Unul dintre cei mai mari etologi ai lumii, Konrad Lorenz, în opera sa intitulată „Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate”, ne-a atras atenția că una din păcatele capitale este acela pe care l-am ales astăzi cu titlu de prezentare la o amintire personală pe plan profesional: Declinul umanității (omeniei) noastre.
Vă ofer astăzi prin această istorie un nou exemplu despre cum noi – medicii veterinari concesionari, împuterniciți cu supravegherea efectivelor de animale din punct de vedere epizootic – suntem batjocoriți la nivel de conducere instituțională, chiar de către cei cu care avem un contract de concesiune privind programul acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale și a celor transmisibile la om.
Stimați colegi, până acum v-am prezentat două întâmplări personale în acest sens. Să o primiți și pe a treia cu drag.
V-am promis că vă voi prezenta în continuare patru întâmplări personale, din care vă puteți trage singur concluziile adecvate privind „conducerea” noastră profesională în mod general. Trebuie să vă mărturisesc că acest „articol” al meu, apărut pe Facebook și pe blogul meu personal, a fost scris pentru un public nespecializat; de aceea, trebuia să mă exprim într-un mod care să fie de înțeles și pentru laici.
Vă prezint o peripeție din traista mea, care ne demonstrează multe despre profesia noastră, dar nu numai. Poate că această întâmplare mi-a dat impulsul final pentru a-mi face publică vocea critică cu privire la relațiile noastre sociale existente, cu precădere față de unele „puteri”, care ne pot influența în mod decisiv viața noastră prin unele atitudini după bunul lor plac.