Stresul datorat capturarii la animalele salbatice

De fapt, factorii stresori pot produce raspunsuri care sunt benefice modificarilor biologice ale animalului pentru a supravieţui. Acest stres este cunoscut sub numele de eustres sau „stres bun“. In contrast, factori precum urmarirea indelungata, imobilizarea, durerea si anestezia sunt capabile sa induca raspunsuri daunatoare si schimbari patologice. Cand raspunsul la stres ameninţa cu adevarat bunastarea animalului, acest stres poarta numele de distres sau „stres rau“. in captivitate, deseori animalele sunt obisnuite cu prezenţa umana si manipulara, si ca urmare a acestui fapt modificarile severe datorate distresului sunt mai puţin frecvente. In acest articol ne vom referi la aspectele medicale ale stresului acut datorate capturarii sau imobilizarii chimice ale animalelor salbatice libere.

Efectele fiziologice datorate capturarii Frica, urmarirea, contenţia fizica si/sau imobilizarea chimica produc un raspuns acut de stres care poate compromite homeostazia fiziologica a animalului, cauzand distres. Capturarea in sine cat si substanţele de imobilizare influenţeaza parametrii fiziologici si de homeostazie a animalului. Activitatea musculara asociata cu excitaţia, urmarirea si rezistenţa la manipulare rezulta in crearea si acumularea de acid lactic, cat si o crestere a temperaturii corporale. Cresterea nivelului de acid lactic duce la o scadere a pH-ului si prin urmare instaurarea acidozei.

Substanţele de imobilizare interfereaza cu funcţiile normale de respiraţie si termoreglare, fapt ce poate duce la depresie respi ratorie, acidoza, hipoxemie si hipertermie. Oxigenarea si ventilaţia sunt indeaproape legate si influenţate de echilibrul acido-bazic si de concentraţiile electrolitice. Schimbarile rapide ale temperaturii corporale, frecvenţei respiratorii si nevoilor metabolice pot modifica acest echilibru acido-bazic, ducand la disfuncţii neurologice si miocardice, colaps multiorganic, miopatie de capturare sau moarte subita. Monitorizarea, prevenirea, susţinerea funcţiilor vitale si tratamentul stresului Evaluarea starii de sanatate si a riscurilor asociate unei boli, in cazul animalelor salbatice libere nu pot fi estimate pertinent inaintea capturarii acestora. De aceea, comparativ cu animalele domestice, procentul de mortalitate in randul animalelor salbatice este mai ridicat in momentul realizarii imobilizarii fizice si anesteziei. Este de recomandat ca pentru orice acţiune de prindere a unui animal sa se creeze un protocol specific care sa minimizeze efectul distresului.

Cel mai important aspect pentru prevenirea instalarii stresului este reducerea la minim a urmaririi, a contenţiei si a anesteziei. Tratamentul unor modificari precum hipertermia sau hipoxiemia pot fi facute, dar in cazul distresului acut trebuie luata in considerare antagonizarea imediata a agentului de imobilizare. Epinefrina, atropina, doxapram, lidocaina si substan ţe le specifice de antagonizare a aneste zicelor nu trebuie sa lipseasca din trusa de teren. De asemeni, sunt necesare fluide pentru tratarea instalarii socului, dezechilibrelor acido-bazice, hipotermiei sau hi per termiei. Este nevoie si de echipament si medicamente ce pot trata eventuale plagi, infecţii si pentru a reduce durerea.

Administrarea de tranchilizante cu durata lunga de acţiune este de preferat atunci cand animalele urmeaza sa fie translocate. Frica este un factor stresor puternic, de aceea imediat dupa capturare animalului trebuie sa i se acopere ochii si sa i se astupe urechile pentru limitarea stimularii vizuale si auditive. Intervenţiile chirurgicale sunt foarte dure roase, devenind un puternic factor stresor, recomandandu-se administrarea de substanţe analgezice corespunzatoare. Hipoxia este o complicaţie frecvent intalnita atunci cand se anesteziaza animale salbatice. Printre factorii cauzatori cei mai des intalniţi se numara: depresia respiratorie datorata agenţilor de imobilizare, administrarea de opioizi puternici, dezechilibrul ventilaţie-perfuzie datorat agonistilor alpha2, obstrucţia cailor respiratorii, aspiraţia de conţinut gastric, pneumotorax. De aceea, foarte important este ca animalului anesteziat sa i se elibereze caile respiratorii, sa fie poziţionat corect si monitorizat continuu cu ajutorul unui pulsoximetru. In lipsa unui pulsoximetru trebuie verificata frecventa respiratorie din 5 in 5 minute cat si mucoasele animalului in cazul ca se instaleaza cianoza.

Saturaţia normala a hemoglobinei ar trebui sa fie intre 95 si 98%, iar ceea ce este sub 85% este considerat hipoxiemic. Hipoxiemia puternica induce tahicardie urmata de bradicardie (frecvenţa cardiaca sub 30 de batai/min), fiind un semn de colaps cardiac. De cele mai multe ori hipoxia poate fi rezolvata prin administrarea de oxigen cu ajutorul unui tub subţire introdus adanc intr-o nara.

Totusi, cel mai bun tratament pentru hipoventilaţie este intubarea si ventilarea sub presiune pozitiva cu oxigen. De asemenea, frecventa cardiaca si pulsul trebuie si acestea monitorizate din 5 in 5 minute iar in cazul modificarilor, intervenit specific. Multe specii sunt susceptibile hipertermiei. Aceasta se poate instala datorita temperaturii ambientale ridicate, efortului muscular excesiv din timpul urmaririi prelungite sau modificarilor mecanismului de termoreglare produse de anes tezice.

Simptome le prezente sunt: hipertermie, respiraţii rapide si superficiale, puls slab, rapid si neregulat, ducand in final la convulsii si moartea animalului. Tot ceea ce depaseste 40°C este considerat pro - blematic si trebuie intervenit prin racorirea animalului. Acesta trebuie mutat intr-un loc cu umbra sau udat cu apa rece. Se pot face eneme cu apa rece sau se pot administra fluide intravenos. in caz ca aceste intervenţii nu dau rezultate, cea mai buna opţiune ramasa este ca animalul sa fie antagonizat si lasat sa-si revina. Hipotermia (temperaturi sub 35°C) este mai frecventa in mediile reci si cand animalele sunt tinere sau de dimensiuni mici.

Factorii favorizanţi si cauzatori sunt: ambientul rece, racirea prin evaporare datorita vantului, cand animalul este ud, precipitaţiile sau substanţe ce interfereaza cu termoreglarea. Animalele hipotermice isi revin greu din anestezie, pot intra in acidoza sau pot avea aritmii. Se recomanda incercarea imediata de a proteja animalul de factorii de mediu: mutarea lui intr-un loc uscat, ferit de vant si precipitaţii, incercand minimizarea pierderii de caldura prin conducţie de la nivelul pamantului. Apoi se va incerca incalzirea lui prin uscarea acestuia, invelire, spre exemplu cu un sac de dormit si prin folosirea de surse externe de caldura cum ar fi sticle cu apa calda. Perfuziile cu fluide calde sunt de un real ajutor in cazul in care pot fi administrate in considerente de teren. Imobilizarea fizica provoaca un stres mult mai mare decat imobilizarea chimica. Este recomandat in cazul capturarii animalelor folosind tehnici fizice, pentru limitarea stresului, ca acestea sa dureze cat mai puţin si sa fie administrate si sedative sau analgezice in prealabil. in concluzie, atunci cand se iniţiaza o acţiune de imobilizare a unui animal salbatic trebuie incercata pe cat posibil limitarea oricarui factor stresor. Imobilizarea nu trebuie facuta in zile foarte calduroase sau reci, animalul nu trebuie urmarit (haituit) indelung, trebuie aleasa cea mai puţin traumatizanta metoda de contenţie sau imobilizare, iar pe tot parcursul intervenţiei animalul trebuie monitorizat si intervenit medical corespunzator.

Articol creat cu ajutorul manualului: Zoo Animal & Wildlife Immobilization and Anesthesia, 2007, capitolul 8. Stress, Jon M. Arnemo & Nigel Caulkett