Trichomonoza
- Editor: Dr Szabo Zoltan
- Publicat în: Articole medicale specializare PET
Este o boala parazitara care afecteaza mai ales porumbeii tineri, dar si pe cei batrani, producand probleme mari cerscatorilor care participa cu porumbeii la concursuri.
Agentul cauzal este Trichomonas galinae (Trichomonas columbae) un parazit unicelular, fagelat, mobil, care paraziteaza mai ales pe mucoasele tubului digestiv anterior si posterior, dar mai ales cavitatii bucale, dar se pot intalni cazuri si cu metastaze la nivelul diferitelor organe interne.
Parazitul traieste pe mucoasele porumbeilor ca epifit, deci este conditionat patogen, producand imbolnaviri numai in cazurile cand in urma slabirii organismului gazda are posibilitatea de a se inmulti peste limita. Contaminarea porumbeilor se realizeaza prin apa de baut, dar puii saut infectati inca la cuib de la parinti prin lapte de gusa. Tot in cuib se produc si infestatiile pe cale ombilicala a puilor.
Parazitul este deosebit de sensibil la Ph-ul mediului, fiind distrus repede de aciditate.
Simptomatologie: Boala apare dupa o incubatie de 6-15 zile evoluand intr-o forma acuta si cronica. Formele clinice acute cele mai grave se pot observa cel mai des la puii de porumbei, manifestate prin depozite difteroide cazeoase in gura porumbelului, mai ales in cerul gurii, dar in cazul formelor mai grave toata cavitatea bucala poate fi afectata. Datorita aspectului acestor depozite boala este numita si malai. In formele metastazate, cand infectia se propaga pe calea ombilicala la organe interne apar simptome necaracteristice in functie de organul afectat. De obicei porumbeii cu asemenea localizari sunt tristi, prezinta diaree de diferite culoare, slabesc si mor. Aceasta forma de obicei este incurabila. Sunt cazuri cand boala se localizeaza numai la nivelul ombilicului producand o tumefiere la acest nivel cu continut galben-cazeos.
La porumbeii adulti mai rar apar depozitele caracteristice din gura, in schimb exemplarele grav afectate nu dau randament la concursuri. Se intampla destul de des ca asemenea exemplare la intoarcerea de la concursuri grele sa prezinte stomatita si faringita cauzate de acesti paraziti.
Eu nu caut aproape niciodata aceasta boala la porumbeii mei in gura, daca nu manifesta ceva simptome de boala. Sunt de parere ca exemplarele bolnave cu malai in gura se cunosc deja dupa aspectul exterior dupa penajul zburlit, nasul murdar, respiratie greoaie (dispnneica), uneori chiar cu gura deschisa.
Formele mai usoare cu localizari bucale se vindeca relativ usor in urma tratamentelor, in schimb cele ombilicale si viscerale se termina in marea majoritate a cazurilor cu moartea porumbelului.
Morfopatologic: leziunile caracteristice sunt: depozitele cazeoase si ulceroase pe mucoasa buco-faringiana si in partea anterioara a esofagului, determinand obstructii si cateodata ruperea peretelui esofagului.
Leziunile hepatice sunt: ficatul apare marit in volum cu necroze insulare superficiale si profunde, de dimensiuni variabile, bine delimitate de zonele sanatoase a ficatului. Paralel se mai pot observa si enterite, entero-tiflite, catarale, hemoragice sau necrotice.
Diagnosticul: formele clinice cu depozite difteroide, cazeoase (malai) sunt diagnosticate cu usurinta, insa cazurile cu metastaze se recunosc mai greu, de multe ori numai la necropsie sunt elucidate. Precizarea diagnosticului se face microscopic prin examinarea unui preparat proaspat recoltat de pe mucoasa faringiana a porumbelului, facut intre lama si lamela, cand vom depista parazitul cu miscarile lui vioaie. Parazitul poate fi evidentiat si prin examenul fecalelor, sau din continutul intestinal, dar fiind vorba de un parazit care traieste ca epifit in tubul intestinal nu se certifica boala.
Diagnosticul diferential: trebuie facut in primul rand fata de difterovariola, o boala virala la care apar si eruptii cutanate, iar formele cu metastaze se pot confunda cu: salmoneloza, coccidioza, colibaciloza, sau alte boli cu simptomatologie necaracteristice, care se manifesta in primul rand prin diaree si slabirea progresiva a porumbelului.
Tratamentul: medicamentele cel mai des folosite sunt: ronidazolul, dimetridazolul, metronidazolul, carnidazolul. Dozele sunt in functie de concentratia substantei active. In comert se gasesc sub denumirile: Tricho plus, Columboviofort, Flagelstop, Metronidazol, Enteroguard si inca multe altele. Unele dintre aceste medicamente nu sunt hidrosolubile, deci nu se pot administra in apa de baut.
Ca o metoda de prevenire folosesc acidularea apei in timpul sezonului de zboruri cu 10 ml de otet de mere la 2 litri de apa in fiecare zi, mai putin in ziua cand porumbeii se intorc de la concursuri, folosind atunci ceaiul Naturalin.
Porumbeii trecuti prin boala se pot vindeca complet, dar eu inca nu am avut succes cu asemena exemplare (nici nu am avut prea multe).
Eu cred ca predispozitia de a se imbolnavi de trichomonoza este intr-o anumita masura determinat genetic, deci caut sa nu scot pui de la indivizi la care observ simptome, chiar pui mic sa fie.
Sursa:zoliszaboro.blogspot.com
PENTRU INFORMATII SUPLIMENTARE SI SFATURI EXPERTE CONSULTATI MEDICUL VETERINAR CURANT SAU UN MEDIC VEDTERINAR SPECIALIST.Va rugam sa retineti ca informatiile prezentate sunt pentru informarea dvs., date oferite de medici veterinari experti. Aspectele practice si manifestarile clinice pot avea semnificatii variabile specifice fiecarui individ de aceea aceste articole nu sunt un substitut pentru o examinare clinica efectuata de un medic veterinar. Pentru intrebari particularizate situatiei dvs., va rugam sa intrebati un medic veterinar in sistemul SENSA. Aceste informatii fac parte din programul de informare corecta a proprietarilor de animale de companie sau de ferma derulat de Revista Veterinarul impreuna cu colaboratorii si editorii sai.

Dr Szabo Zoltan
M-am născut la 30.XI.1959 în localitatea Cristuru Secuiesc. Copilăria am petrecut în oraşul Odorheiu Secuiesc. În anul 1985 am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, obţinând diploma de Dr. medic veterinar. Încă din copilărie sunt un crescător împătimit de porumbei, şi deoarece sper că sunt mulţi crescători de porumbei intersaţi de activitatea mea columbofilă, m-am gândit să vă împart cu ajutorul blogului: http://zoliszaboro.blogspot.ro