Riscul contaminarii omului cu helminti de la caine

Dintre cestode sau panglici, Echinoco-ccus granulosus produce la om o boala considerata zoonoza grava, numita chistul hidatic sau cancerul alb. in ceea ce priveste Echinococcus granulosus, studii recente, fondate pe elemente epidemiologice si moleculare, arata existenta, in interiorul speciei, de suse considerate ca genotipuri distincte si adaptate la specii de animale gazde intermediare diferite. Susa principala, care ne intereseaza cel mai mult, este G1, susa cosmopolita, importanta in Europa, afectand oaia si omul, preponderent; iar secundar bovinele, capra si porcul. Exista in Europa si o susa ecvina, nonzootica (G4) si o susa bovina, zoonotica (G5). Tratamentul se bazeaza pe utilizarea de cestodicide eficace pentru aceasta teniaza, reprezentate de praziquantel si nitroscanat. in ultimii ani se folo-sesc produse cu spectru larg antihelmintic, ce contin si praziquantel, cum ar fi Plerion, Triantelm (Intervet), alaturi de molecule nematodicide.

Profilaxia se bazeaza pe masuri sanitare si medicale. Masurile sanitare vizeaza suprimarea surselor de paraziti pentru contaminarea cainilor, cum ar fi: evitarea consumului viscerelor cu chisturi hidatice de la rumegatoare si porc; interzicerea accesului cainilor in abatoare; distrugerea organelor parazitate, prin ardere sau formolizare. Ca masuri medicale, se impun: tratarea cainilor infestati cu E. granulosus, in mod sistematic, prin utilizarea de cestodicide eficace, ca praziquantelul si distrugerea materiilor fecale, prin ardere. O alta helmintoza majora la caine, din grupul nematodozelor, cu rol zoonotic, este toxocaroza. Ingestia de oua larvate sau de larve infestante de Toxocara canis este la originea, la om, a unui sindrom de"larva migrans visceralis" si"larva migrans oculara" sau a unui sindrom de astenie-alergie.

Ancylostoma caninum este un alt nematod intestinal la caine, care poate afecta omul, la care provoaca sindroame de"larva currens" si"larva migrans", caracterizate prin: - o dermatita ancilostomiana, frecventa la copii, contractata prin contactul cu solul contaminat; - manifestari pulmonare, de tip astmatiform, cu afebrilitate si hiper-eozinofilie. La cainii contaminati cu aceste nematodoze se instituie terapia antihelmintica, ce se poate asocia cu cea simptomatica (vitaminoterapie, antibiotice, eupeptice, antitoxice, imunomodulatoare). Antihelminticele utilizabile sunt derivatii benzimidazoli, imidazolii, avermectinele si intr-o masura regresiva, mai frecvent la catei, sarurile de piperazina, acestea din urma fiind nematodofuge.

Profilaxia nematodozelor la caine vizeaza urmatoarele masuri:

• tratarea catelelor inainte de imperechere, la jumatatea gestatiei si in perioada lactatiei, iar cateii vor fi tratati incepand cu varsta de 15-21 zile;
• igienizarea conditiilor de hranire, adapostire si ingrijirea corporala a animalelor;
• deparazitarea adaposturilor, custilor si padocurilor.

Proprietarii si personalul ingrijitor din canise vor respecta masurile igienico-sanitare, pentru a evita imbolnavirile cu"larva migrans visceralis" si"larva currens".