Socul termic la animalele de companie exotice

• Luati intotdeauna in calcul socul termic atunci cand temperatura corporala a animalului depaseste 40°C-40,6°C fara a se evidentia semne ale inflamatiei.
• Incapacitatea indusa de caldura excesiva poate include disfunctii ale principalelor sisteme de organe. Tratamentul tinteste reducerea temperaturii corporale centrale si sustinerea functiilor viscerale prin aport hidric si oxigenare.
• Nu imersati pacientul in apa rece sau in bai cu gheata, deoarece astfel ii veti provoca vasoconstrictie periferica severa, abolind capacitatea animalului de a disipa excesul de caldura.
• Nu racoriti animalul pana la hipotermie, deoarece astfel veti agrava problema.

1. Patogeneza socului termic

Socul termic reprezinta cea mai grava forma de afectiune cauzata de caldura excesiva. In acesta situatie deosebit de grava, corpul nu mai este capabil sa isi risipeasca excesul de caldura intr-un ritm suficient de rapid (Fig. 1).
Socul termic se caracterizeaza prin disfunctie neurologica ce insoteste hipertermia (Chenarul 1). Desi variatiile perfuziei tisulare pot duce la temperatura rectala scazuta, normala sau marita, aceste masuratori depasesc in general valoarea de 40°C-40,6°C.

1.1. Chenarul 1. Simptomele hipertermiei

• Letargie, depresie (incipienta)
• Slabiciune generala (incipienta)
• Ataxie (incipienta)
• Mucoase hiperemiate
• TRC scazut
• Perfuzie periferica inadecvata, puls slab
• Tahicardie sinusala compensatorie
• Aritmii cardiace
• Gafaiala, tahipnee
• Hipersalivatie
• Diaree, hematochezie, melena
• Petesii
• Oligurie, anurie
• Tremor muscular
• Colaps
• Pierderea cunostintei
• Crize generalizate
• Coma
• Stop cardio-respirator

Socul termic se poate instala rapid in cazul expunerii la temperaturi foarte mari, mai ales in prezenta unor factori favorizanti legati de specie, de conditiile de intretinere sau de masa corporala (Chenarul 2). 

1.2. Chenarul 2. Factori favorizanti ai socului termic

Caracteristici

• Varsta extrem de inaintata sau frageda;
• Sinsilele (Chinchilla laniger) sunt originare din regiunile muntoase reci ale Americii de Sud si nu tolereaza temperaturi ce depasesc 27°C;
• Iepurii (Oryctolagus cuniculus) sunt, de asemenea, susceptibili la soc termic, in special rasele cu blana groasa;
• Dihorul (Mustela putorius furo) se poate supraincalzi rapid datorita conformatiei corpului sau alungit si suplu.  

Mediu de viata

• Climat umed;
• Temperatura ambientala depaseste 29°C (vezi Caracterisici, mai sus).

Conditii de intretinere

• Traieste la interior, cu ventilatie inadecvata;
• Traieste la exterior, unde nu are acces la umbra;
• Nu are acces la apa.

Istoric medical

• Obezitate;
• Deshidratare;
• Boli concurente, stres suplimentar;
• Istoric de soc termic.

Anamneza reprezinta cel mai util mijloc de diagnosticare a socului termic, insa proprietarii de animale nu constientizeaza intotdeauna cand mediul ambiental este prea calduros sau cand gradul de ventilatie nu este adecvat. Luati intotdeauna in calcul socul termic atunci cand temperatura corporala a animalului depaseste 40°C-40,6°C fara a se evidentia semne ale inflamatiei. Asigurati-va ca excludeti alte urgente legate de sistemul nervos central.
Hipotensiunea sau socul pot aparea la pana la 30% dintre pacientii suferinzi de insolatie. Cele mai serioase complicatii sunt reprezentate de disfunctiile multisistemice ale organelor (Chenarul 3). Disfunctia principalelor sisteme de organe poate aparea ca urmare a denaturarii proteinelor celulare si a activitatii enzimatice, a redistribuinii necorespunzatoare a sangelui, a hipotensiunii si a aportului scazut de oxigen catre organe, precum si datorita acidozei lactice. Tulburarile severe ale electrolitilor si pH-ului pot duce la edem cerebral si moarte.

1.3. Chenarul 3. Socul termic poate provoca tulburari ale tuturor sistemelor principale de organe

2.  Elemente de prim ajutor

Incepeti tratamentul imediat ce ati ajuns la suspiciunea de soc termic. Terapia intensiva tinteste reducerea temperaturii corporale centrale si sustinerea functiilor vitale. Pot fi folosite o varietate de tehnici pentru reducerea temperaturii corporale. Administrarea intraosoasa (io) sau intravenoasa (iv) a fluidelor reprezinta o tehnica de racire frecvent folosita, care serveste, pe deasupra, si la sustinerea organelor interne (vezi mai jos). Tehnicile de racire a suprafetei corporale sunt, de asemenea, foarte folosite (Chenarul 4). Folosirea dializei peritoneale, a lavajului gastric si a administrararii intrarectale de fluide izotonice racite au fost descrise la caini si pisici, insa retineti faptul ca peretele rectal al iepurilor este relativ subtire, delicat si mai usor de traumatizat.

Chenarul 4. Metodele de racire la nivelul suprafetei corporale

NU ...

• ... raciti corpul pacientului pana la hipotermie, deoarece astfel agravati problema;
•  ... imersati animalul in apa rece sau bai cu gheata, deoarece astfel ii veti provoca vasoconstrictie periferica severa, inhiband capacitatea acestuia de a disipa excesul de caldura;
•  ... administrati antipiretice in socul termic; aceste antiinflamatoare ne-steroidiene sunt indicate pentru tratamentul febrei adevarate.

In timp ce racoriti animalul, este important sa ii sustineti functiile vitale. Administrati oxigen suplimentar in cusca cu oxigen, prin masca de oxigen sau prin cateterul nazal, pana cand se constata ca pacientul isi poate mentine un nivel adecvat de oxigenare arteriala. Administrati fluide io sau iv pentru a reface volumul si a corecta tulburarile acido-bazice/electrolitice.

3. Conduita terapeutica

• Monitorizati pacientul cu atentie. Terapia intensiva este in general necesara timp de cel putin 24-48 ore. Este crucial sa minimalizati stresul in cazul tuturor mamiferelor mici spitalizate, insa trebuie sa supravegheati indeaproape ritmul cardiac, tensiunea arteriala, productia de urina si temperatura corporala. Dupa un episod de stres termic, temperatura interna se poate destabiliza pentru cateva zile. Monitorizati dihorii pentru depistarea timpurie a semnelor de gastrita secundara, precum apetitul redus sau bruxismul, si initiati la nevoie tratamentul. Tratamentul profilactic impotriva gastritei cu Helicobacter trebuie sa includa cel putin administrarea de blocanti ai receptorilor pentru histamina (H2).
• Continuati terapia de sustinere. Asigurati fluidoterapie intravenoasa sau intraosoasa si repaus in cusca. Obtineti informatiile esentiale. Colectati o mostra de sange pentru determinarea unei hemoleucograme complete, a unui examen biochimic si a urinanalizei in scopul excluderii proceselor patologice secundare. Analizele de sange va pot ajuta sa si identificati potentiale sechele, precum coagularea intravasculoara diseminata (CID).
• Radiografiile toracice si abdominale de rutina pot ajuta la identificarea bolilor cardiopulmonare concurente sau a factorilor predispozanti.
• De asemenea, realizati o examinare neurologica completa, incluzand evaluarea starii de mentatie si a functiei nervilor cranieni pentru stabilirea unui punct de plecare.
• Daca apare diaree cu sange, incepeti administrarea unor antibiotice cu spectru larg. Sangerarile gastrointestinale predispun pacientul la translocatie bacteriana si la proliferarea agentilor patogeni oportunisti. Pentru mai multe informatii, cititi „Antimicrobial Therapy and Dysbiosis and Gastrointestinal Problems in Rabbits” (Terapia cu antibiotice si disbioza si problemele gastrointestinale la iepuri).
• Este necesara administrarea antiinflamatoarelor? Antiinflamatoarele ne-steroidiene precum meloxicamul (0,3 mg/kg/zi po) sunt uneori recomandate pentru minimalizarea endotoxiemiei. Corticosteroizii nu s-au dovedit utili in acest scop iar iepurii sunt extrem de sensibili la efectele imunosupresoare ale acestora.
• Administrati benzodiazepine in functie de necesitate. Luati masuri impotriva producerii de caldura corporala asociata cu tremorul si agitatia (midazolam 0,25-1,0 mg/kg im). De asemenea, puteti utiliza benzodiazepine pentru a controla crizele epileptiforme. Folositi diazepam (1-2 mg/kg iv) pentru a controla status epilepticus la iepuri. Tratati complicatiile: pot aparea o varietate de complicatii ca urmare a insuficientei renale sau a edemului cerebral. Tratati edemul cerebral conform protocoalelor pentru caini si pisici.

4. Prognostic

Prognosticul pentru soc termic este adesea rezervat spre grav la mamiferele mici, iar multe animale nu ii supravietuiesc. Prognosticul poate varia in functie de starea de sanatate precedenta a pacientului si de intensitatea si durata stresului caloric. Prognosticul se inrautateste atunci cand se inregistreaza disfunctii multiple ale organelor interne sau tulburari ale sistemului nervos central (Chenarul 5).

Chenarul 5. Factorii care pot agrava prognosticul

• Tahicardie ventriculara
• Hipoglicemie
• Hipoalbuminemie
• Bilirubinemie
• Valori crescute ale creatininei din sange
• Valori scazute ale colesterolului din sange

5. Preventia

Deoarece prognosticul in socul termic este grav, este mult mai util sa preveniti aparitia acestuia decat sa il tratati. Mamiferele mici precum dihorii, sinsilele si iepurii trebuie sa fie tinute in incaperi bine-ventilate, cu temperaturi cuprinse intre 18°C si 24°C. Trebuie asigurata si o sursa permanenta de apa potabila rece. Asigurati ascunzatori umbrite iepurilor.
Avertizati proprietarii asupra faptului ca un episod de insolatie poate predispune animalul la viitoare socuri termice.