Resuscitarea cardio-respiratorie - urgente in medicina veterinara
- Editor:
- Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica
1.Pregatirea echipei
Aceasta joaca un rol foarte important, ideal ar fi sa se faca simulari pentru a vedea timpul de reactie al personalului si pentru a se obisnui fiecare cu rolul sau. Am asistat in martie anul curent la un curs al Dr. Luca Ferasin, Medic Veterinar Diplomat in Cardiologie iar acesta preciza, cu aceasta ocazie, ca liderul echipei trebuie sa poarte o banderola sau o boneta si NUMAI el trebuie sa dirijeze intreaga interventie. in general trei persoane sunt suficiente pentru aceasta interventie: unul se ocupa de ventilatia pulmonara, unul compreseaza toracele iar al treilea monitorizeaza pacientul si administreaza medicamentele.
2.Instrumentarul
Fiecare cabinet, clinica, spital veterinar trebuie sa aiba o trusa special conceputa pentru aceasta interventie, usor de gasit, ce are urmatoarele piese componente:
- tuburi endotraheale pentru toate categoriile de greutate
- laringoscop
- tifon pentru fixarea sondei si o seringa taiata sau un speculum bucal pentru a nu deteriora tubul in cazul in care animalul musca
- caterere intravenoase de diferite dimensiuni si banda adeziva pentru fixare
- solutii perfuzabile saline heparinizate
- ace si seringi
- trusa de chirurgie, lama de bisturiu, fire de sutura
- solutii antiseptice
- adrenalina, atropina, lidocaina in seringi inscriptionate si dozate pe greutati.
- seturi de perfuzoare si lichide de perfuzie
- gluconat de calciu, diazepam, manitol, furosemid, dexametazona
- traheostoma, electrocardiograf, defibrilator
tabel cu medicamente curent folosite si dozele acestora.
3.Masuri de interventie
Americanii le numesc generic ABC: airway (cai aeriene), B (respiratie), C (circulatie sangvina). Ca prima masura de interventie este accesul la caile aeriene prin tubul endotraheal, degajarea lor sau traheotomie de urgenta in cazul in care intubarea traheala nu se poate face. Daca treheotomia nu se poate face imediat se poate improviza un dispozitiv format din tubul unei seringi de 5 ml, un conector de tub endotraheal, un ac cu ambou roz (14G), acesta se poate introduce intre inelele traheale si astfel avem o cale de acces provizorie la care putem conecta un balon de insuflat aer.
Respiratia - dupa ce am realizat accesul la caile aeriene conectarea la o sursa de oxigen 100% este ideala, daca nu exista posibilitatea se poate conecta un balon de aer la o rata de 8-12 respiratii pe minut; la pacientii de talie mica sau cei ce s-au prezentat cu semne de hipoxie se poate mari rata pana la 18-20 respiratii pe minut. in momentul insuflarii aerului manual sau de catre aparatul de respiratie asistata, peretele toracic trebuie sa se miste, daca nu se observa miscare se va repune tubul endotraheal, se va asculta toracele, se va face toracocenteza pentru a avea un diagnostic diferential intre pleurezie si pneumotorax caz in care se va trata si aceasta afectiune. Se va evita ventilarea rapida pentru ca se produce hipocapnia si reducerea perfuziei cerebrale, la fel si ventilarea prelungita - se pot produce hemoragii pulmonare sau pneumotorax. Daca nu se observa respiratie spontana se poate introduce un ac (25G) la baza narinelor pe silonul median, de asemenea se vor administra si substante cu efect reversibil daca apneea a fost determinata de o substanta folosita (ex: yohimbina) in supradozarea cu xilazina; doxapramul va fi evitat, reduce aportul sangvin la nivel cerebral. Circulatia - poate fi ajutata prin compresiuni toracale externe. Compresiunea trebuie executata la minim 25% din capacitatea de miscare. Se va executa un numar de 80-120 compresiuni pe minut, trebuie evitate intreruperile pentru ca se reia foarte greu circulatia dupa o pauza prelungita.
Compresiunea trebuie facuta in paralel cu ventilatia pulmonara.
La pisicile si cainii de talie mica se va face compresiunea pe aria de proiectie cardiaca; cainii de talie mare se aseaza in decubit lateral si se executa compresia in zona cea mai larga a toracelui.
Foarte eficace este metoda de compresiune cardiaca directa. Se executa deschiderea toracelui la nivelul coastei a 6 a, se poate face blocarea temporara a carjei aortice pentru dirijarea sangelui catre creier, aceasta manevra fiind recomandata si in efuzie pericardica sau trauma a peretelui costal. Nu s-au observat lezionari ale cordului consecutive acestei manevre. Ulterior, sunt recomandate prelevarea de probe si efectuarea unor culturi pentru detectarea eventualelor microorga-nisme ce s-ar putea dezvolta in cavitatea toracica.
Accesul venos periferic se va stabili in primele momente ale resuscitarii datorita existentei riscului colabarii vaselor periferice. Administrarea fluidelor se va face in jet. in cazul hipoxiei severe se va administra Bicarbonat de Sodiu intravenos pentru a combate acidoza metabolica. Pentru a stimula activitatea cardiaca se vor administra ca prima intentie A-tropina (vezi tabel) si adrenalina (vezi tabel). Aceasta terapie se poate repeta de 3-4 ori pana in momentul in care pacientul fie este stabilizat prezentand puls si respirand spontan, fie pana in momentul in care manevrele de resuscitare sunt oprite de catre seful echipei de resuscitare, constatandu-se decesul.
in timpul resuscitarii, liderul echipei va intrerupe din cand in cand manevrele de resuscitare pentru a putea monitoriza functiile vitale (respiratie si activitatea electrica a inimii pe un monitor) si in functie de acestea va lua masurile corespunzatoare.
De asemenea fixarea unui puls-oximetru trebuie evitata intrucat circulatia sangvina are caracter pulsatil si va afisa informatii eronate.
Cele mai intalnite tulburari de ritm cardiac:
1.Asistola - mai frecvent la animalele anesteziate, lovite, hipoxice, are prognostic grav, trebuie tratata agresiv cu adrenalina si masurile de resuscitare trebuie sa fie foarte intense.
2.Disocierea electromecanica (EMD) electrocardiograma inregistreaza normal insa activitatea miocardului este diminuata sau absenta, apare in supradozarea anestezicelor, hipoxia acuta, socul cardiogen. Se recomanda tratament intens cu adrenalina si masuri energice de resuscitare.
3.Fibrilatia ventriculara - apare destul de rar si prognosticul vital este defavorabil. Pe traseul EKG apare sub forma de dinti de fierastrau. Se recomanda defibrilatie electrica, in lipsa acesteia se aplica o lovitura puternica pe aria de proiectie cardiaca urmata de tratament medicamentos cu adrenalina. Nu trebuie uitat efectul toxic al anestezicelor folosite si utilizarea unei substante cu efect antagonist.
In tabelul de mai sus se regasesc dozele substantelor folosite in aceste situatii.
Pe parcursul interventiei periodic trebuie observat daca apare pulsul femural, un semn de bun augur indica reluarea circulatiei si culoarea mucoaselor.
Daca pacientul este resuscitat cu succes trebuie monitorizat cu atentie intrucat multe animale sufera si un al doilea stop cardiorespirator. Trebuie avut grija ca oxigenarea, ventilatia pulmonara, perfuzia tisulara sa fie corect facute intrucat pot aparea complicatii: edem pulmonar, insuficienta renala, CID.
Foarte frecvent apar dereglari neurologice: amauroza, lipsa sensibilitatii proprioceptive, simptome ce se pot remite in 48-72 ore. Glucocorticoizii trebuie evitati intrucat provoaca hiperglicemie.
In speranta ca nu veti avea niciodata nevoie de aceste sfaturi, va doresc mult succes in activitatea dumneavoastra medicala.
Bibliografie:
1.Virginia Luis Fuentes,Lynelle R.Johnson,Simon Dennis- Manual of Canine and feline Cardiorespiratory Medicine-second edition.
2.Virginia Luis Fuentes,Simon Swift-Small Animal Cardiorespiratory Medicine and Surgery.
3.Larry P.Tilley,FrancisW.K.Smith,Mark Oyama,Meg M.Sleeper-Manual of canine and Feline Cardiology.
4.BSAVA -Companion-
