Este o entitate patologica care apare in special la porumbeii de carne (Strasser, Mondain, Carneau), la rasele grele de ornament (Roman, Modena) sau la hibrizi de carne (Europigeon) atat in conditii de crestere gospodaresti (extensive) cat si in conditii intensive. Dupa cum se stie, in unele tari cum ar fi America sau Franta cresterea porumbeilor de carne, de utilitate se practica de cel putin 4 decenii. Deoarece reusitele protocolului terapeutic sunt mediocre spre slabe trebuie sa punem accent pe masurile de profilaxie. Printre factorii determinanti amintim bacteriile din genul Staphylococcus, dar exista numerosi factori favorizanti, care deschid poarta pentru patrunderea bacteriilor. Bineinteles, cu cat greutatea corporala este mai mare, cu atat procentul de morbiditate este mai crescuta. In special in conditii extensive, daca pardoseala este rugoasa va constitui principalul factor favorizant in aparitia bolii. Daca nu se practica cresterea la nivelul solului (cum ar fi normal in cazul raselor de utilitate) si porumbeii aterizeaza chiar de la o inaltime mai mare de 20 cm, datorita impactului, apar microfisuri – microleziuni la nivelul talpii, unde se va crea poarta de intrare pentru diversi microbi.

Viermii paraziti se intalnesc in intestinul subtire si pot fi viermi filiformi, reprezentati de Capillaria obsignata, viermii cilindrici reprezentati de Ascaridia columbae si viermii plati sau tenii, reprezentati de Hymenolepis columbae si Railletina columbae.

Variola este o viroza frecvent intalnita, determinata de un Poxvirus si se manifesta in principal in sezonul cald si umed. Spre deosebire de majoritatea virusurilor, agentul infectios are o rezistenta foarte mare la conditiile de mediu, rezista luni sau chiar ani de zile.

 Despre antibiotice s-a discutat foarte mult. La facultatile de Medicina Veterinara aproape jumatate din materia de la disciplina de Farmacologie este alcatuita din capitolul „Antibiotice”. Dupa cum stim antibioticele pot avea efecte bacteriostatice si bactericide. Aceasta categorie de medicamente sunt folosite de circa 80-90 de ani, dar bacteriile exista practic de la inceputul vietii de pe Terra. Nici macar catastrofele naturale, impactul cu meteoriti, era glaciala, etc. nu au distrus bacteriile, cum sa distrugem noi cu antibioticele?! Raspunsul firesc ar fi: bine, bine, dar antibioticele au scopul de a distruge bacteriile patogene. Intr-adevar, dar care poate fi considerat patogen si care nu? Ştim ca exista bacterii epifite, care intr-un moment de dezechilibru al organismului se transforma in bacterii patogene; sau o cura cu majoritatea antibioticelor distruge atat microflora benefica cat si cea patogena.

Este o bacterioza transmisibila produsa cel mai frecvent de Salmonella typhimurium var. Copenhagen. Salmoneloza poate evolua in paralel cu multe alte boli, cum ar fi trichomonoza, coriza, ornitoza, paramixoviroza, etc. Circoviroza este o boala relativ noua care produce depresia sistemului imunitar si coevolueaza deseori cu salmoneloza.

 La porumbeii adulti inregistram mortalitatea scazuta, dar morbiditate ridicata, iar exemplarele cu artrita cronica raman cu sechele si isi pierd capacitatea de zbor sau de deplasare. La pui atat rata de morbiditate cat si de mortalitate este ridicata.

Sursele de infectie sunt porumbeii bolnavi si purtatori, dar si alte pasari sau mamifere care elimina germeni si infecteaza apa, furajele. In mediul inconjurator bacteriile rezista luni de zile.

O sursa majora de infectie constituie porumbeii gutani (comuni), cu care vin deseori in contact pasarile care au acces in afara volierei. Infectarea puilor din cuib se face de catre parintii purtatori si eliminatori de germeni, la hranirea lor cu laptele pe care-l regurgiteaza din gusa in ciocul puilor. Ouale pot fi infectate din ovar sau in momentul trecerii prin oviduct.

Nu tin minte sa fi invatat in facultate despre aceasta categorie de boli la porumbei, deci prin urmare nici in manualele din aceea vreme nu am gasit referiri la ele. Nefiind un medic veterinar teoretician, nu am reusit sa adun materiale stiintifice din acest domeniu si bineinteles, nu am nici cercetari proprii, a caror rezultate sa va prezint.

Totusi, in anumite tratate de specialitate columbofila editate de medici veterinari (ex. Dr. J.W.E. Stam: Das Heute und Morgen im taubensport), am citit despre aceasta categorie de boli. Nefiind vorba despre o carte scrisa pentru medicii veterinari, nu am gasit nici in aceste carti o descriere stiintifica. Dupa cum am mai scris, nici eu nu sunt in masura sa va ofer o asemenea descriere argumentata cu examene de laborator, totusi am sa va prezint cateva cazuri din cazuistica mea. In cartea sus amintita scrie, ca toate formele de tumorilor se intalnesc la porumbei, dar nu scrie mai amanuntit decat de o singura forma, denumita pa-pilom cu sange, sau papilom hemoragic (nu stiu care ar fi traducerea mai corecta si mai eleganta). Este o boala infecto - contagioasa de origine virala destul de frecvent intalnita la porumbei. Din propria experienta va pot spune ca in cei peste 30 de ani de columbofilie nu am intalnit decat 5 – 6 cazuri, deci nu pot confirma ca ar avea o frecventa prea mare, iar faptul ca am hotarat sa va impartasesc descrierea lor, este ca in decursul ultimului an parca a crescut frecventa acestor imbolnaviri, inregistrand patru cazuri de acest tip.

Infectia cu adenovirus este larg raspandita la multe specii de pasari domestice si salbatice. La porumbei a fost diagnosticata in 1976, in Irlanda. Evolutia este latenta, asimptomatica sau paucisimptomatica.

Se considera ca 10/00 dintre porumbei este purtator de adenovirus (se poate constata prezenta anticorpilor). Patogenitatea este relativ redusa, traiesc in organism ca flora de asociatie, dar prin interventia mai multor factori favorizanti pot aparea inbolnaviri grave.

Adenovirusurile la randul lor constituie factori debilitanti care contribuie la declansarea altor boli sau la agravarea unor afectiuni preexistente. Letalitatea este in jur de 30% dar s-au semnalat si cazuri de 100%.
Exista 2 tipuri de adenovirus care produc entitati morbide la porumbei: tipul I si tipul II. Primul tip de adenovirus (I) a fost decoperit in 1976, al doilea (tipul II) in 1992 in Belgia. Acesta din urma a produs mortalitati fulminante.

Rezistenta virusului nu este mare, dezinfectantele obisnuite distrug repede. Secretiile si excretiile pot constitui surse de infectie pe parcursul a mai multor saptamani. Se transmite inclusiv transovarian.
Raspandire:

Este o infectie virala acuta, enzotico-epizotica a porumbeilor. Apare frecvent la toti crescatorii. Boala este determinata de un Paramixovirus. Virusul este in relatie cu virusul bolii de Newcastle, dar nu este identic. Are o patogenitate foarte ridicata pentru porumbel, dar nu si pentru alte specii de pasari domestice. Perioada de incubatie variaza intre 3-21 zile, dar au fost descrise si perioade de 11-12 saptamani.

Virusul ataca sistemul nervos si rinichii. Initial apar secretii nazale, conjunctivale si fecale diareice. Peste 30% din porumbeii afectati se vindeca spontan dupa circa 4 saptamani de boala, dar unii raman cu sechele. Porumbeii manifesta anorexie, polidipsie, diaree. Desigur vorbim de diaree falsa pentru ca lichidele eliminate nu provin din intestin ci de la nivelul rinichilor afectati.

Semnele nervoase sunt: paralizia picioarelor, uni sau bilaterala, torticolis, tremuraturi, mers inapoi, incapacitatea de a se hrani si moarte.

Cotinuare din numarul 13.

MORFOFIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL MASCUL

Femela depune cele doua oua, pe care in mod normal le cloceste, apoi ingrijeste de pui. Urmeaza apoi dupa 30-40 zile un nou ciclu de clocire si asa mai departe. Clocirea este treaba ambilor soti, care se schimba alternativ, la ore fixe. Masculul sta pe cuib intre orele 10 si 16, iar femela in restul zilei si noaptea.

In ziua a 5-10-a culoarea oului se modifica si capata un aspect cenusiu-albastrui.

In ziua 8-15 a clocitului este perioada principala a clocitului asa zisa clocire intensa. Dupa 15 zile de clocire incepe secretia laptelui de porumbel. Experientele arata ca la porumbelul care cloceste de 14 zile si la care se pune un pui strain acesta moare din cauza lipsei laptelui de porumbel in schimb la cel care cloceste de 15 zile puiul supravetuieste. Daca puii nu ies la un interval de 16- 17 zile atunci porumbelul mai cloceste pana la ziua a 22-a timp in care secretia laptelui continua. Dupa 17-19 zile ouale se ciocnesc de jur imprejur prin interior de catre micul puisor. Ouatul, clocitul si cresterea puilor cu greu se poate impiedica. Cand luam ouale din cuib, dupa 7-10 zile porumbita va oua imediat si va incepe din nou clocitul. Mai indicat este de a inlocui ouale naturale cu altele de plastic, cum fac belgienii, francezii, etc., iar daca dorim totusi ca parintii sa creasca si pui, introducem in cuib un pui strain, pentru ca acesta sa fie hranit mentinand la parinti astfel dragostea de cuib. Temperatura corpului porumbeilor este semnificativ mai mare decat a mamiferelor. Temperatura corporala la nivelul cloacei este de 42-43^oC iar la femele 41-42^oC. Aceasta impune si consumul unui tip de hrana adecvat acoperirii necesitatilor. Prin simplul contact cu muschiul pectoral, ouale vor fi clocite la o temperatura de circa 41,5^o C.

La porumbeii domestici nu exista un ciclu sexual sezonier, deoarece conditiile de viata create de om, hrana asigurata, face ca glandele sexuale sa fie active mai tot timpul anului, iar reproducerea se desfasoara aproape fara intrerupere cu exceptia perioadei de naparlire, cand organismul este solicitat pentru refacerea penajului.

Stimati colegi, in curand va aparea cartea „Sanatatea porumbeilor- Recunoasterea, Preventia si Tratamentul celor mai importante boli aparute la porumbei” Prima editie in romana. 
De: Dr. Ludwig Schrang, Dr. Hermann Enz, Dr. Hermann Klette, Hartmut Messinger

Este un sezon mai putin interesant din punct de vedere a columbofililor, insa cu o importanta deosebita cu privire la rezultatul zborurilor din anul urmator. Naparlirea remigelor din aripa si calitatea penelor noi au o importanta majora in succesul competitional a anului urmator.

Din punct de vedere a speciei de porumbei tinute de columbofili putem vorbi de: columbofili de ornament si de sport. Cel de sport iar se impart in cei de voiajori si cei care cresc porumbei pt. zburatori de inaltime.
Materia prima cu care se lucreaza este una singura: porumbelul, insa cerintele diferite sunt asa de mari, incat marea majoritate a crescatorilor de porumbei sunt specializati pe o anumita ramura. Din punct de vedere medical insa, nu sunt diferente de la o categorie la alta.

 Doresc sa incep in primul rand cu definitia, sau macar principiul international recunoscut pe baza caruia se poate numi o substanta ca substanta cu efect de doping.

Crescatorii de porumbei se confrunta permanent cu un spectru larg de imbolnaviri care pot afecta grav intreg efectivul, de la scaderea performantelor sportive si reproductive, pana la mortalitate.