Pentru a pune un diagnostic corect, clinicienii trebuie sa isi rezerve suficient timp „de calitate” pentru a lucra la fiecare caz. Prea des, cand un clinician nu este familiarizat cu o specie, reactia este de a se baza doar pe rezultatele de laborator pentru a pune un diagnostic. Desi este o abordare pe care majoritatea medicilor o practica, acest lucru nu inseamna ca aceasta este una potrivita. Pentru fiecare pasare bolnava care ne este pacient, ar trebui aplicate urmatoarele instrumente de diagnostic: anamneza completa, examinarea vizuala a pasarii in mediul sau, examinarea fizica, colectarea probelor (sange, fecale, tamponari, aspiratii etc.) si radiografie (cel putin doua vizualizari la unghiuri corecte). Doar dupa aceste investigatii, medicul ar putea sa decida daca mai sunt necesare tehnici speciale de diagnostic precum endoscopie, ultrasunete sau electrocardiograma.

In lume exista in jur de 10000 specii de pasari, parte din acestea avand importanta economica sau se regasesc ca animale de companie. Avand in vedere aceasta diversitate, cu diferente anatomice si fiziologice, este foarte dificil sa prezinti sau sa recomanzi protocoale de anestezie chiar daca principiile anestezice de baza raman in general valabile. Riscul de mortalitate este mult mai mare la pasari decat la celelalte categorii de pacienti si este prezent din momentul contentiei pentru examinare si pana in momentul externarii.

Alegerea efectiva a medicamentelor potrivite in timpul unei urgente, poate face diferenta dintre viata si moarte. Schema a fost conceputa sa adune informatii din intreaga literatura si sa furnizeze dozele corecte pentru medicamentele de urgenta in cazul speciilor exotice intalnite in practica curenta.

Monitorizati cu atentie functia respiratorie, deoarece pot aparea cu usurinta obstructii respiratorii, inainte ca pacientul sa isi recapete cunostinta. In cazul pasarilor si reptilelor, o importanta deosebita o are minimalizarea hipotensiunii ortostatice prin mentinerea pacientului intr-o pozitie corporala cat mai naturala, raportata la planul orizontal (orizontala si sternala in cazul reptilelor si mamiferelor, orizontala si laterala in cazul pasarilor) si prin schimbarea foarte lenta a acestor pozitii.