Procedura examinarii calului in teren

In al treilea rand, examinati animalul in timpul efortului fizic: in timpul plimbarii, trapului si uneori in timpul galopului. Adesea, trapul reprezinta momentul optim pentru examinarea mersului, datorita simetriei sale. Este mai simplu sa examinati pe rand fiecare pereche de membre in parte, incepand deregula cu membrele anterioare. Incercati sa identificati membrele afectate de schiopatura, si gradul afectarii acestora. Aceasta examinare implica observarea calului in miscare, din fata, din lateral si din spate. De asemenea, determinand calul sa se deplaseze in cerc sau sa execute trasee in forma cifrei “8”, se poate accentua schiopatura. Urmariti miscarile capului, deficitul in mers, modificarile inaltimii arcului de cerc format de membre in mers, faza pasului, unghiul de flexare a articulatiilor, calcatura si simetria contractiei muschilor glutei. In timpul acestor examinari, tineti cont de importanta alegerii corecte a suprafetei de defilare (de ex., suprafetele foarte dure influenteaza acustica interpretarii, iar pietrisul cauzeaza exagerarea unor schiopaturi), precum si oferirea de spatiu de miscare suficient animalului si manipulantului acestuia.   

In cazul schiopaturilor membrelor anterioare, capul animalului se va lasa in momentul contactului membrului sanatos cu solul, si se va inalta in  momentul in care greutatea corporala este repartizata pe membrul debilitat. Acest lucru este logic, deoarece animalul incearca sa minimalizeze durerea si stresul greutatatii suplimentare suportate de membrul afectat. In cazul schiopatrurii de membru posterior, arcul de cerc descris de acest membru in miscare este adesea micsorat. Bazinul se inalta in momentul in care membrul debilitat atinge solul. Daca durerea este suficient de severa, animalul va inclina capul la contactul cu solul al membrului posterior contralateral, pe masura ce se ridica bazinul. De asemenea, in cazul cailor ce prezinta schiopaturi, exista o varietate de modificari ale coordonarii membrelor, ce se declanseaza in timpul efortului. In final, se recomanda flexarea sau fortarea diverselor parti ale membrelor afectate, in incercarea de accentuare a schiopaturii. 

1. Palparea si manipularea

2. Copita

Apreciati dimensiunea si forma copitei. Diferentiati normalul de anormal. Urmariti pozitii anormale ale copitei, eventuale inele formate la nivelul peretelui copitei, contractia furcutei, fisuri sau denivelari ale peretelui copitei, sau orice alte tipuri de asimetrie. Palpati zona coronara pentru a depista inflamatii, caldura sau durere la presiune. Asigurati-va ca aveti la indemana scobitoare de copita, cutite de chiuretare pentru copite si clesti pentru copite. Curatati talpa copitei si cautati orice anormalitate, inclusiv atrofii ale furcutei, platfus sau rani produse prin intepare. Folositi clestii de copite pentru toata talpa, inclusiv pentru examinarea furcutei. Incercati sa localizati orice sensibilitate locala sau orice semn de laminita. 

3. Chisita

Palpati aceasta regiune pentru a depista caldura exagerata si tumefactia. Comparati orice anormalitati cu structura chisitei de pe partea opusa. Verificati existenta oricarei ingrosari a tendoanelor. Rotiti articulatia pentru a depista eventuala durere de la nivelul ligamentelor colaterale. 

4. Articulatia buletului

Palpati atat zona dorsala, cat si zona palmara a acesteia, pentru detectarea ingrosarilor sau tumefactiilor capsulei articulare. Palpati flexorii digitali superficiali si profunzi, pentru depistarea unei eventuale inflamatii, dureri sau tumefactii locale. Palpati marii sesamoizi si ligamentele asociate acestora. Rotiti si flexati articulatia buletului pentru a verifica ligamentele colaterale si amplitudinea de miscare a acestora.

5. Metacarpul si metatarsul

Palpati tendoanele de pe partea dorsala si palmara a acestor zone, pentru depistarea tumefactiilor, durerii sau caldurii excesive. De asemenea, palpati metacarpul III, respectiv metatarsul III ale fiecarui membru, inclusiv oasele metacarpiene II si IV, pentru decelarea anormalitatilor. Cu articulatia buletului flexata si ridicata, verificati ligamentele suspensoare ale acesteia si comparati-le cu cele ale membrului opus. 

6. Zona articulatiei antebrahio-carpo-metacarpiene

Verificati existenta tumefactiilor la nivelul partilor dorsale si palmare ale acestei zone. Incercati sa asociati orice denivelare cu un anumit spatiu articular. Tumefactia este localizata sau difuza? Palpati toate regiunile articulatiei, pe rand. Aceasta evaluare este mai utila atunci cand articulatia este flexata. De asemena, observati gradul de flexare si orice durere asociata flexarii. Evaluati fiecare os carpian si fiecare os accesoriu carpian in parte, aplicand presiune digitala.   

7. Zona antebratului

Evaluati toate tesuturile moi, pentru existenta denivelarilor si inflamatiei. De asemenea, palpati oasele din acesta zona (de ex., radiusul) pentru decelarea eventualelor fracturi.

8. Articulatia cotului

Palpati tesuturile moi ale articulatiei. Puteti folosi un stetoscop pentru decelarea eventualelor crepitatii. Aduceti in pozitie de abductie articulatia cotului si articulatia antebrahio-carpo-metacarpiana, pentru a forta structurile aparatului de sustinere de pe partea mediana a articulatiei, in scopul decelarii eventualei dureri. Flexati si extindeti articulatia cotului. Palpati olecranul, ligamentele colaterale si zona humerala distala.

9. Articulatia umarului

Palpati tesuturile moi asociate articulatiei scapulo-humerale si verificati daca exista atrofie sau inflamatie la acest nivel. Palpati zona bursei sinoviale bicipitale. Provocati miscari de flexie, extensie, abductie si adductie ale umarului, in cautarea anormalitatilor. Depistati eventualele atrofii din zona scapulara. 

10. Articulatia jaretului

Evaluati articulatiile tarso-crurala si tibio-tarsiana pentru existenta oricarei deformari sau ingrosari a capsule articulare, proliferari osoase ale articulatiilor tarsiene distale, distensii ale tecii ligamentelor tarsiene, inflamatiei sau luxatiei oricaror ligamente, sau pentru depistarea oricaror alte modificari prezente. De asemenea, examinati articulatiile distale, inter-tarsiana si tarso-metatarsiana. Provocati o flexie a articulatiei jaretului (testul spavanului), pana cand metatarsul devine aproape paralel cu solul. Modificarea gradului de schiopatura sau a contractiei gluteilor constituie rezultat pozitiv. Tot in acesta zona, observati daca exista vreo deformare sau durere la nivelul tibiei.

11. Articulatia grasetului

Apreciati orice modificare a articulatiei femuro-patelare sau a distensiei capsulei articulare. Verificati musculatura asociata, pentru eventuala atrofie sau inflamatie. Palpati ligamentele patelare. Observati localizarea patelei, pentru decelarea unei eventuale luxatii. Manipulati grasetul pentru efectuarea unui test de displazie patelara (impingerea in sus si in lateral a patelei, incercand aducerea ligamentului patelar median peste trohleea mediana), un test al ligamentelor incrucisate (evaluand orice miscare craniala sau caudala anormala a tibiei) si pentru evaluarea ligamentului colateral median prin abductia membrului.

12. Femurul si articulatia coxo-femurala

Examinati muschii din aceasta regiune pentru prezenta inflamatiei si/sau a atrofiei. Verificati artera femurala, pentru calitatea pulsului. Aplicati presiune asupra marelui trochanter pentru verificarea existentei inflamatiei la nivelul bursei trohanterice. Palpati femurul, in cautarea eventualelor fracturi. Examinati articulatia soldului pentru existenta atrofiei musculare si a asimetriei. Masurati distanta de la tuberozitatea ischiatica la marele trohanter si de la tuberozitatea sacrala la marele trochanter. In cazul unei luxatii a soldului, vor exista disproportii ale acestor masuratori. Provocati flexia articulatiei si ascultati zona pentru depistarea eventualelor crepitatii. 

13. Anestezia in scop de diagnostic

Utilizand blocaje adecvate ale nervilor, se pot localiza zonele dureroase, cauzatoare de schiopaturi. Pentru a localiza exact problema, incepeti prin a bloca nervii de la cel mai inferior punct al membrului afectat. Retineti faptul ca desensibilizati toate zonele de sub punctul de blocare a nervului respectiv, deci este cel mai sigur sa incepeti din zona distala. Puteti opta intre un blocaj nervos intra-articular (in interiorul articulatiei) sau perineural (in jurul nervului). Cand se obtine ameliorarea durerii, puteti continua examinarea zonei respective prin mijloace imagistice.

• Blocajul nervului palmar digital se realizeaza la nivelul chisitei, sau mai jos de aceasta. Anuleaza sensibilitatea partilor distale ale zonei palmare, respectiv plantare a copitei, a falangei III, a terminatiei nervoase a nervului flexor digital profund si aproape a intregii articulatii a copitei.
• Blocajul nervos abaxial sesamoidian se realizeaza la nivelul suprafetei de la baza sesamoizilor proximali. Se blocheaza astfel total sensibilitatea zonei digitale distale, pana la nivelul articulatiei buletului, cu exceptia unor mici zone cutanate. 
• Blocajul nervos palmar/plantar (sau metacarpian distal) se realizeaza la nivelul capetelor distale ale oaselor metacarpiene. Se blocheaza astfel sensibilitatea zonei articulatiei buletului, a zonei marilor sesamoizi si a ligamentelor sesamoidiene. 
• Blocajul inalt al nervului palmar/plantar (sau metacarpian proximal) se realizeaza la nivelul regiunii proximale metacarpiene, imediat distal de articulatia antebrahio-carpo-metacarpiana. Blocheaza sensibilitatea intregii zone digitale si cea mai mare parte a zonei palmare/plantare a oaselor metacarpiene. 
• Blocajul nervului peronier si tibial se realizeaza proximal fata de jaret. Locul de electie pentru anestezia nervului tibial se afla la aproximativ 10 cm proximal de calcaneu, pe partea mediala a membrului, iar pentru cea a nervilor peronier superficial si peronier profund, la 10 cm proximal de maleola laterala. Blocheaza sensibilitatea profunda a jaretului si a structurilor de sub acesta. O usoara sensibilitate a pielii poate persista. 
• Blocajul intra-articular al nervilor se poate realiza asupra tuturor articulatiilor si in orice moment al examinarii schiopaturii, si va fi specific fiecarei articulatii in parte