updated 11:50 AM UTC, May 12, 2023 Europe/Bucharest

Primatele ce trebuie sa stim despre ele?

Primatele sunt probabil printre cei mai dificili pacienti pe care ii poate avea un medic veterinar. Sunt animale care ne seamana, de aceea putem deveni mult mai sensibili la problemele lor, dar nu trebuie uitat ca pot fi deosebit de periculoase din foarte multe multe punct de vedere.

Scopul acestui articol este de a reaminti aceste surse de pericol atat pentru medicul veterinar cat si pentru proprietar sau ingrijitor si de a puncta cateva particularitati privind intretinerea unei primate, amanunte pe care un medic veterinar trebuie sa le cunoasca pentru a putea indruma mai departe.

1. Probleme de siguranta si zoonoze

Primatele sunt vectori ai multor zoonoze, de aceea trebuie in permanenta respectate stricte reguli de igiena si securitate (manusi, masca si ochelari de protectie, carantina stricta, indepartarea speciala a deseurilor medicale):

 

  • Herpes B virus (Herpesvirus simiae) - transmisa de asa numitele old world primates (maimute din lumea veche, primate Africane), dar nu si de primatele antropoide - infectia la oameni este letala!
  • Simian retrovirus: Simian Immunodeficiency Virus=SIV, Simian T Lymphotrophic Virus=SLTV, Foamy virus, Simian retrovirus tip D=SRV;
  • Alte virusuri: Flavovirus (Marburg, Ebola); Poxvirus, Flaviviridae (febra galbena, dengue), Lymphocytic Choriomeningitis Virus =LCV (vectori sunt rozatoarele), rabie, virusul simian 40 (care este un oncovirus), virusul hepatitei A si B;
  • Bacterii: mycobacterium tuberculosis, Shigella, Salmonella, Campylobacter, Burkholderia pseudomallei (melioidoza), Mycobacterium leprae, infectii ulterioare unei muscaturi;
  • Protozoare: Entamoeba, Balantidium, Cryptosporidium, Giardia, Plasmodium (malaria), Toxoplasma gondii, Trypanosoma spp;
  • Paraziti: Hymenolepsis, Oesophagostomum, oxiuri, Strongyloides, Trichuris.

primatele2Pe de alta parte si noi, oamenii, putem transmite primatelor diverse boli: gripa comuna, rujeola, varicela, tuberculoza, herpesvirus uman (HSV), acesta din urma fiind asociat cu mortalitate crescuta la primatele din lumea noua (asa-numitele New World primates) Achizitia si transportul unei primate Primul lucru care trebuie mentionat, desi este de la sine inteles, este ca trebuie vehement descurajata tinerea unei primate pe post de animal de companie. Maimutele nu sunt sub nici o forma potrivite pentru a fi tinute in casa sau de catre persoane private, oricat ar fi de bine intentionate. Modul complicat de intretinere si hranire, legile nationale si internationale, pericolul de zoonoze si faptul ca puiul, initial mic si jucaus, creste pentru a deveni un individ puternic si agresiv, toate acestea trebuie prezentate de catre medicul veterinar (potentialilor) proprietari particulari de primate. Conform CITES (Convention on International Trade of Endangered Species) toate primatele sunt incluse in Appendix I (specii amenintate cu disparitia) sau in Appendix II (specii ce pot deveni amenintate fara control al comertului). Acest lucru presupune citirea cu atentie a regulamentelor prevazute de aceasta conventie inainte de achizitionarea sau realizarea oricarei tranzactii al carui obiect este o primata, deoarece se impun foarte multe restrictii. Puteti citi mai multe aici: www.cites.org

Cat despre transportul primatelor, este bine sa se tina cont de cateva principii pentru reducerea stresului:

  • Animalele trebuie obisnuite in prealabil cu oamenii care vor efectua transportul, cu containerele si cu procedurile de manipulare, pentru ca in ziua transportului sa nu mai existe elemente noi care sa puna animalul intr-o stare de nesiguranta.
  • Primatele pot fi extrem de selective in ceea ce priveste mancarea. De aceea, impreuna cu ele trebuie expediata si o cantitate suficienta din mancarea lor preferata (neperisabila) pentru a putea face tranzitia la noua dieta cat mai lin.
  • Cel mai bine este ca transportul sa fie facut in perechi sau in grupuri mici.

Primatele sunt animale sociabile si prin aceasta masura se asigura o integrare mai buna in mediul de la destinatie. IATA (International Air Transport Association) impune containere cu dimensiuni si structura standard (CR31, CR32, CR33, CR34); in plus, femelele gestante si cele care alapteaza nu sunt acceptate pentru transportul aerian. In general, inainte de orice transport (aerian sau nu), femelele de varsta fertila trebuie supuse unui examen ecografic pentru a exclude eventuale gestatii.

2. Carantina

Carantina este obligatorie pentru primatele de orice varsta, de orice provenienta, transportate intr-un mediu nou, fie el gradina zoologica, colectie de animale, adapost de protectie.

  • in Marea Britanie, sub "Ordinul privind Rabia" din 1974 - este impusa carantina de 6 luni;
  • Pentru a determina infectia cu flavovirus - minimum 31 de zile;
  • Pentru evaluarea riscului de infectie cu simian herpes virus si TB - 3 luni.

Mediul de viata/parametri de intretinere Primatele sunt in general animale foarte specific adaptate mediului de viata si au necesitati destul de stricte in ceea ce priveste mediul in care traiesc. In captivitate, de multe ori este foarte greu de reprodus acest mediu (inca un motiv pentru care ar trebui sa li se permita tinerea unei primate numai institutiilor cu facilitati speciale si angajati cu experienta).

Speciile din genul Macaca, de pilda, desi originare din Africa, s-au raspandit pana in Asia de SE. Au o dispersie formidabila si sunt adaptate unor tipuri variate de teren: intre o latitudine de 42N pana la 9S, intre 0 si 3000m altitudine, de la zone inzapezite la stepe si deserturi cu temperaturi de +50C, de la paduri tropicale pana la zone intens urbanizate. Doar specia umana are un areal mai raspandit. Pe de alta parte, maimute care pot parea similare au de fapt cerinte de intretinere complet diferite. De exemplu, maimutele Titi (Callicebus moloch) si maimutele veverita (Saimiri sciureus). Ambele sunt primate originare din America de Sud, au capacitati cognitive similare, nutritie similara. DAR: maimutele Titi sunt monogame, traiesc in perechi, sunt teritoriale, au stil de viata pasiv.

Din punct de vedere fiziologic intalnim o dominanta a parasimpaticului ce se manifesta prin boli ale tractului digestiv; necesita rutina in nutritie si un program predictibil. Pe de alta parte, maimutele veverita traiesc in grupuri mari mixte, nu isi apara teritoriul, sunt foarte active. Acest lucru se manifesta fiziologic printrun nivel bazal crescut al axei adreno-pituitare, au un puls crescut; ca patologie se intalnesc frecvent cazurile de ateroscleroza. Acestea prefera spatiile mari si apreciaza varietatea. In concluzie, trebuie mare atentie in amenajarea spatiului de viata al unei maimute si ce factori de mediu si enrichment ii oferim. Factori de mediu importanti sunt: temperatura, ventilatia (10-15 volume/h), umiditatea relativa (40-70%), nivelul sunetelor, iluminarea (12h/12h - in special importanta pentru primatele Americii de S, unde se presupune existent unei predispozitii pentru maladii metabolice osoase (Wolfesohn 2003). Trebuie asigurata lumina UV (atentie, lumina artificiala nu contine componenta UV!), sau suplimente cu vitamina D3. Un alt punct important: intr-o colonie sanatoasa nu este necesar sa se spele si sa se sterilizeze custile zilnic, deoarece astfel se indeparteaza semnalele olfactive care sunt vitale in pastrarea ierarhiei sociale.

3. Nutritie

Primatele sunt animale deosebit de dificil de intretinut corect din punct de vedere al alimentatiei."Didactic" sunt considerate 4 tipuri principale de hranire:

  • Faunivore: maimute ce mananca animale mici sau insecte faunivorous (Tarsius spp)
  • Gumivore: se hranesc cu guma naturala secretata de unii copaci (unele marmosete)
  • Frugivore: hrana este compusa in principal din fructe
  • Folivore: celuloza din frunze este fermentata de bacterii simbionte - localizate fie in partea proximala a tractului digestiv (asa-numitii"foregut fermenters" - maimutele colobine, care poseda compartimente speciale in stomac) sau in partea distala a tractului digestiv, in colon si cecum ("hindgut fermenters"- Lepilemur spp., maimute urlator, cercopitecine, rhesus, maimute vervet).

Cunoscand aceste principii si stiind cum sa se documenteze, un medic veterinar poate sa dea sfaturi pertinente privind intretinerea unei primate, luand in considerare pericolul pe care acestea il prezinta.

 

Ultima modificareMarți, 31 Iulie 2018 22:10
Vă rugăm să comentați articolul utilizând formularul de mai jos. Va mulțumim.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect. Comentariile se moderează. Nu dăm explicații referitor la ștergerea comentariilor. Vă mulțumim.