Ce poate fi mai frumos decat sa inveti?

Medicina veterinara este o profesie practica. Suntem cu totii de acord cu aceasta. Oare asa sa fie? Eu sunt convins ca nu. si am sa aduc ceva argumente care poate nu sunt tocmai convenabile, dar sunt reale si pragmatice. In facultate toti, sau ma rog, majoritatea (pentru cei care au impresia ca au facut ceva) "am tras mata de coada" crezand ca iesim mari doctori. Am invatat doua trei smecherii, am "furat" unele practici de pe la unuû de pe la altuû si am iesit in lumea medicala. Sa nu uit, ce este cel mai important la acest capitol. Nici o facultate din Romania nu este recunoscuta in lumea medicala serioasa, sau poate ma insel eu. stiti vreun coleg care a terminat la Iasi sau la Bucuresti sau in oricare alta parte si acum profeseaza in SUA sau Anglia sau Australia? Alte carti, ale examene, alte evaluari sau cu alte cuvinte, o luam de la capat. In schimb, am vreo doua exemple de medici care au terminat in Franta si Anglia si care asigura asistenta in Romania pe bani foarte frumosi cu toate actele in regula si fara a lua tot procesul de la capat. Cu alte cuvinte e o treaba cam neserioasa, pe undeva, invatamantul asta universitar, dar ce-i drept iti da un "document" esential nu?
Sa trecem la nivelul doi. Suntem medici veterinari. Fata in fata cu realitatea. Mai citim de prin carti, mai citim pe net, mai intrebam pe unul pe altul sau avem ghinion, dar invatam din experienta. "Asta-i viata", ar spune unii. Ce e mai interesant este ca mai toti incepem sa avem repulsie fata de sistemul de invatamant. O eroare normala deoarece viata practica ne-a aratat ca cei 6 ani de facultate au trecut doar sa avem o diploma si nu am invatat practic mare lucru. Este a doua mare eroare din viata unui medic veterinar care compara pragmatismul terenului cu filosofia amfiteatrului. Noi ar trebui sa fim suparati pe pseudo-profesorii care "fac carti din carti", dar suntem suparati pe principiul invatarii continue.
Urmatorul nivel este cel al obligativitatii. Deja satui de abureala din facultate si loviti in cap de realitatea terenului, ne trezim obligati sa facem puncte. Cel mai interesant este cum facem punctele. Aceeasi profesori, cu care am stat 6 ani, acelasi stil dar in varianta reloaded si sub numaratorul Colegiului care aduna "punctele" facute contra cost. Daca trebuie, o facem si pe asta dar mergem, dam banii, mai stam putin si dupa aceea plecam, ca practica e totul.
Astfel, pregatirea continua a ajuns de fapt o pregatire "ca trebuie". Nu este nimic care sa ne inspire, care sa ne atraga, in asteptarea caruia sa ne pregatim emotional si sa mai si citim ceva ca sa nu ne facem de rusine. In domeniul animelelor de companie acest aspect a inceput sa se miste foarte bine datorita inimosilor activisti din AMVAC. Anul trecut a fost foarte interesant. Anul acesta este de-a dreptul fantastic. Congresul si seminariile din noiembrie parca au fost organizate de renumite organizatii din Anglia. Foarte consistent, excelent organizat si desigur au fost si numerosi participanti. Pentru animale mari, Patronatul Medicilor Veterinari a organizat in aceeasi perioada seminarul de Clinica si Patologie Bovina. Lectori, surprinzator dar adevarat, sunt practicieni si nu oarecare. Experti creeati si formati in Romania si scoliti prin propriile forte "afara". Cele doua manifestari s-au anuntat de 7 stele
Pana la urma se poate sau mai bine spus se va putea sa transformam acest calvar de "trebuie", "e obligatoriu documentul" si "punctele de pregatire" in ceva util. Util teoretic si practic. Este esential pentru un medic veterinar sa invete continuu, sa se pregateasca teoretic si practic continuu. Nu trebuie sa confundam pregatirea noastra permanenta cu atitudinea unui sistem. Fiecare dintre noi, prin ceea ce facem, vom determina sistemul sa se modifice sau sa dispara. E problema lui. Problema noastra va deveni sa fim mai buni practicieni, sa avem cat mai multe informatii relevante si utile pe care sa stim sa le aplicam.
Avand in vedere ce s-a intamplat in ultimul an dar mai ales ce se prefigureaza sunt convins ca medicina veterinara romaneasca asa cum o stim se va schimba profund. Nu sunt increzator, sunt pur si simplu incantat ca "semnele" care se vad foarte bine in multe din articolele din aceasta revista, atitudinea constructiva a celor doua organizatii puternice si posibilul viitor al Colegiului vor transforma aceasta meserie intr-o adevarata profesie de cinste. Nu va ramane decat sa va alaturati lor pentru a fi partasi la acest act de creatie.