In conformitate cu tabloul clinic al bolii, la acesta categorie de varsta este vorba de evolutie subclinica, manifestarile fiind evidente si grave la tineret. Precizam ca in ultimul timp se semnaleaza tot mai frecvent prezenta parazitismului cu anoplocefalide la cabaline Prezenta lui Echinococcus granulosus a fost semnalata, numai la cabalinele adulte (peste 10 ani), cu intensivitate variabila in functie de subiectul analizat. Avand in vedere rezultatele obtinute, subliniem importanta care trebuie acordata cabalinelor, in calitate de gazde intermediare, in biociclul acestui parazit in cazul loturilor de cabaline investigate, Parascaris equorum a fost identificat la cai cu varsta mai mica de 4 ani si intr-un procent redus la categoria 4-10 ani. In general, atat extensivitatea, dar mai ales intensivitatea, au fost reduse.

Parazitii apartinand familiei Strongylidae, au fost pusi in evidenta la majoritatea cazurilor, gradul intensivitatii fiind diferit in functie de cazul analizat, cu mentiunea ca a predominat intensivitate ridicata. Deosebit de important este faptul ca strogilii au fost pusi in evidenta, cu pondere mare, la toate categoriile de varsta. Extensivitatea parazitismului cu Gasterophilus spp. a fost relativ mare, predominand nivelul mediu al intensivitatii. S-a observat grad mai ridicat al gasterofilozei la cabalinele de 4-10 ani si peste aceasta varsta. 

2. Pot fi explicate cauzele?

Avand in vedere datele privind situatia epidemiologica generala a endoparazitismului, consideram ca rezultatele obtinute reflecta situatia reala la cabaline. Argumentam aceasta prin faptul ca examenul coproparazitologic, care se efectueaza prea sporadic la cabaline, nu foloseste metode cu sensibilitate si specificitate maxime. Mai mult decat atat, in cazul examenului coproparazitologic, trebuie tinut seama de perioada prepatenta a ciclului evolutiv si de faptul ca eliminarea elementelor parazitare este discontinua.

De asemenea, in cazul unor parazitoze majore, cum ar fi hidatidoza, diagnosticul intra-vitam este dificil sau imposibil de stabilit. in acest context, subliniem faptul ca stabilirea diagnosticului parazitologic si mai ales indicarea exacta a nivelului infestational se poate realiza, in cadrul anchetelor epidemiologice, prin examenul post-mortem. in preventia si combaterea strongilidozelor la cabaline este esentiala gasirea unor metode de diagnostic precise, care sa evite erorile prin lipsa (fals negative) care pot sa intervina in cazul aplicarii metodelor uzuale.

Stabilirea unui diagnostic de certitudine in infestatiile cu strongili la cabaline are rolul de a ajuta medicul veterinar la identificarea exacta a speciilor de paraziti, stabilirea gradului real de infestatie, precum si elaborarea unui protocol adecvat si eficient de terapie, care are rolul de a preveni si reduce riscul de contaminare al altor ecvine, prin intermediul consumului de plante furajere de pe pasuni si a apei. Este extrem de importanta gasirea si stabilirea unui protocol de diagnostic complex, deoarece prin cercetari realizate pe mii de cabaline am stabilit faptul ca gradul de sensibilitate al metodelor de diagnostic este diferit. Asfel, metoda McMaster are o sensibilitate in cadrul strongilidozei de 92,55% comparativ cu metodele Stoll si Euzby (adaptate) la care acest procent a fost de 100%.

In studiul strongilidozei la ecvinele din Romania, s-a constatat ca in structura populatiei de strongili predomina speciile de strongili mici (subfamilia Cyathostominae), aceasta reprezentand 94,15%. Diferenta a fost reprezentata de strongilii mari apartinand subfamiliei Strongylinae (5,85%), specia cea mai des intalnita fiind Strongylus vulgaris (4,17%). Aceasta sensibilitate redusa la medicatia antihelmintica asupra strongililor mici, genereaza o problematica deosebit de grava din punct de vedere al starii de sanatate a cabalinelor si a impactului economic.

Lipsa unei medicatii cu adevarat eficiente asupra strongililor mici, combinata cu folosirea nejustificata si fara discernamant a produselor anthelmintice existente (de multe ori crescatorul nu apeleaza la consultul de specialitate al medicului veterinar), are ca efect direct selectarea unor suse de strongili deosebit de rezistente la majoritatea substantelor utilizate. Acest fenomen, combinat cu circulatia obisnuita (uneori la nivel mondial) a cabalinelor, determina contaminarea unui areal extrem de extins, imposibil de controlat si de decontaminat. tinand cont de tendinta actuala de cercetare si respectiv, de aparitie de noi molecule medicamentoase antihelmintice, situatia este cu atat mai grava, deoarece posibilitatile de contracarare a raspandirii populatiilor de strongili chimiorezistenti sunt destul de limitate.

3 - 4. Care sunt consecintele si caracteristicile?

Intr-un studiu realizat pe parcursul a 8 ani si 22 de efective de cabaline studiate in Romania, in 54,56% din cazuri a fost identificata rezistenta strongililor la toate moleculele studiate de benzimidazoli. in alte 22,72% din cazuri a fost identificata rezistenta strongililor la una sau mai multe dintre substantele testate. Avand in vedere faptul ca, in cazul derivatilor BZ, fenomenul de chimiorezistenta apare la toti membrii acestei grupe medicamentoase, putem considera si cazurile susceptibile ca fiind, de fapt, rezistente. in acest fel in zona Nord-Vestica si centrala a Romaniei, fenomenul de chimiorezistenta a strongililor la derivatii PBZ si BZ, este prezent in proportie de 77,28% din efectivul studiat. Mai mult decat atat, luand in considerare media extensivitatii strongilidozei (90,63%) si a intensivitatii (2231,85 LPG), este elocvent impactul major al acestei boli asupra cabalinelor, al gradului de contaminare al pasunilor si nu in ultimul rand, asupra economiei. Opiniile cercetatorilor, referitoare la alternanta substantelor medicamentoase cu scopul de a preveni instalarea fenomenului de chimiorezistenta, nu sunt unanime.

Unii autori, recomandau folosirea unui singur grup de antihelmintice pana la primele semne de rezistenta si doar dupa acest moment interventia cu o alta familie medicamentoasa. Altii, considera ca a astepta primele semne de esec terapeutic inseamna sa nu se reactioneze decat atunci cand genele alele de rezistenta au atins deja o frecventa importanta. Din acest motiv se recomanda rotatia anuala a produselor antihelmintice utilizate in tratamentul helmintozelor, in plus realizandu-se distrugerea suselor rezistente. in plus, exista o relatie directa bine cunoscuta, intre frecventa tratamentelor si dezvoltarea rezistentei.

Numeroase exemple de rezistenta medicamentoasa la organismele protozoare sau metazoare atesta faptul ca inducerea fenomenului de rezistenta este o consecinta evolutiva naturala - si deci inevitabila - a utilizarii medicamentelor si ca intensitatea presiunii de selectie determina rapiditatea cu care apare si se dezvolta. Ca urmare, orice tratament antihelmintic trebuie aplicat doar dupa stabilirea unui diagnostic de certitudine de catre medicul veterinar, si in urma unei analize concrete a situatiei epidemiologice a arealului din care provine animalul respectiv.

5. Cum se trateaza parazitismul la ecvine in Romania?

In general, inainte de orice tratament antihelmintic, trebuie consultat medicul veterinar care este in masura sa stabileasca diagnosticul de certitudine si sa recomande medicatia corespunzatoare. Atunci cand este posibil, se recomanda antihelmintice cu spectru ingust, axate pe specia parazitara dominanta, cu scopul de a pastra eficacitatea produselor cu spectru larg. in acest fel, nu numai ca aceste substante exercita, asupra populatiei parazitare, o presiune mica de selectie, dar in plus, costul tratamentului este substantial diminuat. Cand se constata infestatii masive cu specii diferite de paraziti se recomanda utilizarea produselor antihelmintice cu spectru larg sau chiar combinatii de antihelmintice cu moduri de actiune diferite. in anchetele epidemiologice desfasurate in cele 22 de localitati din Romania, a fost sesizat faptul ca majoritatea cailor sunt dehelmintizati de catre crescatori, fara cantarirea prealabila a animalului, astfel incat sunt foarte frecvente cazurile de subdozaj, si in special de supradozaj medicamentos.

Utilizarea altor doze decat cele recomandate de producator constituie un factor determinant in aparitia fenomenului de rezistenta. Utilizarea unor doze neadecvate poate rezulta si atunci cand in tratamentul strongilidozei la cabaline sunt utilizate produse medicamentoase indicate de producatori pentru alte specii (bovine, ovine). O alta problema importanta in lupta impotriva fenomenului de chimiorezistenta in Romania, il constituie programul dehelmintizarilor la cabaline. in contracararea fenomenului de chimiorezistenta al strongililor de la cabaline, atat tratamentele preventive cat si cele curative prezinta avantaje si dezavantaje. Dehelmintizarile curative nu exercita presiune de selectie asupra strongililor, frecventa tratamentelor fiind redusa, dar posibilitatea diseminarii strongililor rezistenti este destul de ridicata si importanta. in schimb, dehelmintizarile preventive reduc impactul negativ economic si medical, dar exercita o presiune adaptativa ridicata a strongililor, rezultand susele rezistente. Tratamentele supresive, realizate prin dehelmintizari repetate la un interval scurt de timp, pot fi benefice daca sunt aplicate pe o perioada limitata. Acest tip de dehelmintizare se poate aplica cabalinelor izolate in centre de carantina, i­naintea transporturilor in alte zone. in toate celelalte cazuri se recomanda dehelmintizari tactice.

Medicii veterinari sunt cei care trebuie sa aiba suficiente cunostinte de epidemiologie in legatura cu strongilii de la cabaline, astfel incat sa poata determina cea mai buna perioada de tratament. Numarul acestora trebuie sa se limiteze la maximum 3-4 pe an. Eventuala alternanta a familiilor de substante antelmintice utilizate ramane un subiect destul de controversat. Este demonstrat faptul ca alternanta rapida, adica in cadrul aceleiasi generatii de paraziti, a doi compusi cu mod de actiune diferit, favorizeaza dezvoltarea rezistentei vis-a -vis de doua familii de produse. In fata acestei evidente, sunt recomandate diferite strategii. Astfel, s-a sugerat utilizarea unui grup unic de antihelmintice, pana la aparitia primelor semne de eficacitate redusa. Doar in acel moment acest grup este abandonat si inlocuit de un altul, aceasta maniera de a proceda fiind ulterior criticata de multi cercetatori. Mai judicioasa pare metoda rotatiei lente, intrucat transmiterea rezistentei la parazit se face de maniera genetica, ar fi preferabil sa se utilizeze acelasi produs pentru aceeasi generatie si sa se utilizeze un altul pentru generatia urmatoare.

6 - 7. Exista cercetari pe aceasta tema? Daca da de catre cine?

in Romania sunt publicate numeroase articole de specialitate (peste 80), articole care pot fi regasite in bazele de date internationale. Sunt studiate, in special strongilidozele la ecvinele provenite din diverse sisteme de crestere (herghelii, ferme individuale, gradini zoologice). Exista studii referitoare la strongilidoza la asini, aceasta specie fiind in general uitata de la tratamentele antihelmintice. Studiile cele mai complexe si elaborate au fost publicate de catre colectivele de cercetare din cadrul disciplinelor de Parazitologie si Farmacologie din cadrul USAMV Cluj-Napoca, respectiv de Prof. dr. Vasile Cozma si Mihai Cernea. Au fost publicate 3 carti de specialtate, una in limbile romana, engleza si portugheza, care a si fost distinsa cu doua premii ale Academiei Romane.

1. Chimiorezistenta in strongilidoze la ecvine [2007]. Cernea Mihai, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, (227 p), ISBN: 978-973-751-497-4.

2. Chimiorezistenta La Antihelmintice De Uz Medical Veterinar [2010] Mihai Cernea, Laura Cristina Cernea, Vasile Cozma, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca, 276 pagini, ISBN 978-973-744-217-8.

3. Atlas de diagnostic al Strongilidozelor la ecvine [2008]. Mihai Cernea, Luis M. Madeira de Carvalho, Vasile Cozma, Laura Cernea Cristina, stefan Raileanu, Radu Silberg, Adrian Gut, Editura AcademicPres, (118 p) ISBN 978-973-744-127-0

8. Care sunt rezultatele?

Cartiile si articolele publicate reflecta obiectiv realitatea si extinderea parazitismului la ecvinele din Romania. Se constituie astfel intr-un adevarat ghid de diagnostic, terapie si preventie a strongilidozelor la ecvine.

9. Care sunt aplicatiile si perspectivele de viitor?

Cred ca in terapia si preventia helmintozelor, in special al strongilidozelor la ecvine, este importanta realizarea unui protocol complex de diagnostic care sa cuprinda:

• utilizarea testelor de diagnostic coproparazitologic cu sensibilitate maxima cum ar fi metoda Stoll adaptata pentru larvohelmintoscopie cantitativa;
• identificarea speciilor de strongili la ecvine in functie de aspectele morfologice ale larvelor de stadiul trei, acest aspect fiind necesar pentru corelarea aplicarii tratamentelor cu perioada prepatenta a speciilor responsabile de producerea bolii.

Un rol important il are investigarea din punct de vedere epidemiologic al strongilidozelor la cabaline:

• realizarea de anchete epidemiologice pentru stabilirea cu precizie a extensivitatii si intensivitatii, astfel incat tratamentele antihelmintice sa poata fi aplicate la momentul oportun;
• controlul periodic al gradului de infestare al pasunilor in vederea stabilirii surselor de infestare si a modului de transmitere a bolii in cadrul efectivelor de ecvine.

Este necesara efectuarea periodica de teste de laborator pentru evidentierea fenomenului de chimiorezistenta, prin:

• testul de reducere al oualor in fecale; u utilizarea testului de eclozionare al oualor cu stabilirea concentratiei letale 50 (CL50) si evaluarea gradului de risc al medicatiei recomandate;
• utilizarea testului de dezvoltare larvara si cuantificarea concentratiei minime inhibitorii (CMI) care poate fi aplicat pentru benzimidazoli, tetrahidropirimidine si lactone macrociclice;
• utilizarea modelelor matematice pentru interpretarea statistica a datelor si corelarea cu realitatea epidemiologica din zonele analizate, oferind posibilitatea medicului veterinar de a selecta produsul cu gradul cel mai redus de risc privind inducerea fenomenului de chimiorezistenta.

Nu in ultimul rand, stabilirea si realizarea unor masuri specifice in cadrul unor programe de supraveghere, care sa includa:

• educatia crescatorilor de cabaline;
• informarea periodica a medicilor veterinari;
• realizarea tratamentelor profilactice si specifice in functie de rezultatele testelor de laborator, fiind recomandat ca medicatia sa fie aplicata simultan la intreg efectivul de animale;
• utilizarea unor programe terapeutice care sa fie corelate cu diagnosticul etiologic si tratamentele anterioare, astfel incat eficacitatea terapeutica sa fie maxima si sa se previna instalarea chimiorezistentei;
• crearea unui centru regional de supraveghere a fenomenelor de chimiorezistenta la antihelmintice.

Autori

Prof. dr. Vasile Cozma

Sef. lucr. dr. Mihai Cernea