Fanta laringeena poate fi vazuta prin deschiderea ciocului si aducerea ei in campul de vizibilitate, prin apasarea exercitata asupra larinxului, cu policele, din exterior spre fanta. Sunt situatii cand aceasta poate fi plina cu resturi alimentare, dar in cazuri patologice poate fi obstruata cu dopuri de fibrina (difterovariola, micoplasmoza, avitaminoza A). In functie de situatie si de marimea lotului examinat se poate face o sectiune la comisura ciocului, paralela cu traheea si esofagul, in urma careia se pot vedea ambele organe (extremitatea anterioara). Acest mod de lucru este foarte util in cazul examinarilor efectuate in ferme.

Examinarea plastronului sternal

Dupa indepartarea plastronului sternal, se examineaza aspectul carenei sternale. Devierea carenei in forma S se intalneste in toate formele de rahitism. Tot in rahitism apare si tumefierea cartilajului articulatiei sterno-costale, intercostale si/sau costovertebrale. Se examineaza aspectul si culoarea: poate fi palid in hiposelenoze si avitaminoza E; poate fi cu zone congestive si hemoragice in intoxicatii, bursita infectioasa si anemie infectioasa.

Se pot obtine astfel, simplu si foarte eficient primele indicii, foarte valoroase, cu privire la evolutia bolii, atat in ferma, cat si in zona, mai ales in cazul unor boli infecto-contagioase. Diagnosticul necropsic la pasare este o metoda operativa de supraveghere sanitar veterinara a efectivelor mari, el fiind inclus in sarcinile zilnice ale medicului veterinar de ferma. in unitatile mari, cu structuri de varsta si de productie diferite, registrele de necropsie zilnice constituie documente esentiale pentru urmarirea activitatii si situatiei sanitarveterinare din unitate.

La pasari si in special la cele din ferme, se tine cont de:

1. Gradul de specializare: selectie, reproductie (parinti sau bunici) sau productie;
2. Vaccinari facute anterior, data vaccinarilor, modul de vaccinare si vaccinul folosit;
3. Tipul de productie: grele sau usoare;
4. Tipul de varsta: tineret sau adulte;
5. Tehnologia de crestere: sol sau baterii.

EIMERIOZELE (coccidiozele) sunt  boli date de mai multe specii ale genului Eimeria, care afecteaza mamiferele, pasarile si pestii, evoluand cu forme clinice grave la tineret si subclinic, inaparent la adulte.

Sunt frecvente la galinacee, mai ales la puii de carne, apoi la curca, bibilica, fazan, paun, gasca, rata, porumbei si alte pasari.

Eimeriile manifesta o stricta specificitate fata de gazde, localizandu-se de preferinta in anumite segmente ale intestinului, cu gravitatea cea mai mare la nivel cecal.

In ciclul vital al coccidiilor din genul Eimeria se cunosc doua faze: cea vegetativa, cand are loc inmultirea asexuata, in mai multe stadii si se petrece in celulele epiteliului intestinal distrugandu-l, precum si faza sexuata, din care rezulta oochistul ce va fi eliminat in mediul exterior odata cu fecalele. Aici oochistul devine matur cu capacitate de infestare, dupa un anumit numar de ore, in functie de temperatura si umiditate. Contaminarea are loc pe cale orala, prin ingerarea oochistilor odata cu apa si furajele. Pasarile bolnave si cele care au trecut prin boala sunt purtatoare si elimina oochistii care se mentin in adaposturile neigienizate timp indelungat. Mentinerea si transmiterea bolii sunt favorizate de anumiti vectori, cum sunt soarecii, sobolanii si cainii. Umezeala si curentii de aer rece contribuie direct la aparitia si mentinerea coccidiozei.

Clinic