Paramixoviroza

Agentul cauzal este un paramyxovirus. Virusul are o rezistenta destul de scazuta in mediul exterior, fiind sensibil la radiatii solare si temperatura, distrugandu-se in mediul exterior in cateva ore vara si in cateva zile iarna. In adaposturi contaminate incorporat in gainatul porumbeilor rezista pana la doua luni. Dezinfectantele uzuale in concentratii normale distrug virusul in cateva minute. Deci pentru dezinfectia adaposturilor, dupa terminarea episoadelor de boli se pot folosi soda caustica 2%, formol 2-5%, Forsept 1-2% etc.

Simptomatologic: in marea majoritate a cazurilor sunt afectati puii, si in special puii de vara. Practic boala afecteaza la fel toate categoriile de varsta, dar de obicei porumbeii adulti sunt vaccinati la inceputul anului, iar puii la inceputul verii, ramanand exemplarele de vara descoperite din punct de vedere imunologic.
Se prezinta sub mai multe forme clinice: digestiva, nervoasa si atipica.

Primele simptome care apar sunt falsa diaree, care practic este eliminarea urinei fara sa fi fost reabsorbita apa, cum ar fi normal. Intr-un lac mare de apa, eliminat de porumbel, apare gainatul consistent. Porumbelul de obicei inca mananca normal, uneori vomita continutul alimentar, este destul de vioi, insa consuma foarte multa apa si cauta sa linga tigla de pe acoperis, probabil din cauza pierderilor acute de saruri minerale eliminate deodata cu urina. Mai tarziu cu avansarea bolii porumbelul bolnav se deshidrateaza, slabeste, devine apatic, sta trist, cu pene zburlite si moare dupa o evolutie de 10-20 zile.

Forma nervoasa este mult mai spectaculoasa si caracteristica manifestata prin sucirea gatului (torticolis), tulburari de echilibru, imposibilitate de a nimeri grauntele cu ciocul. Simptomele apar cateodata sub forma de crize. Alta data porumbelul se pare ca se sperie de ceva fara sa aiba vreun motiv vizibil. Forma nervoasa apare de obicei dupa cateva exemplare care manifesta numai diaree, sau ca si continuare, dar mai tarziu poate sa inceapa boala direct cu simptome nervoase, fara falsa diarea amintita mai inainte. Pasarile cu forme nervoase nu prea exagerate, care poate sa se alimenteze au sansa de vindecare dupa o evolutie de 2-3 luni, dar de multe ori raman cu sechele, nemaifiind apte de concursuri.
In cazul formelor atipice, care apar mai ales la sfarsitul episoadelor de imbolnaviri ne putem intalni cu semne care nu sunt caracteristice ca de ex. slabirea porumbeilor, naparlire anormala, diaree etc., practic orice simptom este posibil.

De fapt de multe ori simptomele amintite mai sus se succed chiar in ordinea descrisa, inclusiv si cele din forma atipica.

Este o boala cu o rata a imbolnavirilor foarte ridicata 80 - 90% (morbiditate ridicata) si cu pierderi mari de obicei peste 80% (mortalitate ridicata).

Exemplarele afectate de forma nervoasa sunt cel mai usor recuperabile, dar numai in cazul in care porumbelul poate sa manance singur. Am auzit, sau mai bine zis am citit de asemenea vindecari destul de numeroase, dar cele putine intalnite in crescatoria mea s-au pierdut cu ocazia primului, sau primelor zboruri. Eventual ca reproducator nu este exclus sa fie valoros un asemenea porumbel trecut prin boala.
La porumbeii trecuti prin boala am observat foarte des defecte de penaj dupa naparlire manifestata prin remige primare prelungi si mult mai subtiri ca cele normale. Mai ales ultimile pene din aripa sunt afectate.

Boala evolueaza de obicei timp de 6-10 saptamani, decimand efectivele nevaccinate.
Se intalnesc si complicatii cu alti germeni bacterieni cum ar fi micoplasme, chlamidii, sau chiar salmonelle diversificand simptomatologia bolii.

Morfopatologic: la examenul necropsic (a cadavrelor) rinichii sunt mariti, iar in cavitatea abdominala apar cristale de urati, asemanatoare cu gipsul, un praf alb in lichidele abdominale si toracice.

Tratament specific la ora actuala nu exista pentru aceasta boala fiind vorba de viroza. Porumbeii bolnavi pot fi tratati alimentandu-i artificial si prin administrare de apa, sau mai de dorit electrolit cu sonda, vindecarile nefiind imposibile. Fara aceste interventii porumbelul bolnav poate sa moara de foame, sau de deshidratare, nefiind in stare sa se hraneasca singur.
Pentru combaterea infectiilor bacteriene secundare trebuie sa folosim antibiotice cu spectru larg, cum ar fi: enrofloxacina, tetraciclinele, etc. precum si polivitamine.

In efectivele bolnave vaccinarea este inutila, sau chiar contraindicata. Totusi la inceputul episoadelor se recomanda vaccinarea cu LaSota, un vaccin folosit la gaini contra pseudopestei aviare. Sincer sa fiu in cazurile intalnite de mine nu a dat un rezultat vizibil.
Preventiv se pot folosi diferite vaccinuri comercializate. Eu folosecsc LaSota in apa de baut in jurul mijlocului ianuariei, dupa care la doua saptamani ii vaccinez cu Paramixovacol administrat subcutanat. Imunitatea se instaleaza dupa 2-3 saptamani de la inoculare si dupa observatiile mele este destul de buna, dar se garanteza numai pentru 6 luni. Este un vaccin destul de ieftin, dar daca trebuie platita si manopera la medicul veterinar. Cred ca sunt mai indicate vaccinurile care ofera imunitate mai lunga (de un an) ex. Columbovac olandez. De dorit ar fi si schimbarea macar la doi-trei ani a vaccinului folosit.
Inainte de vaccinare cu doua saptamani este de dorit tratarea porumbeilor pt. paraziti interni (Evomec), iar dupa vitaminizarea timp de 2-3 zile.

La inceputul carierei si la mine a aparut boala, in 1993 au murit cc. 25 de pui, iar in 1998 iar am avut , dar de aceasta data nu au murit decat 4 pui. Cu ocazia primului episod (1993), boala a aparut in luna iulie si numai la sfarsitul episodului am observat un singur caz cu simptome nervoase. Am incercat mai multe tratamente, dar rezultatul a fost mai mult egal cu zero, murind pana la urma aproape tot ceea ce s-a imbolnavit.

Cu ocazia imbolnavirilor din 1998 boala a aparut in luna septembrie si a debutat cu un caz fulgerator, puiul dupa ce s-a intors de la un zbor s-a imbolnavit de forma diareica, iar a doua zi a si murit. Apoi au aparut urmatoarele cazuri cu simptome nervoase. Si de aceasta data am incercat fel de fel de tratamente, dar in zadar, tot ce s-a imbolnavit a murit.
Mentionez ca puii nu erau vaccinati! La porumbeii adulti care erau vaccinati nu am observat nici un fel de boala. De atunci vaccinez si puii cat se poate de devreme, dupa a cincia sau a sasea saptamana de viata.
De a lungul anilor am mai intalnit aceasta boala si in alte crescatorii, dar mereu numai in efective nevaccinate.

Sursa:zoliszaboro.blogspot.com

PENTRU INFORMATII SUPLIMENTARE SI SFATURI EXPERTE CONSULTATI MEDICUL VETERINAR CURANT SAU UN MEDIC VEDTERINAR SPECIALIST.Va rugam sa retineti ca informatiile prezentate sunt pentru informarea dvs., date oferite de medici veterinari experti. Aspectele practice si manifestarile clinice pot avea semnificatii variabile specifice fiecarui individ de aceea aceste articole nu sunt un substitut pentru o examinare clinica efectuata de un medic veterinar. Pentru intrebari particularizate situatiei dvs., va rugam sa intrebati un medic veterinar in sistemul SENSA. Aceste informatii fac parte din programul de informare corecta a proprietarilor de animale de companie sau de ferma derulat de Revista Veterinarul impreuna cu colaboratorii si editorii sai.

pentru sfaturi experte intreaba un medic veterinar in sistemul s.e.n.s.a.