Morfopatologia SNC in toxicozele vegetale

1. 1. INTOXICATIA CU LUCERNA

Au fost investigate 10 vaci, dintr-un lot de 150 taurine care au murit in urma consumului de lucerna verde. Consumul de lucerna a determinat meteorismul rumenal acut, caracterizat prin distensia rapida a rumenului cu continut de fermentatie, cu efecte compresive asupra viscerelor invecinate si tulburari cardiorespiratorii. De cele mai multe ori, continutul ce determina timpanismul ruminal este reprezentat de o spumozitate fina de fermentatie, corespunzator unei indigestii spumoase si mult mai rar, de gaze fara spumozitate, corespunzator indigestiei gazoase.

Examenul anatomopatologic al creierului a evidentiat o inmuiere a substantei nervoase. Examinarea microscopica a trunchiului cerebral a relevat existenta unor alterari grave ale ambelor substante, cu predominarea neta a leziunilor de leucoencefalomalacie. Neuronii au doua tipuri de leziuni. Unii sunt mici, unghiulosi, cu prelungiri colturoase, cu citoplasma densa si intunecata in HEA, mai omogena si acidofila in HE si nucleii retractati, aproape triunghiulari, hipercromatici. Alti neuroni apar mult tumefiati si deformati, datorita hiperhidratarii, avand teritorii citoplasmatice spumoase, microvacuolizate, cu resturi granulare, cu peretele celular corespunzator bombat si desirat. Topirea citoplasmei afecteaza si cariolema, continutul nuclear clarificandu-se (Fig. 12.1). Topirea progresiva a neuronilor si prelungirilor atrage microgliile, mai putin macrogliile, oligodendroglile, histiocitele care fagociteaza resturile celulare transformandu-se in lipofage si corpi granulosi. (Fig. 12.2). La o privire generala a trunchiului cerebral se remarca un edem remarcabil pericapilar si pericelular. Dar cele mai severe leziuni sunt numeroasele zone de ramolisment, de necroza de colicvatie, bine delimitate si confluente (Fig. 12.3, Fig. 12.4) in jurul carora migreaza macrofagele. Se constituie astfel focarele de leucoencefalomalacie acuta in care fenomenele de detersie sunt demonstrate de prezenta corpilor granulosi, de regula microglii hipertrofiate, rotunjite, cu prelungirile retractate, a caror citoplasma fenestrata contine resturi fagocitate de lipide, proteine, organite si pigmenti (Fig. 12.5, Fig. 12.6). Focarele de necroza se extind si conflueaza putand evolua spre pseudochistizare.

Lucerna face parte din categoria plantelor acumulatoare de nitrati. Plantele au o limita de reductie a azotatilor absorbiti radicular din solul fertilizat rational sau excesiv. Metabolismul azotatilor la nivelul partilor aeriene ale plantelor in plina faza de vegetatie este sub dependenta absorbtiei radiculare si a factorilor externi. Tot ce incetineste acest metabolism duce la acumularea azotatilor in organismul vegetal. in plante, azotatii sufera reduceri succesive, catalizate de doua metaloflavo-enzime: o nitratreductaza cu molibden si nitritreductaza cu fier si  cupru.

Patogenitatea  plantelor acumulatoare de nitrati este complexa si grava, chiar si pentru descendenti, intrucat azotatii si azotitii trec cu usurinta bariera placentara. Pentru a-si exercita potentialul toxic, azotatii trebuie sa fie transformati in azotiti in tractusul gastrointestinal sub influenta enzimelor nitratreducatoare din microflora.
Cand capacitatea microflorei este depasita, se ajunge la acumularea in cantitati mari de azotati in prestomace. Acestea vor trece in sange si vor oxida Fe bivalent al hemoglobinei, in Fe trivalent, formand methemoglobina. La concentratia de 25-40% methemoglobina apar semnele de intoxicatie, iar la 60% este posibila moartea prin diminuarea respiratiei tisulare si a fosforilarii oxidative cu anoxie tisulara si paralizia centrilor vasomotori. Actioneaza ca si acidul cianhidric, ambele blocand faza terminala a lantului respirator.

Simptomatologia intoxicatiei acute consta in : salivatie, inapetenta, usoara agitatie, diaree, voma, sufocare, necoordonarea miscarilor, titubare, hipotensiune (urmare a dilatarii accentuate a vaselor), accelerarea respiratiei si a circulatiei, puls dur, temperatura corporala normala sau putin coborata, tremuraturi si slabiciune musculara, convulsii periodice, caderi, cianoza pielii, colorarea visinie-bruna sau bruna-galbena a mucoaselor aparente, scleroticei si sangelui, torpoare, coma si moarte.

La rumegatoare exista posibilitatea ca, in prestomace, azotatii sa se transforme in azotiti, iar acestia, uneori rapid, in cantitati mari de amoniac, ajungandu-se la distensia maxima a rumenului, la fel ca in intoxicatia cu uree furajera. in asemenea situatie nu se produce methemoglobina si simptomele difera.

Leziunile macroscopice ale intoxicatiei cu lucerna sunt: culoarea cafenie - ciocolatie a sangelui (methemoglobinemie); musculatura de culoare rosie deschis sau roz-pala, exprimand in sectiune sange brun-inchis provenit din vase; epiteliul rumenal infiltrat; mucoasa stomacala hiperemiata, uneori cu hemoragii si focare de necroza; vezica urinara goala sau cu putina urina; cord marit, umplut excesiv cu sange slab coagulat, cu hemoragii punctiforme; hemoragii pe mucoasa traheei, cu zone brune, inchise si pete cenusii-deschis; pulmonii congestionati sau hemoragici la suprafata si pe sectiuni si cu focare de emfizem. (109, 173, 182, 186, 204, )

Leziunile microscopice nu sunt expuse in literatura de specialitate consultata.

2. 2. INTOXICATIA CU ROGOZ SI STANJENEL DE BALTA GALBEN LA VACA

La inceputul lunii septembrie 2007, 15 vaci au fost gasite moarte pe o pasune din apropierea unei localitati.
Simptomatologia generala a efectivului se caracteriza prin tulburari digestive, manifestate prin inapetenta, incetarea rumegarii si printr-o gastroenterita tradusa prin colici si diaree, in majoritatea cazurilor hemoragica. Morbiditatea a fost de 80-90% cu pierderi economice importante, desi mortalitatea a fost mica, de numai 1,8% (15 animale moarte din efectivul de 820 taurine).

Cadavrele se gaseau in numar mare pe pasune, oferind o priveliste sinistra, mai ales cand intoxicatia a avut loc in timpul pasunatului de noapte. Cadavrele erau usor balonate (dilatarea rumenului prin gaze) si aveau mucoasele aparente congestionate si pichetate cu hemoragii; au fost constatate frecvent, prolabarea anusului, vulvei si vaginului, exoftalmie, leziuni congestive grave subcutanate, hiperemie si leziuni hemoragice de diferite dimensiuni in organele parenchimatoase, congestia si edemul pulmonilor, sangele necoagulat asfixic.

Conform analizelor efectuate in DSVSA Iasi, moartea animalelor s-a datorat consumului a doua plante toxice, stanjenelul galben de balta si rogozul, crescute luxuriant dupa ploi abundente care au survenit dupa o perioada de seceta indelungata.

Investigatiile histopatologice au fost efectuate pe creierele prelevate de la trei taurine, selectate aleatoriu precum si pe multiple fragmente recoltate din toate organele. Examenul microscopic a evidentiat leziuni severe la nivelul cerebelului si al trunchiului cerebral. In doua cazuri, conformatia cerebelului si proportia dintre substanta cenusie si cea alba erau aparent normale, la a treia era vizibila atrofia lamelelor cerebeloase prin topirea substantei albe. In prima situatie, leptomeningele apare usor ingrosat prin hiperemie si o infiltratie limfogliocitara moderata (Fig.12.7). In cortexul cerebelos capilarele sunt marcate de microtromboze. in consecinta, se gasesc microfocare hemoragice si edem accentuat, mai proeminent in stratul celulelor Purkinje, in stratul granular si in substanta alba. Celulele Purkinje anoxiate se ratatineaza devenind rotunjite, intunecate, rotunjite, cu expansiunile amputate si nucleii in picnoza sau carioliza; fenomenele necrobiotice se termina prin topirea neuronilor, in locul carora raman spatii goale, discontinuitatea creata in lantul de celule repercutandu-se asupra tonusului muscular, in coordonarea miscarilor statice si in executarea miscarilor fine. Deteriorarea acestor neuroni complecsi prin anoxie este agravata de mobilizarea si proliferarea celulelor gliale care realizeaza satelitoze, coroane si rozete in jurul neuronilor degenerati, executa neuronofagia si formeaza mici noduli gliali (Fig. 12.8).in stratul granular sunt prezente microtromboze fibrinoleucocitare si necrobioza difuza a neuronilor granulari care apar ca niste umbre palide pe fondul rarefiat, edematiat si spongios al stratului profund al cortexului cerebelos, unde raman vizibili nucleii gliocitelor (in principal, oligodendrocite) (Fig. 12.9).

In a doua situatie, lamelele cerebeloase sunt subtiate; pe langa degenerarea si necroza celulelor Purkinje si rarefierea stratului granular, se observa subtierea acestuia si a substantei albe centrale inlocuite de o masa lichefiata (leucomalacie cerebeloasa) (Fig. 12.8, Fig. 12.9).
In trunchiul cerebral, leptomeningele este neuniform ingrosat datorita dilatatiilor varicoase ale vaselor, substanta alba adiacenta este edematiata, cu aspect spongios. in profunzime se constata hiperemie si edem perivascular si multe capilare deformate de microtrombi fibrinoleucocitari.

La nivelul nucleilor nervosi bulbopontini si mezencefalici se observa edemul pericelular (Fig. 12.11), neuronii prezentand variate grade de alteratie nucleocitoplasmatica. Unii sunt mari, hipertrofiati, cu zone de cromatoliza centrala si periferica, cu incluziuni fine granulare in citoplasma si carioliza. in alte zone predomina aspectele ce sugereaza suferinta celulara cronica: zbarcirea prin deshidratarea citoplasmei si nucleilor, contururi neregulate, prelungiri neuniforme si/sau amputate, continut citoplasmatic bazofil, picnoze si cariolize. Alti neuroni au forme bizare si nuclei centrali, excentrici (confundabili cu gemistocitele) sau mascati de incluziuni grunjoase sau crustoase continand probabil pigmenti de uzura (Fig. 12.10, Fig. 12.11, Fig. 12.12, Fig. 12.13). Gliocitoza este difuza. (Fig. 12.11)

In apecductul lui Silvius si in jurul acestuia se gasesc mici focare de hemoragii diapedetice in asociere cu gliocitoza. Au fost observate si zone de ramolitie a substantei nervoase cu distrugerea integritatii epiteliului ependimar (Fig. 12.15) a carui regenerare nu este posibila.

Leziunile produse de intoxicatia de durata cu Iris sp. si Carex sp. au constat, deci, in degenerarea severa a cortexului cerebelos, alterarea neuronilor din nuclei bulbo-pontini, tulburari circulatorii cu edem toxic (pericelular intraneuropilic, perivascular) si focare de leucomalacie cerebeloasa si periapeductala, leziuni ce se coreleaza cu simptomatologia clinica dramatica si cu evolutia letala a bolii.
in stabilirea diagnosticului se vor corobora anamneza, examenul clinic si anatomopatologic cu rezultatele investigatiilor de laborator, caci leziunile microscopice, desi importante, nu sunt patognomice pentru acest tip de intoxicatie vegetala.
Stanjenelul de balta face parte din subclasa Liliidae, ordinul Liliales, familia Iridaceae. Din punct de vedere farmacologic, lilialele contin alcaloizi ca veratrina, sabadina, jervina, protoveratrina, dioscorina, glicozizi (convalatoxina, scilarena), saponine (dioscina, peristifnina) si substante tanante.

Iris pseudacorus (stanjenel de balta) este o planta perena cu tulpina aeriana de 70-150 cm. Creste in locuri mlastinoase, pe langa ape lin curgatoare. Planta este toxica pentru animale, atat in stare verde, cat si uscata. Principiul activ este iridina, socotita o substanta chimica cu proprietati glucozidice, cu actiune asemanatoare digitalei, insa in acest caz proprietatea iritanta si purgativa predomina fata de tulburarile circulatorii.
Rogozul (Carex L.) face parte din familia Cyperaceae, plante cianogene, frecvente in terenurile cu exces de umiditate, sporadic si pe alte terenuri. Toxicitatea acidului cianhidric poate fi mult favorizata si de prezenta altor plante toxice.
in organismul animal, acidul cianhidric, prin ionul cian ( CN = ), inhiba activitatea unui numar de circa 42 enzime tisulare si, in special, a citocromoxidazei si reduce drastic procesele de oxidare intracelulara provocand asfixia celulara si paralizia centrilor respiratori si cardiaci bulbari. (109, 173, 182, 186, 204 )