Probleme de comportament la cabaline - partea a II-a
- Editor: Dr Alexandra Pavaloiu
- Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica
In articolul anterior am discutat o scurta introducere in etopatologia ecvinelor si mai ales cum interventia umana, de cele mai multe ori neavenita, duce la modificarea etogramelor normale si la aparitia tulburarilor de comportament. In cele ce urmeaza, vom arunca o privire de ansamblu asupra relatiei complexe om- cal pentru a intelege de unde provin dificultatile de comunicare si aparitia tulburarilor comportamentale (asa cum am mentionat in partea I, ele sunt practic necunoscute in natura, ceea ce automat ne va face sa concluzionam ca interactiunea cu omul are o pondere mare in etiologia acestor tulburari).
Dinamica om-cal este interesanta deoarece cele doua specii se afla in complet antagonism una cu cealalta- spre deosebire de o alta relatie binecunoscuta, cea a omului cu cainele. Daca in cazul celei de-a doua relatii, cainii privesc omul ca pe un membru al haitei si se comporta cu acesta ca si cu un seaman din aceeasi specie, relatia dintre om si cal este diametral opusa. Pe de-o parte, din punctul de vedere al calului, omul se comporta precum un membru al aceleasi specii: are loc o interactiune cunoscuta- tesalarea calului (comportament de igienizare, social), dar nu accepta sa fie si el igienizat, ba chiar riposteaza la incercarile de aloigienizare.
De asemenea, nu petrece tot timpul (zi si noapte) impreuna cu stava ca un membru al acesteia, ci doar o perioada limitata. Cel mai bun exemplu insa pentru ceea ce inseamna ambiguitatea relatiei om cal este comportamentul de pradator pe care il are omul fata de cal - ii sare in spate exact in acea parte unde ataca animalele salbatice si il opreste din reactia naturala de aparare - fuga. Desi relatia om-cal este cel putin ambigua, se pare ca in conditiile prezentei unei legaturi (construite pe incredere), omul este acceptat ca un partener social cu drepturi mai mult sau mai putin egale. Lipsa de experienta a proprietarilor insa poate duce la probleme de comunicare care vor avea consecinte negative: aparitia accidentelor de tipul loviturilor sau muscaturilor (intotdeauna justificabile din punctul de vedere al calului, dar mai putin din cel al proprietarului) sau pur si simplu interpretarea gresita a semnalelor oferite de cal. Cea mai comuna problema de comunicare sade in interpretarea gresita a comportamentelor normale enumerate pe scurt in articolele anterioare: stabilirea unei ordini ierarhice care, daca partenerul uman nu are experienta, poate marca negativ relatia personajelor: atunci cand proprietarul nu depune rezistenta la a fi categorisit ca inferior, el va deveni automat un individ dominat, ori aici apar probleme. Chiar si simplele modalitati de a se impune folosite de cal vor parea de-a dreptul agresive, desi pentru cal ele reprezinta un algoritm normal pentru stabilirea unei ierarhii. Principalul factor de luat in seama in stabilirea ierarhiei este desigur diferenta de forta bruta intre om si cal - un aspect frecvent uitat si care pune dificultati si in cadrul interactiunilor mai putin serioase- de exemplu un salut entuziasmat din partea calului, acompaniat de rontaitul partenerului poate fi interpretat ca o muscatura agresiva de un neinitiat, care va raspunde antagonizand animalul, ceea ce va duce la o confuzie totala la partenerul cabalin. O situatie la fel de dificila poate aparea in cadrul comportamentului ludic al manzului, care are inscrisa in gene joaca vioaie- inclusiv cabrarea. Un alt factor care ingreuneaza relatia om-cal este diferenta care exista intre modalitatile de comunicare.
Caii aud frecvente inalte, inclusiv ultrasunete, comunicand frecvent prin intermediul acestora. De asemenea, comunicarea olfactiva joaca un rol deosebit de important, prin intermediul feromonilor, care nu sunt detectabili pentru om. Noua ne ramane un procent foarte mic din totalitatea modalitatilor de comunicare pentru a ne exprima si chiar si acolo avem probleme de comunicare datorita interpretarii gresite a limbajului corporal de ambele parti. Transmiterea gresita a semnalelor este cea mai frecvent incriminata pentru problemele de comunicare si chiar si greselile mici, aparute in cadrul relatiilor de durata pot duce la tensiuni.
Cel mai bun exemplu este proprietarul nervos, venit de la servici obosit, care aduce cu sine o incarcare psihica negativa si in mod inconstient un comportament de pradator. Limbajul sau corporal devine amenintator iar calul, desi obisnuit cu proprietarul, va avea o performanta scazuta in ziua respectiva- ceea ce va duce la mai multa anxietate din partea proprietarului si si mai multe semnale gresite, creindu-se un cerc vicios. Exista si situatii in care proprietarul omite construirea unei relatii - acestia sunt cei care vad calul ca pe un instrument. Daca in cazul descris mai sus, omul trimite semnale gresite, in cadrul acestui tip de relatie, el nu trimite aproape nici un fel de semnale, fiind complet detasat de animal, iar acestuia fiindu-i greu sa se raporteze la persoana cu care interactioneaza. Acest proprietar este genul care intra in boxa, tesala calul cu viteza luminii, sare in sa, executa rutina de dresaj, sare jos si baga calul la loc in boxa demarand in tromba catre alte obligatii. Nici aceasta situatie nu este mai benefica decat cea de sus - aici animalului nu ii este permisa interactiunea cu partenerul social, neobtinand nici un fel de gratificare din aceste actiuni.
Calul din exemplul de mai sus nu poate construi o relatie cu proprietarul sau (si invers), deoarece o relatie se bazeaza pe interactiune, atat pozitiva (hranire, joaca, igienizare) dar si negativa (de exemplu tratamente veterinare, pedepse). Daca interactiunea pozitiva intareste relatia de incredere intre cal si proprietarul sau, cea negativa va duce la acumularea de amintiri neplacute care vor avea un impact nociv asupra interactiunii. Fiecare interactiune intre cal si om se bazeaza pe cele anterioare, astfel fiecare dintre cei doi parteneri ai relatiei au asteptari despre cum trebuie sa decurga respectiva interactiune.
Din pacate, tendinta multor antrenori/proprietari este de a se baza pe feedbackul negativ (evitarea stimulilor negativi prin intarirea unui comportament, pedepsele) mai degraba decat pe cel pozitiv. Exagerarea feedbackului negativ va duce la pierderea controlului din partea calului, acesta fiind pus intr-o situatie inconfortabila care va duce la un conflict motivational, iar recompensele prost administrate vor scadea eficienta acestora. Lipsa de claritate in semnalele emise de om va duce la confuzia calului iar aceasta la comportamente neurotice. Premisa unei relatii armonioase este, desigur, o cunoastere la perfectie a comportamentului normal al calului dar si integrarea omului in cadrul acestuia- adica un raspuns adecvat la semnalele pe care ni le ofera calul si permanenta constientizare ca noi suntem cei care trebuie sa empatizam cu animalul si nu invers.
Astfel, medicul veterinar are obligatia de a media intre proprietari si caii lor iar in mod ideal, va avea loc o instruire de baza inaintea achizitiei unui cal. In general, interactiunile negative se bazeaza pe dificultatile de comunicare in ceea ce priveste ierarhia- astfel ca stabilirea acesteia ar trebui sa aiba loc inca din stadiul de manz, iar omul sa se impuna ca dominant, inainte ca situatia sa devina ambigua. In partea a III-a acestei serii, voi discuta despre diferenta dintre comportamentul problematic si tulburarile de comportament precum si terapia acestora, pentru ca in partile viitoare sa intru in detaliu asupra problemelor specifice de tipul alotriofagiei sau a fobiilor.
