Autentificare
updated 10:14 AM UTC, Aug 10, 2019

Decizia Comisiei Europene privind masurile de diminuare a riscurilor, masurile consolidate de biosecuritate si sistemele de depistare timpurie in legatura cu riscurile pe care le prezinta pasarile salbatice de transmitere a virusurilor gripei aviare

DECIZIA DE PUNERE IN APLICARE (UE) 2018/1136 A COMISIEI din 10 august 2018 privind masurile de diminuare a riscurilor, masurile consolidate de biosecuritate si sistemele de depistare timpurie in legatura cu riscurile pe care le prezinta pasarile salbatice de transmitere a virusurilor gripei aviare inalt patogene la pasarile de curte

Anestezia la animalele exotice - anestezia la pasari partea I

Anestezia la animalele exotice - anestezia la pasari partea I

  • Desi exista o mare varietate de specii de animale exotice, aceasta serie de articole va acoperi, in primul rand, aspecte legate de anestezierea pasarilor, mamiferelor mici, reptilelor si pestilor.
  • Un studiu efectuat de Association of Veterinary Anaesthetists (AVA), (Asociatia Medicilor Veterinari Anestezisti), a aratat ca rozatoarele si alte mamifere mici aveau o mortalitate clinica mult mai ridicata asociata cu anestezia (1 din 32), comparativ cu alte specii de animale domestice (ex 1 din 1,000 in cazul cainilor). Cauza unei mortalitati atat de ridicate rezulta, probabil, din nefamiliarizarea cu speciile si in general, starea de sanatate mai putin buna a animalelor.
  • In ultimii ani s-a inregistrat o popularitate in crestere a proprietarilor de animale exotice si, ca urmare a acestui fapt, mai multi medici se confrunta cu tratarea de specii de animale exotice.
  • Multe dintre speciile de animale exotice se tulbura usor la manevrare, crescand astfel riscul de afectiuni fizice si de eliberare a epinefrinei, ducand la aparitia complicatiilor sub anestezia ulterioara.
  • Examinarea preanestezica adecvata a speciilor de animale exotice este adesea dificila, iar greutatea corporala exacta si starea de sanatate sunt dificil de prestabilit. Starea anterioara privind nutritia, incarcatura parazitara, gestatia si alte boli principale reprezinta chestiuni majore de luat in considerare la efectuarea anesteziei, dar sunt, de asemenea, dificil de prestabilit.
  • Multe animale ce sunt aduse la medici sufera de o boala respiratorie, astfel ca este importanta disponibilitatea oxigenului, chiar si in cazul in care se utilizeaza anestezice injectabile.
  • Ca regula generala, principiile anesteziei, dupa cum sunt aplicate animalelor domesticite, ar trebui sa se aplice la fel la toate aceste animale, iar principalele diferente reies din necesitatea de a proteja anestezistul si orice asistenti de rani ce ar putea fi provocate de subiecti neanesteziati.

Leziunile ficatului

 Ficatul se examineaza dupa detasarea plastronului sternal, sub aspectul topografiei, culorii si volumului. Se compara marimea lui cu talia pasarii si cu parametrii rasei sau liniei. Eviscerarea se face pentru a examina fata interna a  organului, capsula si fiecare lob, pe toate fetele. In ultima faza se apreciaza duritatea si friabilitatea.

Anatomia patologica a pasarilor - partea II-a

EXAMENUL INTERIOR, LEZIUNILE CAVITATII TORACOABDOMINALE

Dupa indepartarea pielii din regiunea cervicala, se poate observa prin transparenta, traheea.

Fanta laringeena poate fi vazuta prin deschiderea ciocului si aducerea ei in campul de vizibilitate, prin apasarea exercitata asupra larinxului, cu policele, din exterior spre fanta. Sunt situatii cand aceasta poate fi plina cu resturi alimentare, dar in cazuri patologice poate fi obstruata cu dopuri de fibrina (difterovariola, micoplasmoza, avitaminoza A). In functie de situatie si de marimea lotului examinat se poate face o sectiune la comisura ciocului, paralela cu traheea si esofagul, in urma careia se pot vedea ambele organe (extremitatea anterioara). Acest mod de lucru este foarte util in cazul examinarilor efectuate in ferme.

Examinarea plastronului sternal

Dupa indepartarea plastronului sternal, se examineaza aspectul carenei sternale. Devierea carenei in forma S se intalneste in toate formele de rahitism. Tot in rahitism apare si tumefierea cartilajului articulatiei sterno-costale, intercostale si/sau costovertebrale. Se examineaza aspectul si culoarea: poate fi palid in hiposelenoze si avitaminoza E; poate fi cu zone congestive si hemoragice in intoxicatii, bursita infectioasa si anemie infectioasa.

Anatomia patologica a pasarilor - partea I-a

In cresterea pasarilor, spre deosebire de celelalte specii, diagnosticul necropsic este usor de efectuat. Respectand conditiile de igiena si cateva reguli antiepidemice, se poate face rapid in ferma, crescatorie sau in curtea gospodarului.

Se pot obtine astfel, simplu si foarte eficient primele indicii, foarte valoroase, cu privire la evolutia bolii, atat in ferma, cat si in zona, mai ales in cazul unor boli infecto-contagioase. Diagnosticul necropsic la pasare este o metoda operativa de supraveghere sanitar veterinara a efectivelor mari, el fiind inclus in sarcinile zilnice ale medicului veterinar de ferma. in unitatile mari, cu structuri de varsta si de productie diferite, registrele de necropsie zilnice constituie documente esentiale pentru urmarirea activitatii si situatiei sanitarveterinare din unitate.

La pasari si in special la cele din ferme, se tine cont de:

  1. Gradul de specializare: selectie, reproductie (parinti sau bunici) sau productie;
  2. Vaccinari facute anterior, data vaccinarilor, modul de vaccinare si vaccinul folosit;
  3. Tipul de productie: grele sau usoare;
  4. Tipul de varsta: tineret sau adulte;
  5. Tehnologia de crestere: sol sau baterii.

Eimeriozele Pasarilor

EIMERIOZELE (coccidiozele) sunt  boli date de mai multe specii ale genului Eimeria, care afecteaza mamiferele, pasarile si pestii, evoluand cu forme clinice grave la tineret si subclinic, inaparent la adulte.

Sunt frecvente la galinacee, mai ales la puii de carne, apoi la curca, bibilica, fazan, paun, gasca, rata, porumbei si alte pasari.

Eimeriile manifesta o stricta specificitate fata de gazde, localizandu-se de preferinta in anumite segmente ale intestinului, cu gravitatea cea mai mare la nivel cecal.

In ciclul vital al coccidiilor din genul Eimeria se cunosc doua faze: cea vegetativa, cand are loc inmultirea asexuata, in mai multe stadii si se petrece in celulele epiteliului intestinal distrugandu-l, precum si faza sexuata, din care rezulta oochistul ce va fi eliminat in mediul exterior odata cu fecalele. Aici oochistul devine matur cu capacitate de infestare, dupa un anumit numar de ore, in functie de temperatura si umiditate. Contaminarea are loc pe cale orala, prin ingerarea oochistilor odata cu apa si furajele. Pasarile bolnave si cele care au trecut prin boala sunt purtatoare si elimina oochistii care se mentin in adaposturile neigienizate timp indelungat. Mentinerea si transmiterea bolii sunt favorizate de anumiti vectori, cum sunt soarecii, sobolanii si cainii. Umezeala si curentii de aer rece contribuie direct la aparitia si mentinerea coccidiozei.

Clinic  

Abonează-te la acest feed RSS