Autentificare

Hipoproteinemia si hiperproteinemia la animalele de companie

Hipoproteinemia si hiperproteinemia - schema de diagnostic diferential

Hiperproteinemia

 

Nivelurile proteinei din plasma sub 5.5 g/dl sunt patologice si pot fi cauzate de deficientele de albumina, globulina sau de amandoua. Daca nivelurile albuminei sunt normale, proteinele plasmatice scazute sunt cauzate de deficientele de globulina. Aceasta poate indica imunodeficienta sau pierdere de ser. 

 

Atunci cand atat nivelul de albumina cat si de globulina sunt scazute, serul este fie diluat, fie proteina a fost pierduta prin hemoragie sau transpiratie. Locul pierderii oculte este adesea intestinul. Aceasta poate fi confirmata prin testarea materiei fecale pentru inhibitorul proteazic alpha-1. 

 

Daca doar nivelul albuminei este scazut, urina trebuie verificata pentru pierderea de proteine. Daca proteina nu este trecuta in urina, functia ficatului poate fi verificata prin biopsie, analiza bilei sau teste de amoniac.

 

Durata pierderii de proteina poate fi estimata prin verificarea nivelurilor de fructozamina. Hipoalbuminemia si nivelul normal de fructozamina serica indica o hipoalbuminemie de mai putin de o saptamana. Hipoalbuminemia si hipofructozaminemia indisca o hipoalbuminemie persistenta de mai mult de o saptamana, iar nivelul normal de albumina si hipofructozaminemia indica o recuperare fie de la o hipoalbuminemie fie in urma unei hipoglicemii. 

 

Diagnosticuri diferentiale

     

Enterita bacteriana

Ciroza hepatica

Hiperproteinemia

Histopasmoza intestinala

Parazitism intestinal

Maldigestie/malabsorbtie

Enteropatie cu pierderea de proteina

Diareea intestinului subtire

Revista Veterinarul nr.18 * anul IV * 2012

Sumar

Din Cuprins:

Special Pisica

Anestezia la feline - Selectia Protocoalelor Optiuni chirurgicale in osteosinteza fracturilor multiple cu eschile la pisica Informatii practice - constante fiziologice, hematologice, biochimice la pisici

Animale de companie

Afecţiunile renale la caine - Importanta examenelor de laborator si ecografie in diagnostic

Examinarea cardiologica la caine

Abcesele dentare la caine Boala grefa contra gazda la caine si pisica

Tratamentul babesiozei la caine - cazuri clinice

Animale de renta

Transferul de embrioni la vaca II - Aspecte privind endocrinologia reproducţiei

Infectia cu Streptococcus Suis la porcii tineri (parte IV)

Interviurile Veterinarul

Afacerile veterinare in Romania... afaceri in familie si intre prieteni 47

Animale salbatice

Contraceptia la animalele salbatice vaccinul impotriva GNRH

Marketing & Management Support

Program de marketing pentru cabinetele veterinare 44

Hipoglicemia si hiperglicemia in examen de laborator

Hipoglicemia este o scadere a concentratiei de glucoza din sange sub 7 mg/dl. Cea mai frecventa cauza a scaderii nivelului glucozei din sange este manevrarea neadecvata a mostrei de sange inainte ca aceasta sa ajunga la laborator. Daca proba de sange a fost luata in mod corespunzator si hipoglicemia persista, un test de stimulare cu glucagon poate face diferenta intre productia scazuta de glucoza, problemele de stocare a glicogenului si nivelurile ridicate ale insulinei.

Hipoglicemia

Hipoglicemia este o scadere a concentratiei de glucoza din sange sub 7 mg/dl. Cea mai frecventa cauza a scaderii nivelului glucozei din sange este manevrarea neadecvata a mostrei de sange inainte ca aceasta sa ajunga la laborator. Daca proba de sange a fost luata in mod corespunzator si hipoglicemia persista, un test de stimulare cu glucagon poate face diferenta intre productia scazuta de glucoza, problemele de stocare a glicogenului si nivelurile ridicate ale insulinei.

Daca in urma stimularii cu glucagon, nivelurile de insulina sunt excesive, cauza posibila este insulinomul. Daca nivelul insulinei este normal la un animal debilitat, cauzele frecvente sunt insuficienta adrenala si socul.

Diagnosticele diferentiale:

  • Boala stocarii glicogenului
  • Ciroza hepatica
  • Hipoadrenocorticism
  • Tumora celulelor pancreatice insulare
  • socul

Hipo si Hipercalcemia in examenul de laborator

In prima parte a acestui articol voi explica cateva din testele de laborator legate de calciu si semnificatia rezultatelor acestora. In partea a doua voi prezenta diagrame care abordeaza metode de diagnosticare.

Metoda este extrem de utila pentru practicieni, deoarece ne ofera o metoda rapida de a corobora semnele clinice cu rezultatele de laborator pentru a ajunge la un diagnostic diferential.

Calciu

Hormonul paratiroid (PTH), calcitriolul si calcitoninul controleaza nivelurile de calciu in fluidul extracelular si in os. Hipercalcemia poate fi semnul unei varietati largi de boli. Leziunile osoase osteolitice (tumorile osoase, osteomielita septica), pseudohiperparatiroidismul, hiperparatiroidismul, hipervitaminoza D, hiperadrenocorticismul, insuficienta renala si hiperproteinemia pot creste nivelurile de calciu seric.

Cea mai comuna cauza a hipercalcemiei este limfosarcomul.

Caracteristicile clinice ale hipocalcemiei depind de cauzele care stau la baza, rata de dezvoltare si de prezenta acidemiei. Pancreatita necrotizanta, hipoalbuminemia, chirurgia tiroidiana, intoxicatia cu etilen gicol, hipoparatiroidismul, insuficienta renala si tetania puerperala pot scadea nivelurile calciului seric.

Cea mai comuna cauza a hipocalcemiei este hipoalbuminemia.

Valorice calciului pot fi fals scazute in EDTA si mostrele oxalate.

Dihorul - un pacient exotic

Nu in fiecare zi ne intra in cabinet un client care are ca animal de companie un dihor. Insa, atunci cand aceasta se intampla,este impetuos necesar ca medic veterinar sa cunosti cateva date despre acest minunat animalut pentru a-l putea trata in cunostinta de cauza.

Multi medici veterinari care au avut de-a face cu astfel de pacienti i-au tratat la fel ca pe un caine sau o pisica, de aici venind si suspiciunea proprietarilor de dihori atunci cand ajung la prima vizita la tine la cabinet. Voi incepe o serie de articole referitoare la aceasta specie pentru a usura munca clinicianului roman.

Dihorul face parte din ordinul carnivorelor, familia mustelidae, speciile: Mustela putorius furo sau Mustela furo. Dihorul este un animal domestic care provine din dihorul european (domesticit initial pentru controlul daunatorilor si pentru vanatoare). A fost folosit pentru vanatul rozatoarelor si al iepurilor si a fost crescut pentru blana. Dihorul este un animal de companie blajin, jucaus, ne-agresiv si neteritorial si care necesita o doza justa de atentie.

Dihorii sunt foarte activi si sunt animale curioase carora le place compania oamenilor si a altor animale. isi mentin spiritul jucaus toata viata. Dihorii nu sunt in mod exclusiv nici diurni, nici nocturni: sunt de obicei mai activi dimineata devreme si seara, dar orarul lor natural poate fi schimbat astfel incat sa coincida cu al stapanilor.

Ca si protocoale de vaccinare, exista pe piata din Romania vaccinuri produse de Intervet sau Bioveta, vaccinarea antirabica fiind recomandabila a fi facuta peste 16 saptamani, cu repetarea vaccinarii in fiecare an. Calea de administrare este cea subcutanata.

Prima vizita sau examinarea anuala

Metode de analiza micotoxicologica a unor matrice biologice

Evaluarea starii de sanatate a animalelor de companie se bazeaza in mare masura, cu precadere in etapa initiala de investigatii, pe analizarea valorilor parametrilor biochimici sangvini si ai urinei. Aceasta conduita este cu atat mai mult justificata in situatia in care semnele clinice nu sunt patognomonice unei boli sau sunt insuficiente pentru a pune un diagnostic cert.

Prin implementarea si validarea metodelor de analiza a ochratoxinei A din matrice biologice precum serul si urina s-a urmarit aprofundarea cunostintelor in sanogeneza, din perspectiva alimentatiei.

Micotoxinele – cat de mult afecteaza sanatatea animalelor de companie? Micotoxinele sunt metaboliti secundari ai fungilor micotoxigeni care afecteaza atat sanatatea umana cat si pe cea animala, producerea acestora in plante fiind extrem de imprevizibila si dependenta de o varietate de factori atat in stadiul de cultura cat si in perioada de transport, depozitare si prelucrare a materiilor prime.

Datorita structurii chimice diverse si conditiilor variate in care fungii le produc, aceste toxine sunt capabile sa provoace o mare varietate de simptome acute, in egala masura, la animale si om. in mediul natural acestea se gasesc ca si contaminanti intr-o gama foarte variata de furaje, alimente si subproduse ale acestora.

Conditii climatice – temperatura, umiditate, precipitatii, sau de microclimat, actiuni de mecanizare, fertilizare, chimizare a culturilor sunt tot atatia factori de stres pentru plante si favorizanti pentru producerea fungilor si elaborarea micotoxinelor de catre acestia. Trebuie remarcat ca se pot intalni situatii in care in furajele sau alimentele analizate se gasesc fie doar fungii, fungii si micotoxina sau micotoxinele produse de catre acestia, sau se gasesc doar micotoxinele. Ochratoxina A (OTA) este una dintre micotoxinele cu toxicitate foarte ridicata, produsa de fungi din genurile Aspergillus (A. ochraceus) si Penicillium (P. verrucosum).

Primul laborator de radiologie veterinara din tara

S-a deschis primul laborator exclusiv de radiologie veterinara din Romania. Cu o experienta de peste sapte ani in domeniul radiologiei veterinare, dr. Florin Grosu a deschis Laboratorul 4 Vet, laborator dotat cu solutii ultramoderne de radiologie veterinara. Echipamentele asigura un standard  maxim de securitate pentru pacienti si personal. Instalatia radiologica este dedicata practicii veterinare pentru animalele de companie.

Examenul fizic al urinei

 Urina reprezinta produsul de excretie al rinichilor, formata pe baza a trei procese fundamentale: ultrafiltrarea plasmei la nivel glomerural, reabsorbtia si secretia anumitor constituenti la nivelul tubilor.

Recoltarea

Urina se recolteaza in vase de sticla curate si clatite cu apa fierbinte, iar in cazuri speciale in recipiente sterile.
La animalele de talie mare problele se recolteaza in urma mictiunii spontane.
Mictiunea spontana se produce adesea la cabaline in repaos dupa efort, la intoarcerea la grajd sau la schimbarea asternutului.

Diagnosticul prin metode serologice in efectivele de porcine

Prin durata scurta de la obtinerea rezultatelor de doar cateva ore de la receptionarea probelor, examenul serologic impreuna cu examenul clinic si cel necropsic reprezinta primele si cele mai rapide unelte in obtinerea unui diagnostic rapid in efectivele de porcine.

Examenul serologic in efectivele de porcine este folosit pentru :

1. Detectia de agenti infectiosi, toxine sau paraziti care sunt responsabili pentru aparitia de boli sau realizarea unor productii suboptime.

2. Evaluarea gradului de infectie sau de expunere a unui efectiv la anumiti agenti infectiosi.

3. Estimarea numarului de animale din cadrul unei populatii si depistarea celei mai afectate categorii de animale din cadrul populatiei.

4. Monitorizarea raspunsului imun dupa efectuarea de vaccinari.

5. Monitorizarea raspunsului imun in cadrul programelor de eradicare a diferitelor boli.

6. Retestari efectuate pentru confirmarea sau infirmarea unor rezultate obtinute prin alte metode de diagnostic.

Examenul serologic trebuie neaparat completat si trebuie sa fie in concordanta cu starea clinica a animalelor. Pot aparea situatii paradoxale cand rezultatele serologice nu sunt in concordanta cu simptomele clinice ale animalelor si in aceste cazuri trebuie efectuate retestari pentru confimarea sau infirmarea diagnosticului, folosind aceleasi teste serologice sau teste mai specifice in functie de obiectivul dorit. Rezultate fals positive si/sau fals negative in cadrul testelor serologice apar cu siguranta, intrebarile in acest caz fiind legate de frecventa si de actiunile ce trebuie intreprinse in acest caz.

Diagnosticul BIOCHIMIC la bovine - semnificatia clinica a unor parametri biochimici serici

Eroarea majora care se poate face in investigarea si mai ales interpretarea valorilor obtinute la dozarea proteinelor este aceea de a folosi plasma in loc de ser. In ultimul deceniu, utilizarea unor parametri biochimici sanguini ca indicatori ai statusului fiziologic, nutritional, metabolic si clinic al animalelor de ferma se aplica pe scara din ce in ce mai larga si in tara noastra.

Rabia, zoonoza majora

Atata vreme cat nu exista leziuni patognomonice evidente pentru rabie, diagnosticul poate fi efectuat numai in laborator.
Tehnicile de laborator se executa de preferinta numai pe tesut din sistemul nervos central (SNC) prelevat din cutia craniana. Tesuturile preferate sunt hipocampul, cerebelul si bulbul.

Abonează-te la acest feed RSS