Sindroame paraneoplazice: cahexia in cancer

Unul dintre cele mai frecvente efecte al cancerului la nivelul intregului organism este cahexia, exprimata in esenta prin stare de malnutritie si scadere accentuata a masei corporale. Masa corporala scade prin diminuarea pana la disparitie a tesutului gras, deshidratare cu pierderea elasticitatii tesutului conjunctiv si prin atrofie musculara.

Cahexia in cancer nu este intotdeauna sau de la inceput insotita de anorexie (reducerea pana la disparitie a apetitului). in medicina umana, statistica indica o incidenta a cahexiei de 40-90 % intre pacientii cu cancer spitalizati. in general, 20 % dintre decesele oamenilor bolnavi de cancer sunt atribuite cahexiei. Intre cainii si pisicile bolnave de cancer insa, cahexia se estimeaza ca intervine intr-un sfert dintre cazuri. Cahexia neoplazica se explica prin modificari metabolice care genereaza un bilant negativ energetic si proteic. Fara a fi fost identificate mecanismele de detaliu, se pare ca in boala canceroasa sunt semnificativ perturbate atat ciclurile metabolice ale acizilor grasi, carbohidratilor si proteinelor cat si modul in care sunt produse, puse in circulatie si receptionate citochinele proinflamatorii: IL-6, IL-1, TNF si IFN.

Cahexia neoplazica este totdeauna insotita de reducerea capacitatii de efort, apatie - pana la letargie, depresie neurologica. La un timp dupa debut, cahexia induce imunosupresie, alterarea ireversibila a functiei digestive si capacitate diminuata de vindecare a plagilor sau a oricaror altor leziuni. Ceea ce se numeste calitatea vietii se depreciaza rapid odata cu instalarea si progresul cahexiei. in boala neoplazica, tratamentul poate deseori sa induca el insusi o balanta energetica negativa. Traumatismul anestezic si chirurgical, chimioterapia, radioterapia, toate au un impact negativ asupra apetitului, ratei de absorbtie si a celei de utilizare a nutrientilor. Din acest motiv, cahexia neoplazica este dificil de separat de cea iatrogena si reduce capacitatea organismului de a suporta terapia antitumorala Functia prognostica a cahexiei este consacrata in oncologia umana. si in oncologia veterinara, cahexia este un indicator de malignitate (inclusiv al malignitatii oculte) si un factor de prognostic negativ privind atat raspunsul la tratament cat si durata de supravietuire.

Scaderea rapida in greutate, mai ales dupa varsta adulta tarzie, aduce mereu in discutie posibilitaea unei boli tumorale si de aici, necesitatea unor investigatii clarificatoare. In cele mai multe cazuri, cahexia neoplazica nu poate fi corectata prin stimulente de apetit, suplimente nutritive sau modulatoare de digestie. in relatie cu faza terminala a bolii se instaleaza disgeusia (alterarea gustului), greata, voma sau vomituritia, anorexia.

Principalele cai de corectare a cahexiei neoplazice sunt: Ajustarea dietei prin echilibrarea a doua principii:

• Orice hrana este mai buna decat nimic (daca nu exista contraindicatii explicite din functii fiziologice decompensate);
• Hrana trebuie sa aiba nu numai palabilitate foarte buna dar si nivel ridicat de proteine usor digerabile si un continut energetic marit (40 -50% dintre calorii sub forma de grasimi, intre care recomandate sunt cele bogate in acizi grasi ╬⌐3), nivel scazut de carbohidrati simpli
• Hranire fortata enterala, prin sonda nazo-gastrica sau esofago-gastrica
• Administrare de glucocorticoizi, cu asumarea efectelor adverse pe care acestia le au
• Administrare de steroizi anabolizanti, cu monitorizarea retentiei de sodiu si apa
• Administrare de antiemetice (ondansetron, metoclopramid, maropitant)
• Administrare de antihistaminice (peritol) sau diazepam in doze minime pentru rezolvarea punctuala a unor episoade acute de anorexie.

Tratamentul intensiv al cahexiei, mai ales prin hranire pe sonda, ridica deseori, in practica, problema momentului in care poate fi luata decizia eutanasiei active sau pasive (prin intreruperea sustinerii functiilor vitale) pentru pacientii cu cancer in faza terminala. Chestiunile etice si problemele de comunicare cu insotitorii animalelor cu cancer vor fi abordate intrun material viitor.

Bibliografie: 1. Decision making in small animal oncology, David J. Argyle, Malcom J. Brearley, Michelle M. Turek, Wiley-Blackwell, 2008 2. Withrow and Macewen”s Small Animal Clinical Oncology, Saunders 2007