Parazitismul si colica la cabaline
- Editor: Dr Alexandra Pavaloiu
- Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica
Caii sunt gazde a zeci de specii de paraziti interni, care nu infecteaza si alte animale. Practic toti caii, in special cei de pe pasuni sunt parazitati in mod continuu, dar in majoritatea cazurilor, parazitul si gazda coexista in mod amical.
Putine parazitoze se manifesta clinic la caii bine intretinuti, in ciuda faptului ca acestia afecteaza multiple organe si tesuturi.
Spre deosebire de bacterii si virusuri, helmintii paraziti nu se pot inmulti in gazda. Un ou de nematod infectant va rezulta intr-un singur parazit adult. Astfel, majoritatea bolilor parazitare sunt consecinta numarului mare de paraziti, cu manifestarea clinica modulata de nutritia deficitara, boli coexistente sau alti stressori concomitenti. Populatiile parazitare mari sunt inevitabil consecinta expunerii la un numar mare de unitati infectante, astfel ca boala parazitara reflecta standardele manageriale ale proprietarilor. Exista si indivizi deosebit de susceptibili la parazitoze, iar acestia nu vor avea un raspuns imun tipic la o provocare infectioasa, probabil din motive genetice.
1. PARAZITI ASOCIATI CU COLICA LA CABALINE
1.1. Strongylus vulgaris
S. vulgaris este cel mai studiat parazit dintre strongilide. Caii se infecteaza cu acest nematod prin ingerarea larvelor de stadiu 3 din mediu, care ajung in submucoasa intestinului subtire si ajung in al patrulea stadiu larval, iar apoi migreaza de obicei catre artera mezenterica craniala (AMC), unde, dupa cateva luni ajung in stadiul 5 si migreaza inapoi in cecum, de unde, dupa ruperea nodulilor pe care ii formeaza, matureaza timp de 6 saptamani, moment in care femela incepe sa elimine oua. Acest ciclu dureaza de la 6 pana la 7 luni.Larvele de la nivelul intimei si lumenului AMC provoaca arterita locala severa, cu trombusi mari in lumen, hipertrofia mediei si o marire in volum a bazei AMC.
Prezenta leziunilor arteriale cauzate de S. equi este in mod clar asociata cu o incidenta crescuta a colicii ischemice, mai exact a colicii tromboembolice. Mecanismul din spatele acestei afectiuni implica coagularea activa, in timp ce larvele sunt prezente la nivel arterial. Agregarea plachetara va duce la formarea de trombusi si afluxul de sange poate fi redus cu pana la 50% inainte de afectarea intestinala. Mai apar si mediatiorii chimici ai vasoconstrictiei, modificari in motilitatea intestinala si alterari ale controlului neurologic. Desigur, si numarul crescut de strongili din intestin poate provoca colica prin mecanisme pur mecanice.
1.2. Parascaris equorum
Parascaris equorum este cel mai mare parazit nematod al cailor, infectia avand loc prin ingerarea oualor din mediu. Ouale eclozioneaza la nivelul intestinului subtire si ajung prin intermediul circulatiei portale la nivelul ficatului.
Dupa o saptamana de migratie intrahepatica, larvele reintra in circulatie si ajung la nivel pulmonar. Acolo, ele parasesc circulatia, penetreaza alveolele, migreaza spre caile respiratorii si sunt inghitite, ajungand din nou la nivel intestinal, unde matureaza si se reproduc (migratie entero-pneumo-traheo-enterala). Primele oua ajung in fecale la 80 de zile post infectie. Caii au in timp o excelenta imunitate la Paraascaris equorum, asa ca de obicei infectiile se limiteaza la manjii de maxim 2 ani. Desi manifestarile clinice sunt variate, cea mai importanta este colica obstructiva.
Paraascaris sunt nematozi extrem de mari, cu un diametru de aproximativ 4 mm si o lungime de 25 mm, iar o infectie tipica numara cateva sute de idivizi. Atunci cand ei sunt ucisi de antihelmintice, nematozii morti se incolacesc intr-un “cuib” care obstrueaza mecanic intestinul subtire.
1.3. Anaplocephala perfoliata
A perfoliata este cestodul cu cea mai mare prevalenta la nivel mondial. Acest parazit se gaseste in grupuri mari atasat de mucoasa cecala din apropierea valvulei cecale. Proglotele se desprind de corpul cestodelor si se deplaseaza distal odata cu ingesta. Ele se dezintegreaza odata cu deplasarea, iar ouale sunt eliminate odata cu fecalele. Odata ajunse in mediu, ouale sunt ingerate de catre artropode de pasune din genul Orbatidelor, care servesc ca si gazde intermediare fiind ingerate accidental odata cu pasunatul. Cestodele adulte se dezvolta in 2-4 luni de la infectie. Masele de A. perfoliata de la nivelul valvulei iliocecale duc la ulcerarea mucoasei cecale, deseori cu formarea de pseudomembrane, inflamatie locala si dezvoltarea de tesut conjunctiv la nivel local. Alte modificari ce apar sunt ingrosarea peretelui cecal, inclusiv a seroasei. Desi nu se cunosc mecanismele detaliate, infectia cu A. perfoliata a fost asociata cu o incidenta crescuta a invaginatiilor ileocecale si rupturile de cecum. Exista pareri conform carora inflamatia locala interfereaza cu motilitatea intestinala, in special cu transportul ingestei de la nivelul intestinului subtire la cecum, prin orificiul ileo cecal.
2. ALTE PARAZITOZE ASOCIATE CU COLICA LA CABALINE
Aproape toti parazitii alimentari ai cailor au fost incriminati la un moment sau altul ca si agenti potential cauzatori de colica. Multi paraziti ecvini au o prevalenta ridicata, astfel ca prezenta lor la caii colicari nu este de neasteptat. Asociatia aceasta insa nu este dovada cauzei, astfel ca este importanta prioritizarea diagnosticelor diferentiale pentru orice caz de colica care prezinta parazitism concomitent.
2.1. Gasterophilus spp.
Larvele de G. intestinalis se gasesc atasate de mucoasa non glandulara a stomacului iar larvele de G. nasalis ocupa ampula duodenala, imediat distal de pilor. G. intestinalis formeaza adevarate “covoare” asezate intr-un singur strat, astfel ca, compromiterea lumenala este minima. In lunile de iarna si toamna, pana la 90% din membrii unei stave sunt parazitati.
2.2. Strongylus edentatus
S. edentatus este un alt strongil mare, inrudit indeaproape cu S. vulgaris si urmeaza un model de migratie asemanator cu acesta, insa colica nu a fost niciodata asociata in mod specific cu S. edentatus (Johnstone, 1998.
2.3. Strongyloides westeri
S. westeri este un nematod comun, care se regaseste aproape exclusiv la manjii neintarcati. Larvele infestante sunt sechestrate la nivelul tesuturilor somatice ale iepelor, si sunt determinate de catre hormonii gestageni si ai lactatiei sa migreze catre glanda mamara, aparand in lapte in prima saptamana de gestatie. Ei se dezvolta in intestinul subtire al manjilor, unde, desi rezida, nu au un efect patogen asupra gazdei decat foarte rar.
2.4. Ciathostomele
Ciathostomele sunt paraziti ubicvii ai cailor scosi pe pasune si sunt specii din familia Cyathostominae (T. calicatum, T. coronatum, T. longibursatum), care dezvolta o capsula fibroasa odata cu patrunderea larvelor la nivelul intestinului gros. Parazitul si gazda duc o coexistenta pasnica pana in momentul ruperii capsulei, cand se elimina diversi produsi acumulati de-a lungul unei perioade de pana la 2 ani. Inflamatia este focala si limitata la nivelul intestinului gros, asa incat este nevoie de un numar extrem de mare de larve pentru un efect clinic vizibil.
2.5. Oxyuris equi
O. equi se dezvolta ca larve de stadiu III la nivelul criptelor mucoase ale cecumului si colonului ventral. Desi acestea provoaca iritatii ale mucoasei locale, este dificil sa se faca diferenta fata de larvele eclozante de Cyathostoma. Patogenitatea larvelor de O. equi nu are relevanta clinica. Draschia megastoma Draschia megastoma si Habronema spp. sunt nematozi inruditi care rezida in stomacul ecvinelor. Ambi paraziti cauzeaza leziuni granulomatoase dramatice, atunci cand, ca si larve, se localizeaza in straturile dermice si mucocutanate.
Draschia megastoma produce granuloame de dimensiuni mari, de pana la 10 cm, la nivelul mucoasei gastrice, si opresc ingesta din pasajul ei normal prin stomac. Acest parazit este insa foarte rar.
2.6. Triodontophorus tenuicollis
T. tenuicollis este un strongil mare, care insa nu migreaza in interiorul gazdei. Populatiile de T. tenuicollis pot insa ocazional sa cauzeze ulcere adanci la nivelul colonului. Acestea adapostesc zeci de adulti si se oblitereaza cu secretii, sange si ingesta. Desi dramatice, leziunile si infestatia cu T. tenuicollis nu au fost inca asociate concret cu colica.
Doar trei parazitoze (cu Strongylus vulgaris, Paraascaris equorum si Anoplocephala perfoliata) pot fi privite ca un risc semnificativ in colica ecvina, restul parazitilor asociati cu aceasta (Gasterophilus spp., Strongylus edentatus, Strongyloides westeri, Oxiuris equi etc), prezentand un risc minor.
Totusi, nu este de neglijat faptul ca tineretul si seniorii sunt cei mai predispusi la acest gen de probleme, profilaxia antihelmintica atat medicamentoasa cat si in ceea ce priveste igiena, avand o importanta extrem de mare in special in comunitatile mari de cabaline.
