxinele stafilococice sunt o cauza comuna a toxiinfectiilor alimentare. Desi prelucrarea termica (gatire) omoara bacteriile, enterotoxinele rezistente la temperatura nu sunt distruse si pot produce toxiinfectia alimentara. Prin toxinele sale, S. aureus poate cauza si sindromul socului toxic.

O alta specie de stafilococ, Staphylococcus intermedius, colonizeaza frecvent dermul unor animale si poate produce infectii la caini si pisici si, mai rar, la oameni (zoonoze). Aceasta specie este frecvent purtatoare de gene care confera multirezistenta la antibiotice. S. saprophyticus este o alta specie coagulazo - negativa care poate cauza infectii ale cailor urinare. Recent, au fost identificate mai multe tulpini de S. aureus rezistente la meticilina (Methicillin-resistant Staphylococcus aureus), un derivat de penicilina cu structura modificata si care era in mod obisnuit eficient impotriva stafilococilor rezistenti la penicilina.

De mentionat ca rezistenta la methicilina indica rezistenta tulpinilor respective la aproape toate antibioticele uzuale, de aceea problema MRSA este privita cu atata seriozitate si ingrijorare. MRSA constituie o problema majora pentru sanatatea publica. Linia ST398 de MRSA este recunoscuta ca un risc profesional pentru persoanele ce vin in contact cu animalele si produsele animale (veterinari, fermieri, procesatori), constituind o adevarata zoonoza. Pe de alta parte, s-a semnalat o crestere notabila a riscului de transmitere a infectiei MRSA prin muscatura de caine si pisica si de aceea se impune supravegherea animalelor de companie si a animalelor salbatice sub acest aspect. Cercetatorii de la Universitatea din Florida de Sud au studiat aparitia infectiilor prin astfel de muscaturi. Copiii cu varste intre cinci si noua ani sunt cei mai expusi muscaturilor si cel mai des acestia sunt muscati de fata, ceafa si cap. Pisicile musca mai des femeile si persoanele in varsta. Ocazional, MRSA pot fi de asemenea introdusi in spitale unde produc infectii cu evolutii grave, asa numitele infectii nosocomiale.

Persistenta pe mainile personalului spitalicesc si rezistenta la antibiotice datorita multitudinii de antibiotice folosite in spitale si a presiunii selective, fac din acesti germeni agenti de temut ai infectiilor intraspitalicesti. Rezistenta la meticilina in spitale provoaca mortalitate ridicata in randul bolnavilor cu bacteriemii cu MRSA, mai ales la nou-nascuti, arsi, hemodializati si in sectiile de chirurgie si ATI. in perioada 2004-2005, 60-72% din tulpinile invasive de Staphylococcus aureus izolate in spitalele din Romania au fost rezistente la meticilina (MRSA), recordul meticilino-rezistentei in Europa.

Tratamentul chimioterapic antistafilococic in infectiile grave se realizeaza utilizand Cefalosporine de generatie III si IV (Cefoperazone, Ceftriaxon,), Fluorochinolone (Ciprofloxacin, Ofloxacin) precum si mai noile antibiotice Carbapeneme (Imipenem, Meropenem). Numarul mortilor atribuite MRSA in UK este estimat la 3000 de persoane pe an, iar costul tratamentelor la 12000- 15000 EUR, la care se adauga cheltuielile cu igiena si programele de control pentru prevenirea acestor infectii in spitale.

Ca urmare, se impun masuri severe de monitorizare a tulpinilor MRSA pentru stabilirea celor mai potrivite solutii pentru reducerea prevalentei lor. Gravitatea situatiei a generat preocuparea si ingrijorarea EFSA (Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara) care, in consecinta, a solicitat Comisiei Europene sprijinirea unui program pentru monitorizarea MRSA in exploatatiile de porci din tarile UE, program aprobat si finantat de catre UE prin Decizia 2008/55/EC.

Programul de cercetare s-a desfasurat in cursul anului 2008 si a constat in recoltarea probelor de praf din adaposturi cu tampoane sterile si examinarea lor in laborator pentru prezenta MRSA si sub raport genetic pentru prezenta genei Spa, apartenenta la linia genetica ST393 si examene MLST (Multi-Locus Sequence Type) pentru stabilirea filogenezei. in total au fost incluse in program 1421 de adaposturi de porci pentru crestere si vanzare si un numar de 3176 de adaposturi pentru porci la ingrasat din 24 de tari membre ale UE si doua tari nonmembre. Cele mai multe ferme proveneau din Spania-359, Franta-342 si Danemarca- 293. Romania, Cipru si Malta nu au au fost incluse in program. Rezultatele studiului arata ca in unele tari UE, acest tip de stafilococi sau izolat in mod frecvent (Germania- 43%, Spania-46%) in timp ce in alte 7 tari rata de detectie a fost zero (exemplu Danemarca, Estonia, Finlanda).

Prevalenta MRSA in adaposturile de crestere din UE a fost de 14% (0-46%), iar in fermele de productie a fost de 26,9% (0-51,2%). Deoarece prezenta MRSA in produsele alimentare este importanta, EFSA recomanda extinderea cercetarilor si asupra acestor produse, inclusiv a celor provenite de la bovine si pasari. Cunoscand deosebita importanta pentru medicina veterinara a problemei MRSA, am intreprins un studiu comparativ, privind prezenta MRSA in unele exploatatii de porci din zona noastra(Ardeal). in plus, am extins cercetarile si cu privire la prezenta MRSA in secretiile nazo-faringiene la porci. Desi nu s-a putut respecta intocmai protocolul de lucru stabilit prin Decizia Comisiei si am inclus in studiu si prezenta MRSA la animalele din adaposturi, ca purtatori, se poate arata ca prevalenta stafilococilor in probele examinate a fost de 81,1% din totalul probelor.

Cercetarile cu privire la apartenenta stafilococilor izolati la MRSA nu s-au incheiat, rezultatele urmand a fi cunoscute la sfarsitul studiului. Desigur, s-ar impune continuarea cercetarilor, inclusiv genetice, pentru a stabili potentialul patologic si riscurile ce le prezinta MRSA pentru consumatori si in primul rand, pentru medicii veterinari, crescatorii de porci, procesatori si, in colaborare cu cercetatorii din medicina umana, pentru infectiile nosocomiale.

Putem afirma, in concluzie, ca problema MRSA trebuie abordata de medicina veterinara dintr-o tripla ipostaza:

1. Ca problema de sanatate publica veterinara;

2. Ca o problema de risc direct pentru medicul veterinar practician;

3. Sub raportul folosirii necontrolate a antibiotiocelor la tratamentele animalelor, urmate de efectele daunatoare si imprevizibile.

Ultima modificareSâmbătă, 04 August 2018 19:55