Claudiu Iosim: succesul vine cu fiecare pacient vindecat, cu fiecare manoperă nouă învățată, cu fiecare client mulțumit

Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca si medic?

Mi-am început cariera imediat ce am absolvit facultatea, în 2013. Neavând echipamente medicale m-am bazat pe sterilizări reproductive, deparazitări și vaccinări, tratamente pentru răceli și răni.

Ați înființat asociația Animed Arad în 2001. Cum a fost începutul?

Dificil. Aveam 20 de ani și nu aveam pregătire de nici un fel. Nici ca manager, nici ca medic veterinar. Nu aveam bani nici pentru hrană uscată pentru câinii salvați de pe străzi. Fierbeam oase donate de o măcelărie aflată la 10 km distanță. Mergeam după ele cu bicicleta mamei mele, care m-a încurajat întotdeauna și m-a ajutat să înființez asociația, muncind neobosită alături de mine, zi de zi și deseori noptile. Casa și curtea erau pline de câini și pisici. Făceam curățenie împreună cu mama mea de dimineața până noaptea târziu. În 2002 am contactat o asociație din UK pentru materiale educative, pentru a învăța ce și cum să fac. Apoi au urmat cursuri de pregătire la Dogs Trust în Londra și Evesham, conferințe în Praga, Varșovia, Dubrovnik, Ljubljana, Berlin și Budapesta. Începând cu anul 2004 am fost de 4 ori în S.U.A. la adăposturi, clinici și congrese. În 4 ani consecutivi. Am fost prin România într-un tur al adăposturilor, împreună cu Animal People din S.U.A.. Între timp am studiat 1 an Științele Politice și ale Comunicării la Universitatea de Vest din Timișoara și 1 an Biologia la Universitatea de Vest Vasile Goldiș din Arad. După ce am absolvit Ingineria Mediului (șef de promoție) în cadrul Universității Aurel Vlaicu din Arad, m-am înscris la medicină veterinară. Am făcut acest pas având ca unic scop sterilizarea pisicilor și a cățelelor fără companion uman. În momentul în care mi-am văzut numele pe lista candidaților admiși, am și cerut adeverința de student pentru a-mi servi la practica veterinară. Am început-o înainte de a începe cursurile facultății. Mama și soția sunt vicepreședinții asociației.

Ați realizat, de-a lungul carierei, multe campanii de sterilizări/castrări gratuite pentru proprietarii de animale de companie care nu își permit costul acestor servicii. Ce anume v-a determinat să vă îndreptați către această zonă de medicină veterinară socială a practicii veterinare? Aveți un număr de intervenții de sterilizări pe care le-ați realizat până acum?

Am început să ajut populația cu venituri foarte reduse când am realizat că deși sterilizez toți câinii pe care îi găsesc pe străzi, alții apar din gospodării. Pentru a nu mai găsi la propria ușă cutii cu pisicuțe și căței nedoriti. Era evident că nu s-au născut pe străzi pentru că nici o cățea nu i-ar fi pus într-o cutie pe care să o abandoneze la ușa familiei mele. Până acum am sterilizat aproape 15.000 de câini și pisici.

Când ați deschis cabinetul veterinar dr. Iosim Claudiu? Cum vedeți dvs. rolul medicului veterinar în medicina veterinară socială? De ce ar trebui să se implice medicii veterinari în această zonă a medicinei veterinare?

Am deschis cabinetul împreună cu soția mea Mihaela în octombrie 2013. Rolul medicului veterinar în medicina veterinară socială este de a salva vieți și de a preveni suferința. În timp ce la o clinică scumpă se duc căței de rasă pentru freze de concurs, în medicina socială ne ocupăm de animale a căror companioni umani nu dețin informații și buget pentru analize, tratamente și operații. Acele cățele și pisici se vor reproduce de două ori pe an, toată viața lor, pentru că omul lor nu își permite să achite costul sterilizării lor. Aici intervenim noi. Deseori constatăm că pacienții suferă de diverse afecțiuni, când ajung la noi pentru sterilizare. Unii au râie, alții tumori mamare sau infecție uterină sau hernie. Ca și titular de cabinet medical încerc în permanență să țin la un minim costurile, gândindu-mă la efortul proprietarului. Când proprietarul nu își permite nici măcar minimul necesar pentru sterilizarea cățelei de exemplu, intervine asociația Animed, care îi subvenționează intervenția chirurgicală low-cost. Trebuie însă înțeles faptul că niciunde în lume nu există sterilizări gratuite. Există sterilizări subvenționate de organizația caritabilă X sau de primăria Y. Dar cabinetul nu poate achita consumabilele medicale și salariile, taxele și impozitele, apa, gazul, curentul, motorina, ratele la bănci, dacă nu are încasări. Există preț întreg și preț redus pentru organizații caritabile. Dar un preț trebuie să existe. Acest lucru devine brusc evident când ai în față câteva facturi care însumează 16.000 lei și ai termen trei săptămâni să le achiți.

Cum se combină medicina veterinară socială cu afacerea veterinară? Care este „profitul” (câștigul poate profesional, poate satisfacție, poate recunoaștere în comunitate) din această practică?

Atât timp cât înțelegi că ai o firmă de condus, poți câștiga destul de bine și dacă renunți la parte din câștig. În medicina veterinară poți munci mult pe bani puțini sau puțin pe bani mulți, dar atâta timp cât muncești, bani vin de la sine. Chiar dacă încasezi 200-250 lei pentru o ovariohisterectomie pentru care alt medic încasează 400 lei, ține minte că mai mulți oameni au venituri medii și mici decât venituri mari și foarte mari. Prin urmare și tu vei avea clienți și pacienți destul de mulți. Da, trebuie să lucrezi de 3-4 ori mai mult pentru același câștig financiar. Dar ai satisfacția de a ajuta oamenii și animalele care nu ar fi ajuns la operația de 400-600 lei. Am lucrat low-cost 10 ani și afacerea doar mi s-a dezvoltat. În timp ce clinici scumpe plătesc reclame, eu nu plătesc reclame și am atât de mult de lucru încât rămâne și pe ziua următoare pentru că nu reușesc să termin. Acest lucru vine clar din recunoașterea în comunitate. Proprietarii de câini și pisici vorbesc între ei atât personal cât și pe rețele de socializare. Atât timp cât îți dai silința să faci o treabă bună la un preț decent, clienții vor străbate orașul sau chiar vor veni din alte orașe pentru a te căuta. Am avut și client român stabilit în Germania, care și-a adus cățeaua la sterilizat când a venit în vizită la familie.

Ce înseamnă succesul în medicina veterinară din punctul dvs. de vedere?

Din punctul meu de vedere succesul apare treptat, lună de lună, an de an, cu fiecare pacient vindecat, cu fiecare manoperă nouă învățată, cu fiecare client mulțumit care revine și care mă recomandă unui cunoscut.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

Da.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, în cariera veterinară, ce ați face la fel și ce ați schimba?

Sincer să fiu, nu cred că aș schimba nimic. Totul a decurs perfect.

Ce planuri de viitor aveți cu privire la medicina veterinară?

Să particip la mai multe workshop-uri de radiologie și ecografie, să stabilesc cu precizie când viermii cardiaci au migrat în inimă și să stăpânesc tehnica chirurgicală de extragere a lor. Consider că metoda chirurgicală trebuie să fie prima opțiune, nu ultima, după un tratament îndelungat și toxic, care deseori ucide și viermii și pacientul.

Ce l-ați sfătui pe un proaspăt absolvent de medicină veterinară? Care ar fi cele 5 lucruri pe care ar trebui să le știe înainte de a se angaja sau de a-și deschide un cabinet?

Pe proaspătul medic ce dorește să se angajeze îl sfătuiesc:

Să fie realist. Sfatul începe din studenție de fapt. Să muncească, să se bage în față la clinici când medicul întreabă „Cine mă ajută să sterilizez această cățea?” sau „Cine ține acest câine pe masă să îi fac ecografie?” sau „Cine ține de acest pacient să îi tratez rana?”. Dacă se oferă voluntar are loc în primul rând să vadă ce și cum se face și când se va angaja va ști și el. Dacă stă în spate fiind fericit că nu e pus să facă nimic până la următoarea pauză de cafea, în pauză va fi și după absolvire. Dacă în a doua jumătate a facultății pleci de la clinica de chirurgie cu hainele murdare de păr, salivă, urină, fecale, vomă, urme de lăbuțe, vei avea un viitor strălucit în domeniu. Înseamnă că ai participat activ și ai învățat cum să toaletezi și să dezinfectezi o rană, cum să o suturezi, cum să vindeci pacientul. Ziceam să fie realist la angajare. Mă refeream la a-și cunoaște abilitățile și a nu avea așteptări mai mari de la angajator decât de la propria persoană. Nu poți merge la interviu deschizând cu „Eu nu știu să fac nimic, dar aș vrea un salariu de …”. 

Să fie realist și în privința volumului de muncă. Nu demisiona pentru că sunt prea multe cazuri, pentru că este prea mult de lucru și prea greu. Toate astea înseamnă oportunități de perfecționare, care vine numai prin repetiție. Și deloc de neglijat aspectul financiar, înseamnă că vor fi bani destui pentru salarii. Nu te bucura că nu sunt clienți în sala de așteptare, că nu se deschide ușa și nu te deranjează nimeni. La final de lună vei fi curat, odihnit și lefter. 

Să fie realist în privința a ceea ce va avea de făcut. Va începe de jos. Nu va intra direct în sala de operații.

Întrebarea îmi cam îngăduiește răspunsurile pentru că între absolvire și angajare nu prea mai există nimic. Sfaturile mele sunt pentru studenți și pentru cei care s-au angajat deja. Să ia notițe ca în studenție. Să absoarbă informațiile așa cum un burete absoarbe apa. „Meseria se fură”. Am operat 15.000 de pacienți cu protocolul de anestezie învățat în practica veterinară de la domnul doctor Wili Glaser, acum 16 ani. În timp ce sterilizam cățele și pisici fără companion uman, capturate prin păduri și pe lângă blocuri, îl auzeam în încăperea de lângă, cum discută cu clienții, cum consultă pacienții, cum stabilește diagnosticul, ce medicație prescrie, cum o administrează. Învăță, notează, întreabă. Angajatorul se va bucura că arăți interes, pentru că perfecționarea angajaților va duce la renumele clinicii și la prosperitate financiară. Orice ar face, să nu se angajeze ca hingher. Nu a făcut 6 ani de medicină pentru a fi criminal în serie, pentru a ucide câini sănătoși. Asta nu îi va aduce nici recunoaștere în societate, nici satisfacție profesională și nici prosperitate financiară. Mai bine își deschide un mic cabinet propriu în care doar să vaccineze, să deparaziteze, să microcipeze și să vândă hrană și accesorii pentru câini și pisici. Va avea liniște și bani destui.

Să dețină permis de conducere și nu doar atât, ci chiar să știe să șofeze. Va fi un plus la interviu să spună că poate merge la domiciliul clienților pentru deparazitări, vaccinări, microcipări, tratamente deja prescrise sau pentru a aduce pacienții la cabinet.

Să nu încerce să-și dovedească valoarea din prima conversație, aruncând non-stop cu termeni medicali în stânga și în dreapta, încercând să impresioneze cu vastul vocabular medical. E enervant. Mai important decât vocabularul de specialitate este ce fel de om ești, dacă se poate lucra și vorbi cu tine, dacă pui suflet în ceea ce faci. Unii au fost concediați pentru că furau medicamente și consumabile din clinică pentru a face tratamente pe lângă, pentru a mai câștiga niște bani pe lângă. Un exemplu clar care nu are legătură cu cât de bine știi să tratezi o boală sau cât de mulți termeni de specialitate cunoști. Să își dea puțin timp să vadă ce înclinații are. Să nu se panicheze dacă nu îi place sau nu are talent să opereze. Medicina veterinară este un univers. Nu doar chirurgie. Poate fi un membru vital al echipei dacă știe să interpreteze rezultatele analizelor, radiografia, ecografia. Poate deveni expert în tratarea bolilor infecțioase sau parazitare. Avem nevoie de diagnosticieni buni, de oftalmologi, cardiologi, dermatologi, oncologi și așa mai departe. Există clinici în care este chemat colegul X când trebuie pusă o branulă pentru că e cel mai priceput la asta. Fii bun la un lucru, pentru care să te caute mulți și pentru care să îți fie cunoscut numele. Cel mai bun medic nu există. Există bun la ceva anume. Nu poți fi „the best” la toate.

Pe proaspătul medic ce dorește să-și deschidă propriul cabinet îl sfătuiesc:

Să nu o facă încă, decât dacă este neapărat nevoie, cum a fost în cazul meu. Eu am dorit să sterilizez comunitari la un preț stabilit de mine, low-cost. Am dorit să pot interna în cabinet animalele salvate de mine și de familia mea, pro bono. Nu puteam cere asta nici unui angajator. Trebuia să am spațiul meu, unde doar eu și soția mea decidem. Dar dacă nu are astfel de urgențe, îl sfătuiesc pe proaspătul absolvent să își facă ucenicia pe lângă un medic cu 10-20-30 de ani de experiență.

Dacă își dorește neapărat propriul cabinet din ziua 1, îl sfătuiesc pe proaspătul absolvent să participe la workshop-uri de sterilizări în primul rând. Ovariohisterectomia și orhidectomia sunt intervențiile chirurgicale cele mai frecvente într-un cabinet veterinar pentru animale de companie. Pe lângă asta sunt sigur că se va descurca cu deparazitări, vaccinări, microcipări, pașapoarte. De când avem produse gen Simparica, nici nu mai e nevoie să stabilim exact ce fel de râie are câinele. Sărim peste raclatul cutanat și examenul microscopic și băile pe care le făceam cândva pacienților. Acum, ca titular de astfel de cabinet, eu la această ramură a medicinei veterinare mă refer de fiecare dată. Desigur, proaspătul absolvent poate urmări o carieră într-un laborator gen Synevovet sau în cercetare. Poate face parte din echipa care va crea un nou vaccin sau un nou deparazitant. Își poate deschide o fermă proprie. Sau poate lucra în învățământ. Sau poate pleca într-o țară exotică și trata specii pe care noi nici nu le-am văzut vreodată.

Dacă se decide să își deschidă un cabinet, să nu se teamă de credite bancare. Tot ce am realizat a fost cu credite bancare: construirea cabinetului cu apartament deasupra, radiologie digitală, Ford Transit Custom nou etc. Cu rate direct la furnizor am achiziționat anestezia inhalatorie, ecograful doppler Vetus 5, monitorul de funcții vitale, lampa de operații, microscop, biochimia MnChip, analizorul de urină. Dar nu toate deodată. Pe rând, după posibilitățile de achitare a ratelor lunare.

Să investească în propria persoană. Să participe la seminarii, congrese și workshopuri. Medicul veterinar este un prestator de servicii, la fel ca un frizer, instalator, electrician, mecanic auto, tâmplar. Clientul te caută pentru ceea ce știi tu să faci. Nu caută denumirea firmei. Caută omul, meșterul. Dacă oamenii îți cunosc numele ca fiind foarte priceput la un anumit lucru, te vor căuta chiar dacă îți schimbi locul de muncă sau ai cabinetul tău propriu dar îți schimbi locația. Clienții cu mașină vor putea merge oriunde după tine iar pentru cei fără mașină poți asigura tu transportul.

Dacă pornești de la zero și cauți locație pentru noul tău cabinet, orientează-te spre zone unde nu există alte cabinete tot la câteva străzi distanță. Și foarte important să prevezi spații de parcare auto. Mulți clienți preferă să meargă mai departe, la un cabinet care are și parcare. Cum ar fi un cabinet pe centru, unde nu găsești niciodată loc de parcare? Vor merge la cabinet atât clienți cât și furnizori și curieri. Toți vor fi disperați după spații de parcare. Un cartier nou, în plină dezvoltare este de asemenea o locație foarte bună. Zero concurență și tot mai mulți clienți în fiecare an. Mărimea nu e totul. Nici multitudinea de aparate medicale. Decât un spațiu imens cu multe aparate second-hand care nu prea funcționează, nu vor impresiona și nu te vor ajuta, mai bine un spațiu mai mic, dar cochet și funcțional. Să ai lângă tine aparatura pe care chiar o folosești și care funcționează bine. Tot la câțiva ani poți da o culoare nouă pereților, sau mai poți lua mobilier nou. Du-te afară și apropie-te de cabinet pentru a vedea ce vede clientul care te caută. Este căzută tencuiala, decolorată vopseaua, ruptă plasa de țânțari, e o baltă uriașă sau noroi în fața ușii? Dacă ție nu îți va plăcea ceva, nici clientului nu îi va plăcea. Ia măsuri pentru a fi totul ordonat, curat, funcțional. Cel mai bun miros este nici un miros. Desigur, asta va fi imposibil, având pacienți internați, mâncarea lor, detergenții și dezinfectanții. Dacă spațiul permite, amenajează internarea și baia animalelor cât mai departe de zonele în care au acces clienții. Mulți sunt foarte sensibili, deși cabinetul arată impecabil. Dacă poți avea o uscătorie și depozit undeva în spate ar fi util. Mulți folosim prosoape pe care le punem la uscat pe unde apucăm, chiar și la radiologie. Nu fă facturi și chitanțe de mână. Abonează-te la SmartBill. Te va ajuta enorm. Dacă dorești să poți oferi clienților statistici de genul câte sterilizări am realizat în fiecare an, începe de la început să ții evidența în Word sau Excel. Îți va fi aproape imposibil mai târziu să reiei toate registrele de consultații și să numeri rând cu rând. Să lucrezi cu o firmă de contabilitate, să îți achite la zi toate taxele și impozitele și desigur să poată clienții plăti cu cardul. Nu încălca legea. Nu se merită să pierzi totul pentru că clientul și-a cumpărat astăzi un cățel de rasă de 2 luni, pe care vrea să îl ducă în Franța mâine și te roagă „să faci să fie bine”. Nu îți risca dreptul de liberă practică și poate chiar și libertatea pentru nimeni și pentru nici o sumă de bani. Dacă ai neclarități sună la Colegiul Medicilor Veterinari și întreabă dacă poți face ce îți cere clientul. Nu înscrie sau transferă câini în RECS fără prezența și semnătura proprietarului, care prezintă cartea de identitate.