Necropsia la animalele salbatice

Desi nu trebuie privit cu panica faptul ca un animal moare, chiar daca este un animal valoros sau preferat de public (fie ea o felina, o primata sau alta specie emblematica), totusi trebuie investigat cu atentie motivul mortii acestuia. In urma unui diagnostic corect, se pot preveni multe probleme:

1. Se descopera si corecteaza greselile in intretinere sau nutritie, cum ar fi tipicele boli metabolice osoase la reptile.

2. Bolile parazitare in efective dar si la animalele de hrana. Taenia pisiformis, desi va fi gasita in jurul ficatului sau altor organe la iepure si rozatoare in forma chistica, de fapt afecteaza carnivorele care sunt hranite cu carcase de iepuri/rozatoare infestate. Taenia serialis este aproape intotdeauna letala pentru iepurii sau rozatoarele infestate.

3. Decesele cu etiologie traumatica. Antilopele si gazelele sunt cunoscute ca fiind extrem de sensibile: daca sunt speriate, pot alerga in orice tip de obstacol - zid, gard si mor in urma fracturilor cervicale. In acelasi timp, aceleasi ungulate devin foarte agresive cu animale din aceeasi specie dar si alte specii, deci asteptati-va la multe gazele cu perforatii abdominale si/sau toracale.

4. Infectiile virale sau bacteriene pot provoca epidemii in randul grupurilor tinute in captivitate, dar si la animalele salbatice. Prin prelevarea de probe se poate estima tipul patogenului, virulenta sa si eventual antibioticele la care este sensibil.

1. La ce trebuie sa fii atent?

Carcasa unui animal mort poate fi sursa multor infectii periculoase atat pentru cel care realizeaza necropsia cat si pentru animalele care pot veni in contact cu organele interne, resturile si ustensilele folosite. De aceea, trebuie luate cateva masuri minime de siguranta: intotdeauna cel care realizeaza necropsia va purta manusi de protectie (de preferat manusi groase de menaj), masca de fata (mai ales daca se necropsiaza o pasare sau o primata), incaltamintea trebuie protejata sau inlocuita cu cizme de cauciuc, si un sort de protectie (cele de cauciuc, care pot fi spalate si dezinfectate cu usurinta sunt de preferat).

Daca necropsia se realizeaza afara, aproape de locul unde animalul a fost gasit, este de preferat ca sangele, organele si in general resturile sa nu fie lasate in contact cu solul si mai ales nu trebuie contaminate hrana, sursele de apa si asternuturile celorlalte animale. Totul trebuie impachetat in saci de plastic, iar cadavrul ars sau ingropat la cel putin 2m adancime pentru a preveni dezgroparea de catre necrofagi. In cadrul organizat al unei sali de necropsie special amenajate, va trebui instalata o baie pentru incaltaminte la intrare (hipoclorit de sodiu sau alte produse).

Multa atentie trebuie acordata zoonozelor. Ca exemple clasice de boli cu potential letal pentru oameni numaram: rabia transmisa de carnivore si ungulate, echinococoza transmisa de carnivore, antraxul de rumegatoare si psitacoza de pasari. In cazul primatelor, despre care am discutat in numarul trecut si despre care stim ce riscuri implica, masurile de siguranta trebuie crescute: se impune folosirea unui combinezon de unica folosinta, acoperirea complete a fetei cu o masca si ochelari de protectie, folosirea manusilor duble si dezinfectia stricta a tuturor ustensilelor si suprafetelor folosite.

Boli importante care trebuie recunoscute:

Antrax: Rumegatoarele prezinta o splina marita, turgescenta, de culoare inchisa, pulpa splenica cu aspect"noroios"; Carnivorele prezinta edem al capului si gatului. In sange se vor vedea bacilli de dimensiuni foarte mari (3-10 μm lungime, 1 μm latime) cu margini drepte si inconjurate de capsula. Acestea apar izolate sau in lanturi scurte. Pot fi confundate cu bacilii de Clostridia (acestia sunt insa mai mici, capete rotunde, si nu prezinta capsula). Pentru a obtine sange (intotdeauna inainte de deschiderea cada­vrului) se puncteaza o vena auriculara sau alta vena periferica si se realizeaza un frotiu in maniera clasica, si se coloreaza cu albastru de metilen sau Wright. Carcasele nu vor fi necropsiate, deoarece bacteria va sporula, raspandind-o in mediu.

Echinococoza: Se prezinta prin chisti clari in ficatul carnivorelor sau rozatoarelor.

Tubercloza: Noduli in parenchimul pulmonar, nodule limfatici mariti sau mucoasa intestinala ingrosata. Vom trata subiectul pe larg intr-un numar vitor.

2. Prelevarea de probe

De multe ori anatomia sau fiziologia unei specii este necunoscuta sau particularitati normale pot fi confundate cu afectiuni. Ceea ce pare emfizem subcutanat la pelicani este de fapt o normala perna de aer sub piele, specifica numai lor; exista adaptari fiziologice in randul pasarilor: proventriculul si stomacul muscular al unei rapitoare vor parea atrofice in comparatie cu al unei potarnichi, de pilda, desi este o adaptare normala la dieta. De aceea, examenul macroscopic se va continua cu prelevarea de probe in vederea realizarii examenelor microscopic, microbiologic, toxicologic. Aceasta se realizeaza foarte asemanator ca pentru animalele domestice, cu cateva mentiuni.

Ideal trebuie luata legatura cu laboratorul care urmeaza sa faca analizele si cunoscute cerintele exacte pentru fiecare tip de proba in parte. In orice caz, toate probele trebuie impachetate corespunzator in recipiente care nu curg (atentie la materialele infectioase), se verifica legislatia privind transportul (uneori e nevoie de permise CITES pentru a expedia probe peste hotare), si toate probele vor fi complet etichetate si insotite de o fisa de necropsie. Iata cateva reguli generale, in caz ca nu aveti alte instructiuni:

Histologie: Se iau probe din fiecare organ major si toate anomaliile gasite. Se foloseste o solutie de formol 10% tamponat (100ml formol 38-40% + 900ml apa distilata + 4g NaCl). Bucatile de organ nu trebuie sa fie mai groase de 1cm pentru a fi fixate, dar pot fi suficient de lungi cat sa includa toate zonele organului (de la corticala rinichiului la bazinet) sau zona afectata impreuna cu zonele normale din jur. O parte organ se scufunda in 10 parti formol, se lasa sa se fixeze cel putin o saptamana, dupa care excesul de formol poate fi indepartat si piesele trimise la analiza. Pentru etichetare speciala a unei piese se poate atasa o bucata de hartie scrisa in creion cu datele necesare.

Microbiologie: Se vor folosi numai instrumente sterile sau sterilizate, seringi sterile sau kit-uri speciale cu sau fara mediu de cultura, inainte ca organul sa fie contaminat de orice atingere. Se vor preleva probe de la marginea zonelor afectate, impreuna cu probe de sange, exudate, materii purulente sau continut intestinal, etc. Daca sunteti in conditii de teren si nu exista posibilitatea refrigerarii, se vor pune probele in glicerina tamponata (A= 21g acid citric in 1000ml apa distilata; B= 28,4g fosfat de sodiu anhidru in 1000ml apa distilata; tamponul= 9,15 ml A + 90,85 ml B. Se amesteca parti egale tampon si glicerina, se toarna in tuburi mici, se sterilizeaza si se foloseste in teren.)

Citologie: Se taie o piesa de mici dimensiuni (sub 5x5x5mm) din interiorul unei zone afectate sau care se doreste a fi analizata. Pentru ca de multe ori in urma taierii exista un exces de sange pe suprafete, se tamponeaza pe un servetel sau o hartie absorbanta pana cand nu mai lasa urme, apoi, cu ajutorul unei pensete se preseaza usor pe suprafata unei lame. Se usuca la aer si se coloreaza Diff Quick sau Gram.

Toxicologie: Toate probele se vor imparti in 2 si impachetate o jumatate in folie de aluminiu, cealalta jumatate in plastic (ambele materiale interfereaza cu anumite teste). Acestea se vor ingheta pana la expediere.

Parazitologie: In conditii de teren se fac cel putin 3 frotiuri de sange care se usuca si fixeaza la aer. Fecalele obtinute prin sectionarea rectumului se fixeaza in alcool 70% sau in formol.