updated 12:52 PM UTC, Feb 1, 2023 Europe/Bucharest

Medicamentul de uz veterinar, este sau nu apanajul medicului veterinar?

O intrebare care poate la prima vedere este retorica dar care ar trebui sa dea de gandit multora. Pentru a putea incropi un raspuns cred ca ar trebui sa analizam acest aspect din mai multe laturi, fiecare cu implicatia ei.


1. Actul medical
Orice procedura de tratament care implica o examinare clinica, se termina cu instituirea unei scheme de tratament in urma careia, o boala, o afectiune este combatuta. Aceasta schema de tratament presupune folosirea unor medicamente, care prin substantele lor active combat o infectie, determina sporirea capacitatii de aparare a organismului, reduc o inflamatie sau combat durerea. Toate aceste aspecte nu pot fi analizate şi corelate decat prin prisma pregatirii medicale dobandite in facultate şi dupa multe seminarii de pregatire continua. In plus, fiind vorba de tratamente efectuate asupra unor animale care nu isi pot administra singure un tratament, aşa cum poate este posibil in cazul oamenilor, administrarea acestora, in special a celor injectabile, este impetuos necesar sa se faca de catre personal autorizat. Instituirea unui tratament de catre o persoana care nu are aceasta pregatire este neprofesionala şi ilegala, de unde se deduce clar ca utilizarea acestor medicamente trebuie sa fie apanajul strict al medicului veterinar.
2. Reziduurile
Trebuie avut in vedere faptul ca, medicamentele folosite pentru tratarea anumitor afectiuni la animalele care produc alimente, in special antibioticele şi antiparazitarele, produc o serie de reziduuri care se elimina prin lapte şi carne, o perioada de timp de la incetarea tratamentului. Prin urmare, se instituie o restrictie in comercializarea şi consumul carnii şi laptelui şi a derivatelor din acestea pentru consumul uman, pentru perioada respectiva care este dictata de producator. Organizatia Mondiala a Sanatatii avertizeaza din ce in ce mai frecvent asupra antibiorezistentei instituite la oameni datorita consumului de alimente provenite de la animale tratate cu antibiotice. Aceaste lucruri, avand in vedere faptul ca, potrivit legii 160 medicii veterinari sunt responsabili şi de sanatatea populatiei, ne obliga ca aceste medicamente sa fie folosite şi administrate numai de medicii veterinari care pot institui restrictii in consumul acestor alimente. Rolul nostru este cu atat mai important datorita faptului ca noi, ca şi romani consumam o mare cantitate de alimente din mediul gospodaresc prin intermediul pietelor agroalimentare sau de produse traditionale, unde nu exista un control mai strict al utilizarii acestor medicamente aşa cum este in fermele comerciale, sau cum ar trebui sa fie.
3. Contextul european
La nivel european, tendinta este de a restrictiona cat mai mult utilizarea medicamentelor de uz veterinar fara consultatia si prescriptia medicului veterinar. De exemplu, furajul medicamentat, medicamentele pentru albine si pesti au fost supuse prescriptiei medicale obligatorii. O solicitare venita din partea Norvegiei de a relaxa politica aprovizionarii cu medicamente a fermelor fara a fi nevoie de prescriptie medicala in anumite situatii non acute, a fost respinsa de Comisia Europeana.
Preocuparea Comisiei Europene este de a limita folosirea me­di­camentelor la animalele care produc alimente si de a se investi masiv in conditii de microclimat si adaposturi performante cu sisteme de biosecuritate eficiente.

Asadar avem cel putin trei motive extrem de serioase care ar trebui sa ne dea de gandit asupra situatiei circulatiei medicamentelor la noi. Poate ar trebui regandit modul de comercializare, uti­li­zarea si de catre cine trebuie sa se faca. Nu va ascund faptul ca in ultima perioada ori de cate ori am incercat sa ridic aceasta problema, am fost avertizat mai mult sau mai putin direct ca ar fi bine ca lucrurile sa ramana asa, ca nu ar trebui sa mai insist cu astfel de lcruri pentru ca deranjez pe unii sau altii cu afaceri importante in comertul cu medicamente veterinare in Romania.
Eu nu cred ca acest comert va avea de suferit in vreun fel, numai ca traseul medicamentului trebuie sa fie altul, sub directa coordonare a celui care are deplina competenta in acest domeniu si pentru care s-a pregatit sase ani de facultate: medicul veterinar. Voi ce parere aveti? Astept opiniile si comentariile pe www.pmvpr.ro si www.veterinarul.ro.

Vă rugăm să comentați articolul utilizând formularul de mai jos. Va mulțumim.
Dr Bogdan Novenschi

2008 - 2009 Presedinte PATRONATUL MEDICILOR VETERINARI PRIVATI DIN ROMÂNIA
2003 – 2009 Medic veterinar – sef circumscriptie Cabinetul Medical Veterinar Independent Ciortesti
2007 - 2009 Director general Spitalul Veterinar SRL
2003 - 2005 Director zonal retea distributie
2008 - 2009 - 2010 Presedinte PATRONATUL MEDICILOR VETERINARI PRIVATI DIN ROMÂNIA
2003 – 2009 Medic veterinar – sef circumscriptie Cabinetul Medical Veterinar Independent Ciortesti
2007 - 2009 Director general Spitalul Veterinar SRL
2003 - 2005 Director zonal retea distributie