Sustinerea organismului in stare critica
- Editor:
- Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica
Conform dictionarului, termenul critic se refera la un moment de criza, care este premergator unei schimbari in rau. Stare critica, terapie intensiva, urgenta...sunt termeni asociati unor situatii grave. Orice animal aflat in stare critica reprezinta o urgenta veterinara si va necesita proceduri de terapie intensiva. in aceasta situatie atentia medicului este orientata catre stabilizarea pacientului prin restabilirea si monitorizarea functiilor vitale.
Orice animal aflat in stare critica reprezinta o urgenta veterinara si va necesita proceduri de terapie intensiva. in aceasta situatie atentia medicului este orientata catre stabilizarea pacientului prin restabilirea si monitorizarea functiilor vitale.
In majoritatea cazurilor, animalele in stare critica sau spitalizate (stres) prezinta o diminuare a apetitului sau chiar anorexie. Aportul nutritiv in aceste cazuri joaca un rol foarte important, acesta avand efecte benefice in procesul de vindecare si in recuperare. Exceptand cazurile in care hranirea enterala este contraindicata medical, aceasta ar trebui sa fie prima optiune pentru sustinerea organismului.
Nevoile energetice ale animalului in stare critica sunt considerate a fi subiect de controversa; formula cel mai frecvent utilizata de autori (Pibot P., Biourge V., Elliot D. - 2008) este cea care calculeaza necesarul energetic pentru starea de repaus, astfel: 70 x (greutatea corporala in kg)0.73 kcal/zi. Este importanta aceasta evaluare intrucat suprahranirea poate avea consecinte mecanice sau metabolice nedorite. inainte de orice, animalului i se va oferi hrana ca atare; la pisici este cunoscut faptul ca au preferinte clare in ceea ce priveste dieta precum si ca vor asocia tipul de hrana cu starea neplacuta si o vor evita in viitor. Astfel, nu este indicat sa se insiste foarte mult pentru a nu se instala aversiunea.
In cazul anorexiei, hranirea enterala se poate face prin sonde care pot fi plasate la diverse niveluri ale tubului digestiv (sonda nazoesofagiana, esofagostoma, gastrostoma, jejunostoma). Sondele se vor monta in conditii de asepsie, iar pacientul va fi monitorizat; hrana se va administra progresiv, in cantitati crescande, divizand cantitatea totala in 4-6 portii. Pentru sustinere se pot administra preparate medicamentoase prokinetice, pentru stimularea motilitatii gastroenterale, care vor creste toleranta alimentara. Hrana trebuie sa fie de consistenta lichida astfel incat sa permita administrarea prin sonda si sa fie echilibrata in nutrimete.
Lipide, proteine, carbohidrati, vitamine, minerale, alte nutrimente speciale si apa sunt elementele constitutive ale unei diete complete. Lipidele cresc palatabilitatea si ofera un aport caloric crescut; proteinele trebuie sa fie de calitate si usor digestibile. Carbohidratii reprezinta o sursa alternativa de energie si vor diminua procesele de gluconeogeneza. Starile critice vor determina in organism cresterea productiei de radicali liberi, stres oxidativ la nivel celular si chiar disfunctii organice. Antioxidantii, vitaminele, mineralele si alte nutrimente precum acizii grasi Omega-3 moduleaza fenomenele imune din organism participand la vindecare. Hidratarea si restabilirea echilibrului electrolitic sunt foarte importante de asemenea si pot fi realizate enteral sau parenteral; animalul trebuie sa aiba apa proaspata la discretie.
Ca alternativa pentru hranirea enterala ramane cea parenterala, aceasta fiind o optiune pentru animalele cu voma incoercibila, regurgitare, pancreatita acuta, obstructie intestinala, malabsorbtie severa si alte situatii in care hranirea enterala este exclusa.
In concluzie, suportul nutritiv pentru animalele in stare critica este esential. Procesele de refacere precum si timpul de convalescenta sunt influentate direct de resursele de care beneficiaza organismul (atat intrinseci cat si prin aport exogen); alegerea caii de administrare (enterala sau parenterala) se va face in functie de toleranta individuala si contextul medical. Dezideratul comun este sa amelioram suferinta si sa grabim, pe cat posibil, vindecarea animalului.
