Cancerul la caine si pisica a fost de mult timp identificat drept un bun model pentru boala similara la om, din punct de vedere al cautarii de metode de tratament. Morrison consemneaza [1] ca prima utilizare a chimioterapiei la un pacient veterinar a fost raportata in 1946 in The Veterinary Journal din Marea Britanie, respectiv tratamentul cu uretan al unui caine diagnosticat cu limfom si leucemie limfocitica. Tratamentul a indus o scurta perioada de remisie clinica si o perioada de supravietuire de 82 de zile de la debutul tratamentului. Semnificativ este ca tot 1946 este si anul in care s-a consfintit in lumea medicala introducerea chimioterapiei, a tratamentului bazat pe citostatice pentru cancerul la oameni, medicamentele fiind din clasa agentilor alchilanti (ciclofosfamida, ifosfamida, clorambucil, melfalan) derivati din compusii studiati in laboratoarele militare de dezvoltare a armelor chimice.

Toxoplasmoza este o boala produsa de un parazit unicelular numit Toxoplasma gondii ce se intalneste la aproape toate animalele cu sange cald, insa gazda primara este reprezentata doar de familia felidelor. In ciuda raspandirii ubicvitare si a seroprevalentelei mari (pana la 30% in populatia umana si pana la 40% in populatia de pisici), acesta produce rar boala evidenta clinic la pisica sau la om.

Acidul oxalic si oxalatii se gasesc in macrisuri din genurile: Oxalis, Rumex, in Amaranthus spp. (stiruri), Beta vulgaris (sfecla de zahar) si unele plante ornamentale: Dieffenbachia spp., Philodendron spp. In tara noastra, sursa toxica cea mai importanta o constituie sfecla, in care oxalatii se gasesc in colete si frunze. Dezvolatarea micetului Aspergillus niger pe fibroasele si paiele depozitate necorespunzator determina producerea de oxalat. Actiunea toxica principala a acidului oxalic si a oxalatilor solubili (de K) consta in cuplarea cu ionii de Ca2+ si transformarea in oxalat de Ca, insolubil, care formeaza cristale aciculare, cu efect iritant mecanic, atat asupra mucoaselor digestive, cat si asupra epiteliului tubilor uriniferi, ducand la blocaj renal.

Aceasta afectiune este aparent un defect de formare pe suprafata smaltului, care devine localizat si pigmentat, poate fi si generalizat, fig.6. Rezultatul este smalt moale si poros. Poate fi cauzat de factori sistemici sau ereditari. In functie de caz, afectiunea poate viza unul sau sau mai multi dinti. Este esential sa ne amintim ca displazia de smalt apare doar daca defectul este in cursul stadiului de formare a smaltului, in timpul amelogenezei.

Lichidul antigel (etilenglicolul)  este utilizat ca anticongelant in radiatoarele autovehiculelor si in rotile tractoarelor de mare putere, care se umplu cu apasi uneori in instalatii de incalzire a locuintelor. Mai intrain compozitia unor solutii ale revelatorului fotografic, a unor produse comerciale utilizate pentru spalarea geamurilor, a parbrizelor pe timp de iarna sau pentru asigurarea supletei textilelor. Se prezinta ca un lichid siropos cu gust dulce- arzator (de spirt dulce). Solutia comerciala are o concentratie de 95%.

 Diabetul zaharat este una din cele mai importante endocrinopatii diagnosticate la felinele de companie, incidenta bolii inregistrand o crestere aproape liniara de la un an la altul. Forma ce mai frecvent intalnita la pisici este diabetul de tipul II, reprezentand pana la 85% din cazurile diagnosticate cu aceasta patologie. Fiziopatologic, diabetul de tip II se caracterizeaza printr-o hiperglicemie sustinuta, indusa de insulinorezistenta, aparitia depozitelor insulare de amiloid, reducerea secretiei de insulina si apoptoza progresiva a celulelor β pancreatice. Hiperglicemia se poate instala secundar insulinorezistentei tisulare periferice, cauzata de obezitate, procese inflamatorii si/sau datorita unei concentratii ridicate de hormoni antagonisti ai insulinei (Caney 2013). Trasaturile de individ si de mediu sunt factori contributori importanti in incidenta diabetului zaharat, cu o predispozitie mai inalta la indivizii cu varste peste sapte ani, sterilizati, din rasa birmaneza, cu greutate corporala peste 5 kg (Hritcu, Rosca et al. 2011) si care au primit o medicatie cu potential diabetogen (progestageni sintetici si/sau anti-inflamatoare steroidiene) (Falca, Solcan et al. 2011).

Pasul 1 - lista de simptome.

Stabiliti o lista a simptomeor existente. Pasul initial in rezolvarea logica a problemelor clinice este acela de a clarifica si de a evidentia problemele cu care se prezinta pacientul. Acest lucru se realizeaza cel mai usor prin elaborarea unei liste de probleme, fie in minte, fie (in cazurile mai complicate) pe hartie sau calculator. 

De ce unele probleme medicale sunt mai degraba frustrante decat interesante? 

Reflectati asupra unui caz medical cu care v-ati confruntat recent si care v-a provocat frustrare sau care a fost dificil de diagnosticat si tratat. Puteti identifica motivul pentru care acest caz vi s-a parut dificil? 

Exista o multitudine de motive pentru care cazurile clinice sunt mai degraba frustrante decat interesante. 

Corpii straini gastrointestinali apar des si nu sunt intotdeauna asociati cu semnele clinice. Corpii straini localizati in regiunea pilorica a stomacului conduc cel mai probabil la voma, comparativ cu corpii straini localizati in alta portiune a stomacului. Prezenta unui corp strain nu exclude cauza metabolica a vomei. 

Nivelurile ridicate de acizi biliari si amoniac serici sunt folosite in primul rand pentru diagnosticarea convulsiilor de la sunturile portosistemice vasculare. La animalele tinere ce au convulsii, dar care nu sufera de o boala hepatica evidenta, acizii biliari sunt folositi pentru a verifica de sunturi vasculare congenitale macroscopice si microscopice. Diagrama de diagnostic poate fi descarcata din sectiunea de atasamente. 

"There are no safe anesthetic agents, there are no safe anesthetic procedures. There are only safe anesthetists" - Robert Smith. Anestezia generala nu se reduce doar la un calcul matematic in care inmultim doza de anestezic recomandata de producator cu masa corporala a pacientului.

Obezitatea este descrisa oficial ca fiind o boala caracterizata prin acumulare excesiva de tesut adipos, in asa masura incat sanatatea animalului risca sa fie sever afectata. In trecut multi medici veterinari nu au considerat obezitatea ca fiind o problema serioasa, ci mai degraba o  problema estetica. Totusi, astazi aceasta este recunoscuta ca fiind o afectiune medicala importanta deoarece predispune pacientii la o varietate de tulburari, inclusiv osteoartrita, boli cardiorespiratorii, diabet zaharat, constipatie, dermatita, risc anestezic crescut si durata de viata scazuta. In plus, in urma unor studii recente care au demonstrat faptul ca aproximativ 40% dintre animalele de companie sunt supraponderale, obezitatea este in prezent cea mai frecventa afectiune medicala a animalelor cu proprietar si o mare problema de bunastare a acestora. Acest articol evidentiaza factorii de risc asociati obezitatii la animalele mici, ofera solutii pentru gestionarea afectiunii si sugereaza niste strategii prin care aceasta boala ar putea fi evitata.      

In timp ce fizioterapia este larg utilizata in medicina umana, mai ales in materie de recuperare functionala, animalele de companie au parte in prea mica masura, de beneficiile ei. Tehnicile fizioterapeutice sunt destul de numeroase (electroterapie, kinetoterapie etc) si permit o buna recuperare a capacitatilor motorii pierdute ca urmare a unei afectiuni neurologice, a unui accident sau dupa o interventie chirurgicala. 

Gingivita este una dintre bolile gingivale, fiind reprezentata de infectii bacteriene ale tesuturilor ce inconjoara dintii; un proces inflamator reversibil al marginii gingivle, apare atat la caine cat si la pisica, considerandu-se faza timpurie a bolii paradontale, stadiul I.

Hipersensibilitatea de contact este o dermatita maculo-papulara, cu tendinta de lichenificare, caracterizata printr-un prurit variabil si care afecteaza, de obicei, zonele cu par rar. Termenul este utilizat pentru a descrie o reactie cutanata inflamatorie fata de actiunea unor agenti externi.

Acest articol prezinta recomandari practice pentru alegerea fluidelor perfuzabile, rata si calea lor de administrare. Acestea sunt grupate in functie de consideratiile generale si sunt insotite de indicatii specifice pentru fluidoterapia pre-anestezica sau pentru tratamentul pacientilor ce prezinta tulburari ale volumului total sau ale continutului de fluide corporale, precum si o distributie anormala a acestor fluide in interiorul corpului. Tineti cont de faptul ca aceste indrumari nu reprezinta standarde de ingrijire a pacientilor si nici standarde aprobate de CMVRo deci nu trebuie respectate ca protocoale obligatorii pentru rehidratare. In schimb, aceste sfaturi orientative reprezinta recomandari ale expertilor din cadrul AAHA/AAFP (American Association of Feline Practitioners). Tratamentul trebuie individualizat si adaptat la fiecare animal in parte, re-evaluat si reformulat in functie de modificarile statutului clinic al animalului. Alegerea lichidelor perfuzabile este dictata de nevoile pacientului, inclusiv de volumul, ritmul de administrare si compozitia necesara, precum si de compartimentul vizat pentru administrarea fluidelor (interstitial sau intravascular).

Anemia reprezinta cea mai frecventa afectiune a seriei eritrocitare (a celulelor rosii din sange / RBC). Anemia poate cauza diverse simp­tome (ex.: slabiciune generala, letargie, intoleranta la efort, murmur cardiac, hemoglobinurie, pica, soc, moarte) sau poate evolua subclinic, fiind depistata doar in urma unui set general de analize in scop de diagnostic. 

In ultimele doua decenii, protozoarul Tritrichomonas foetus a devenit cunoscut ca fiind o cauza a colitei cronice la pisici din intreaga lume. Astazi, tricomonoza este vazuta ca una dintre cele mai frecvente cauze infectioase ale diareei de intestin gros. Pisicile afectate sunt in general tinere (varsta medie de un an) si isi pastreaza starea de sanatate si scorul corporal, insa manifesta diaree tranzitorie. In mod caracteristic, fecalele au consistenta unei „baligi de vaca” si contin adesea mucus si/sau sange. La multe pisici, diareea se va remite spontan, fara tratament, dupa cateva luni, insa in unele cazuri aceasta continua sa se manifeste periodic pe parcursul mai multor ani.

Pancreasul este o glanda cu o functionare duala, care se afla in partea anterioara a abdomenului, chiar sub stomac, langa partea superioara a intestinului subtire. Acesta indeplineste doua functii importante: l endocrina - functia hormonala este functia principala a pancreasului fiind responsabila de reglarea zaharului din sange prin producerea unor hormoni importanti, unul dintre acestea fiind insulina. l enzimatica - functie ce implica productia de substante chimice speciale sau enzime, care sunt esentiale pentru digestia alimentelor. Aceste enzime sunt in mod normal inactive in pancreas si devin active in timpul mesei.

Lobul drept si „corpul” pancreasului normal la feline se aflain mezoduoden. Lobul stang este localizat in epiploonul mare de-a lungul marii curburi a stomacului. Pancreasul normal la feline nu este vizibil radiologic.

 Ecografia pancreasului normal la feline

Lobul drept subtire este localizat dorsomedial duodenului descendent, in mezoduoden. Varful distal al extremitatii drepte are o curbura craniala. Estremitatea stanga este mai scurta, mai groasa si este localizata intre stomac si colonul transvers. Corpul este gasit in unghiul format de stomac si duodenul descendent. Vezi figura 1. 

Incidenta micozelor cu exprimare clinica este redusa la animalele mici, insa Trichophyton mentagrophytes reprezinta cea mai frecventa cauza a dermatitelor la aceste animale. Agentii etiologici ai micozelor prezinta o importanta mai mare din punct de vedere zoonotic, decat din punct de vedere clinic. Rozatoarele sunt in general purtatori asimptomatici ai pecinginei (tricofitiei), iar transmiterea acesteia la oamenii care intra in contact cu aceste rozatoare nu este neobisnuita.