Patologii specifice animalelor salbatice tinute in captivitate

Editor: Dr Ovidiu Rosu
Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica

In acest articol vreau sa vorbim despre patologii intalnite la animalele salbatice din captivitate tinute in conditii improprii.
Cand spun conditii improprii, ma refer la o plaja ampla de factori ce influenteaza direct sau indirect bunastarea animalelor, si in consecinta, sanatatea lor. Toti acesti factori sunt interdependenti si trebuie abordati ca un tot unitar.

Cea mai des intalnita problema la animalele salbatice din captivitate este factorul de stres.

Pentru o perioada scurta de timp, stresul este benefic, adaptand corpul la noi factori si evenimente. Odata ce acesta se prelungeste, provoaca modificari fiziologice, devenind stres cronic, ceea ce poate duce la scaderea sistemlui imunitar, iar prin aceasta susceptibilitatea pentru boli, ingreunarea proceselor reparatorii, cresterea tensiunii arteriale, stari de anxietate si depresive etc.

Din punct de vedere evolutiv, animalele salbatice nu sunt adaptate fiziologic la conditiile pe care le ofera o gradina zoologica sau orice alt amplasament artificial: spatiu limitat, constructii artificiale, prezenta nenaturala a persoanelor si a altor animale, zgomote si mirosuri straine, fluctuatii de lumina, hranire asistata si diferita de cea din natura etc.

In trecut, se simtea nevoia de a aduce "exponatul" cat mai aproape de vizitator, iar modalitatea cea mai simpla era de a micsora tarcul/cusca acestuia.
Un urs brun mascul in salbaticie poate avea o raza de raspandire (home range) de peste 500 km, iar cand in captivitate i se ofera cativa zeci de metri patrati, ca si mecanism de adaptare, de cele mai multe ori, ursul va dezvolta comportamente deviate stereotipe precum: mers dormomanic, pendulare de pe o laba pe cealalta, lingerea compulsiv-excesiva a unei parti din corp, rotirea capului in sus (star gazing), mersul in cerc etc.
Comportamentele stereotipe amintite se intalnesc in toata seria animala, fiind asemenatoare sau diferite in functie de specie: unele din primate (macaci, babuini, urangutani) isi provoaca singuri rani, se masturbeaza excesiv, regurgiteaza; felinele (lei, tigri, jaguari) tind sa mearga in continuu sau se musca de coada; papagalii isi smulg penele, elefantii isi balanseaza continuu trompa sau, asemanator ursilor, au mers dromomanic.
Un factor stresor important si de multe ori neglijat intr-o gradina zoo este modul de amplasare al diferitelor tarcuri. Amenajarea unui tarc de feline mari in proximitatea unui tarc de ierbivore sau a unei voliere de pasari rapitoare, langa pasari sau mamifere ce in mediul natural reprezinta prada, provoaca un stres continuu atat pentru prada, cat si pentru pradator.
Un alt motiv de micsoarare a spatiului era acela de igienizare. Din motive logistice si de expeditivitate se prefera betonarea completa a amplasamentelor pentru a putea fi curatate mai repede si mai usor. Dar, datorita abrazivitatii sau a incingerii exagerate a betonului in perioadele calduroase, animalele pot suferi plagi podale, arsuri, escoriatii (photo 5).

De asemenea cresterea animalelor in tarcuri sau padocuri neluminate sau putin laminate si a unei nutritii neadecvate, ridica probleme grave de natura medicala. Sunt foarte frecvente cazurile de rahitism datorate metabolizarii defectuase a vitaminei D, a fosforului si/sau a calciului. In radiografiile alaturate (photo 1, 2) se observa o lipsa de mineralizare a oaselor a doi pui de leu tinuti intr-un padoc acoperit de 30 de metri patrati.

La varsta de 8 luni, unul din pui cantarea 13 kg (de patru ori mai putin decat ar fi trebuit sa cantareasca) iar celalalt 23 kg. Nivelul seric de Ca si P era de asemenea de patru ori sub limitele normale. In cazul puiului mai mic se suspicioneaza a fi vorba de un nanism hipofizar (photo 3).

Lipsa unui program de reproductie responsabil poate duce la probleme de natura genetica datorita consangvinizarii indivizilor. In radiografia alaturata (photo 4) se observa o remodelare osoasa radiala proximala a unui leu de 9 ani ce s-a nascut din parinti inruditi.

Gradinile zoologice moderne au implementate standarde de bunastare, existand parametrii de dimensiuni in functie de specie si specificul lor, spatii de retragere (limitand contactul vizual cu vizitatorii), un numar adecvat de indivizi pe amplasament in functie de statusul social al speciei, limite de zgomote, programe de reproductie asistata, hranire in functie de necesarul si specificul speciei, imbogatire comportamentala (natural enrichment), utilizarea de materiale naturale in designul si constructia amplasamentelor.