Autentificare
updated 10:14 AM UTC, Aug 10, 2019
Dr Matei Ionel

Dr Matei Ionel

Website URL:

Niveluri ridicate de creatinina si uree in analiza de laborator

Nivelul ureei este crescut atunci cand nivelul serului este mai mare de 30 mg/dl. Nivelul creatininei este crescut atunci cand nivelul serului este mai mare de 2 mg/dl. Semnele uremiei apar de regula atunci cand ureea depaseste 100 md/dl. Valori crescute persistente de doua ori peste valorile normale ale ureei si creatininei indica o pieredere semnificativa a tesutului renal functional. O analiza a urinei poate indica daca nivelul crescut al ureei se datoreaza problemelor renale, prerenale sau postrenale.

Diagnosticuri dupa semnele clinice - slabiciune si varsaturi - diagnostic diferential

Slabiciunea poate fi continua sau episodica. Slabiciunea continua se refera la o stare generalizata de lipsa de energie, cu oboseala musculara sau lesin. Slabiciunea episodica are loc la exercitiul fizic si se diminueaza cu odihna. Semnele includ ataxia, pareza, gafaiala, rezistenta la ridicat sau mers, colapsul.

Panoul de sange si testele speciale de laborator pot dezvalui cinci categorii ale bolii care cauzeaza slabiciunea. Testele de sange pot dezvalui conditiile inflamatorii, boli nutritionale, cateva cauze ale hipoxemiei, cateva boli musculare si multe boli metabolice. Testele speciale sunt necesare pentru a diagnostica bolile cardiovasculare si neuromusculare.

Hipoproteinemia si hiperproteinemia la animalele de companie

Hipoproteinemia si hiperproteinemia - schema de diagnostic diferential

Hiperproteinemia

 

Nivelurile proteinei din plasma sub 5.5 g/dl sunt patologice si pot fi cauzate de deficientele de albumina, globulina sau de amandoua. Daca nivelurile albuminei sunt normale, proteinele plasmatice scazute sunt cauzate de deficientele de globulina. Aceasta poate indica imunodeficienta sau pierdere de ser. 

 

Atunci cand atat nivelul de albumina cat si de globulina sunt scazute, serul este fie diluat, fie proteina a fost pierduta prin hemoragie sau transpiratie. Locul pierderii oculte este adesea intestinul. Aceasta poate fi confirmata prin testarea materiei fecale pentru inhibitorul proteazic alpha-1. 

 

Daca doar nivelul albuminei este scazut, urina trebuie verificata pentru pierderea de proteine. Daca proteina nu este trecuta in urina, functia ficatului poate fi verificata prin biopsie, analiza bilei sau teste de amoniac.

 

Durata pierderii de proteina poate fi estimata prin verificarea nivelurilor de fructozamina. Hipoalbuminemia si nivelul normal de fructozamina serica indica o hipoalbuminemie de mai putin de o saptamana. Hipoalbuminemia si hipofructozaminemia indisca o hipoalbuminemie persistenta de mai mult de o saptamana, iar nivelul normal de albumina si hipofructozaminemia indica o recuperare fie de la o hipoalbuminemie fie in urma unei hipoglicemii. 

 

Diagnosticuri diferentiale

     

Enterita bacteriana

Ciroza hepatica

Hiperproteinemia

Histopasmoza intestinala

Parazitism intestinal

Maldigestie/malabsorbtie

Enteropatie cu pierderea de proteina

Diareea intestinului subtire

Hipoglicemia si hiperglicemia in examen de laborator

Hipoglicemia este o scadere a concentratiei de glucoza din sange sub 7 mg/dl. Cea mai frecventa cauza a scaderii nivelului glucozei din sange este manevrarea neadecvata a mostrei de sange inainte ca aceasta sa ajunga la laborator. Daca proba de sange a fost luata in mod corespunzator si hipoglicemia persista, un test de stimulare cu glucagon poate face diferenta intre productia scazuta de glucoza, problemele de stocare a glicogenului si nivelurile ridicate ale insulinei.

Hipoglicemia

Hipoglicemia este o scadere a concentratiei de glucoza din sange sub 7 mg/dl. Cea mai frecventa cauza a scaderii nivelului glucozei din sange este manevrarea neadecvata a mostrei de sange inainte ca aceasta sa ajunga la laborator. Daca proba de sange a fost luata in mod corespunzator si hipoglicemia persista, un test de stimulare cu glucagon poate face diferenta intre productia scazuta de glucoza, problemele de stocare a glicogenului si nivelurile ridicate ale insulinei.

Daca in urma stimularii cu glucagon, nivelurile de insulina sunt excesive, cauza posibila este insulinomul. Daca nivelul insulinei este normal la un animal debilitat, cauzele frecvente sunt insuficienta adrenala si socul.

Diagnosticele diferentiale:

  • Boala stocarii glicogenului
  • Ciroza hepatica
  • Hipoadrenocorticism
  • Tumora celulelor pancreatice insulare
  • socul

Hipo si Hipercalcemia in examenul de laborator

In prima parte a acestui articol voi explica cateva din testele de laborator legate de calciu si semnificatia rezultatelor acestora. In partea a doua voi prezenta diagrame care abordeaza metode de diagnosticare.

Metoda este extrem de utila pentru practicieni, deoarece ne ofera o metoda rapida de a corobora semnele clinice cu rezultatele de laborator pentru a ajunge la un diagnostic diferential.

Calciu

Hormonul paratiroid (PTH), calcitriolul si calcitoninul controleaza nivelurile de calciu in fluidul extracelular si in os. Hipercalcemia poate fi semnul unei varietati largi de boli. Leziunile osoase osteolitice (tumorile osoase, osteomielita septica), pseudohiperparatiroidismul, hiperparatiroidismul, hipervitaminoza D, hiperadrenocorticismul, insuficienta renala si hiperproteinemia pot creste nivelurile de calciu seric.

Cea mai comuna cauza a hipercalcemiei este limfosarcomul.

Caracteristicile clinice ale hipocalcemiei depind de cauzele care stau la baza, rata de dezvoltare si de prezenta acidemiei. Pancreatita necrotizanta, hipoalbuminemia, chirurgia tiroidiana, intoxicatia cu etilen gicol, hipoparatiroidismul, insuficienta renala si tetania puerperala pot scadea nivelurile calciului seric.

Cea mai comuna cauza a hipocalcemiei este hipoalbuminemia.

Valorice calciului pot fi fals scazute in EDTA si mostrele oxalate.

Abonează-te la acest feed RSS