Terapia adjuvanta a fost folosita de mult timp ca si mijloc de imbunatatire a calitatii vietii pacientilor cu cancer, fiind in prezent acceptata ca si parte a protocolului de gestionare a cazurilor oncologice. Deoarece calitatea vietii pacientului reprezinta de obicei prima grija a proprietarului acestuia, deciziile legate de terapia primara si adjuvanta nu trebuie sa ia in calcul numai factorii determinanti ai bolii, ci si dorintele, preferintele si limitarile proprietarului.

Chimioterapia este in prezent o modalitate de tratament frecvent folosita in cadrul medicinei oncologice veterinare. Chimioterapia conventionala, chimioterapia metronomica si chimioterapia tintita realizata cu ajutorul inhibitorilor tirozin-kinazici (ITK) reprezinta metode disponibile practicienilor specializati pe animale mici si difera in functie de indicatii si de obiective. De aceea, pentru a fi folosite cu succes in practica, clinicianul trebuie sa fie constient de cateva principii de baza specifice fiecarei metode. Cunoasterea tehnicilor adecvate de administrare si a efectelor adverse secundare ale medicamentelor este esentiala.

Un plan sistematic de evaluare a EKG ajuta la evitarea omiterii unor anormalitati importante. In interpretarea fiecarei EKG ar trebui urmarite urmatoarele caracteristici descrise in acest articol. Cunoasterea parametrilor normali ai electrocardiogramei pentru fiecare specie in parte este esentiala pentru o interpretare corecta.  

De indata ce este suspicionat un proces neoplazic, determinarea tipului de tumora serveste ca baza de plecare pentru urmatoarele etape ale gestionarii cazului oncologic. Tabelul 1 listeaza tipurile de tumori frecvent diagnosticate la caini, iar Tabelul 2 listeaza tipurile de tumori frecvent diagnosticate la pisici. Diagnosticul de certitudine nu se poate confirma doar pe baza palpatiei. Biopsia reprezinta metoda de baza care permite inlaturarea si examinarea celulelor provenite din corp pentru a se determina prezenta, cauza sau extinderea procesului morbid. Probele de tesut pot fi obtinute prin aspiratia cu ac fin in scopul examenului citologic sau prin biopsie tisulara in scopul interpretarii histopatologice. 

Transferul catre un specialist in oncologie poate fi potrivit din mai multe motive. Acestea includ situatiile in care medicul veterinar generalist sau proprietarul doreste sa aiba acces la toate optiunile de tratament posibile sau atunci cand medicul veterinar initial nu poate asigura pacientului un tratament optim din diverse motive. 

Practicienii care trimit un pacient bolnav de cancer la un specialist oncolog trebuie sa aiba in vedere urmatoarele consideratii:

Toate clinicile veterinare specializate in animale de companie vor avea parte periodic de cazuri oncologice, ceea ce face din diagnosticul si tratamentul cancerului o componenta esentiala a masurilor de baza ale unei ingrijiri complete. Deoarece fiecare caz oncologic este unic din punct de vedere medical, aceste instructiuni recomanda o abordare adaptata la pacient, care sa cuprinda urmatoarele etape: diagnostic, stadializare, interventie terapeutica, dispozitii legate de siguranta pacientului si a personalului in ceea ce priveste manipularea substantelor chimioterapice, transferul catre o clinica specializata in oncologie atunci cand este cazul si o puternica sprijinire morala a clientului.

Bradiaritmia reprezinta scaderea frecventei cardiace sub limitele fiziologice. Bradiaritmiile pot fi impartite in bradicardia sinusala, disfunctii sinoatriale si tulburari de conducere.

Hernia reprezinta prin definitie iesirea unui organ din cavitatea in care se gaseste in mod normal. Daca ne referim la masa intestinala, cavitatea in care aceasta se regaseste in mod normal este cea peritoneala, ca atare hernia se va produce intr-un punct slab de la nivelul peretelui abdominal. Cainii, ca si oamenii, pot suferi hernii. Unele pot fi evidente inca de la nastere, altele pot aparea ca urmare a unor traumatisme, sau pot surveni in timpul vietii datorita afectarii din diverse motive a masei musculare. De fapt, hernia reprezinta o slabire (desirare) a fibrei musculare la nivelul peretelui abdominal, fapt ce duce la prolabarea tesutului adipos (al grasimii) si in final, al organelor interne printr-o bresa a peretelui abdominal. In functie de tipul de hernie, starea clinica a animalului poate fi afectata, fiind necesara interventia medicului veterinar. Lasate netratate, herniile pot pune in pericol viata animalului.

• Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica

Experienta in prelevarea sangelui este esentiala pentru ca medicul sau asistentul veterinar sa puna un diagnostic corect si sa monitorizeze in mod adecvat evolutia unui pacient. Colectarea nu incepe si nu se incheie cu venipunctia si aspiratia sangelui in seringa; probele de sange trebuie prelevate in conditii de siguranta si cu integritate, in timp ce se asigura o calitate maxima a serviciilor. 

Expresia consacrata din literatura britanica „dying before your eyes”, traita de majoritatea clinicienilor are o etiologie primordiala reprezentata de afectiunile cardio-respiratorii. Corespondentul acestei situatii in patologia umana este „dead on arrival”,si fie ca discutam despre medicina umana sau veterinara, frustrarea pierderii pacientului este aceeasi.

Animalele de companie dezvolta o gama larga de reactii de hipersensibilitate 159. Dintre tipurile de reactii de hipersensibilitate descrise la caine, incidenta cea mai mare o au reactiile de hipersensibilitate de tip I 149, alaturi de acestea fiind insa implicate, in anumite conditii si restul mecanismelor hipersensibilitatii. Desi anafilaxia acuta constituie o forma dramatica de exprimare a hipersensibilitatii de tipul I adesea, reactiile nu se manifesta sistemic ci evolueaza localizat, corelate cu calea de patrundere a alergenului in organism.

Bolile gastro-intestinale ale animalelor de companie sunt problemele majore din cazuistica unui clinician veterinar din zilele noastre. Frecventa acestora se datoreaza in primul rand conditiilor precare de intretinere si alimentatiei inadecvate ale prietenilor patrupezi, gastro-enteropatiile fiind mai frecvente la caine decat la pisica. Care sunt etapele diagnosticarii unei entitati gastro-intestinale? Intrebare simpla, dar cateodata neglijata de clinician, evitarea unui amanunt poate sa conduca la un diagnostic eronat, fara raspuns la tratamentul aplicat si inrautatirea starii de sanatate a pacientului. Anamneza si metodele semiologice aplicate uzual nu sunt suficiente pentru un diagnostic de certitudine in gastropatii si enteropatii. Cateodata, nici analizele biochimice efectuate, ecografia sau examenul radiologic - cu sau fara substanta de contrast- nu conduc la conlcuzii clare, pe baza carora s-ar putea aplica tratamentul corespunzator. Endoscopia vine in ajutorul clinicianului, nu ca si o ultima metoda de diagnosticare, ci mai degraba ca o metoda care atestaintr-adevar un diagnostic corect, coroborand toate datele obtinute prin examenele insirate anterior.

Corpii straini sunt unele dintre cele mai comune cauze ale ileusului mecanic. Unii corpi straini radiotransparenti pot prezenta un pattern de gaz caracteristic ce permite recunoasterea radiologica (stiuleti de porumb, samburi de fructe). Uneori si materialul textil poate fi vizibil secundar gazului ce ramane blocat in acesta. 

Rotula este un os sesamoid care este situat la nivelul tendonului muschilor cvadriceps si care se misca pasiv in acelasi timp cu tendonul rotulian. Miscarea rotulei in troclea femurala este dependenta de structura oaselor membrului pelvin si de directia impusa de musculatura cvadricepsilor. Luxatia rotulei este una din problemele ortopedice cel mai des intalnite la caini (Johnson 1994, Ness 1996). Se datoreaza in primul rand anormalitatilor de crestere, luxatia traumatica fiind foarte rar intalnita. Etiopatogenia luxatiei rotulei la caine a fost analizata extensiv dar ramane in continuare putin inteleasa (DeAngelis si Hohn 1970, Robins 1990, Hulse 1993, Roush 1993, Tomlinson si Constantinescu 1994, Brinker 1997). O baza genetica a fost sugerata pentru aceasta conditie si a fost confirmata de predispozitia unor rase care au fost reprezentate cel mai des de multe ori prezentand luxatie de rotula la ambele picioare (LaFond 2002).

Nivelul ureei este crescut atunci cand nivelul serului este mai mare de 30 mg/dl. Nivelul creatininei este crescut atunci cand nivelul serului este mai mare de 2 mg/dl. Semnele uremiei apar de regula atunci cand ureea depaseste 100 md/dl. Valori crescute persistente de doua ori peste valorile normale ale ureei si creatininei indica o pieredere semnificativa a tesutului renal functional. O analiza a urinei poate indica daca nivelul crescut al ureei se datoreaza problemelor renale, prerenale sau postrenale.

Hernia diafragmatica peritneopericardica este acompaniata de trecerea organelor abdominale in sacul pericardic printr-un hiatus congenital, aceasta putand fi prezenta la nastere sau poate fi caștigata. Cresterea presiunii abdominale poate determina hernierea organelor abdominale in pericard prin acel hiatus congenital.

Acidul oxalic si oxalatii se gasesc in macrisuri din genurile: Oxalis, Rumex, in Amaranthus spp. (stiruri), Beta vulgaris (sfecla de zahar) si unele plante ornamentale: Dieffenbachia spp., Philodendron spp. In tara noastra, sursa toxica cea mai importanta o constituie sfecla, in care oxalatii se gasesc in colete si frunze. Dezvolatarea micetului Aspergillus niger pe fibroasele si paiele depozitate necorespunzator determina producerea de oxalat. Actiunea toxica principala a acidului oxalic si a oxalatilor solubili (de K) consta in cuplarea cu ionii de Ca2+ si transformarea in oxalat de Ca, insolubil, care formeaza cristale aciculare, cu efect iritant mecanic, atat asupra mucoaselor digestive, cat si asupra epiteliului tubilor uriniferi, ducand la blocaj renal.

De cele mai multe ori, greseala noastra, a medicilor veterinari clinicieni este aceea de a trata o enteropatie simptomatic, fara a cauta etiologia exacta. Nu intotdeauna e corect si de aceea, in urma esuarii terapiei aplicate avem nevoie de o revizuire a ansamblului elementelor clinice pentru a ajunge la un diagnostic etiologic corect. Pentru aceasta, este necesara apelarea la teste paraclinice adecvate si corelate cu simptomatologia prezenta.

Aceasta afectiune este aparent un defect de formare pe suprafata smaltului, care devine localizat si pigmentat, poate fi si generalizat, fig.6. Rezultatul este smalt moale si poros. Poate fi cauzat de factori sistemici sau ereditari. In functie de caz, afectiunea poate viza unul sau sau mai multi dinti. Este esential sa ne amintim ca displazia de smalt apare doar daca defectul este in cursul stadiului de formare a smaltului, in timpul amelogenezei.