Golgota Veterinarilor

sau ce trebuie sa se intample pentru ca veterinarii sa reactioneze

De ceva timp, adica mai bine de 2 ani am avut curajul sa combin pasiunea, visul, realitatea si am actionat. Nici nu prea aveam multe variante de a iesi din propria mea criza. In toata aceasta perioada, cumulat si cu experienta de peste 15 ani petrecuti in sistemul veterinar din Romania am avut si o mai am inca, o mare intrebare la care nu gasesc nici un raspuns. De ce medicii veterinari din Romania nu isi pazesc si de ce nu lupta pentru afacerea care in fapt este viata lor? Marea majoritate asteapta de parca cineva, demiurgic ar trebui sa apara pe dealul Golgotei veterinarilor si sa deschida cerurile. Restul, se adancesc in munca de medic si se inchid in propria clinica sau in propriile vise. Am crezut ca anii si experienta europeana vor deschide ochii veterinarilor. Am crezut ca unele organizatii prin actiunile lor vor incita veterinarii la un dialog, la o expunere de principii si la dispute aprinse despre profesie si viitor. Vad ca exista colegi care incearca sa traga de sistem, incearca chiar sa impinga caruta la deal. Ei cred ca reusesc, dar eu sunt convins ca nu. Pur si simplu nu inteleg de ce exista acest vid de opinii si de actiune.Nu pot sa gasesc raspunsul la inertia veterinarilor si la complacerea in aceasta amortela.

Oare chiar nu vede nimeni ca sistemul veterinar se prabuseste? Oare nu este nimeni constient ca viitorul lui ca profesie este inexistent in Romania? Crede oare cineva ca daca are o super clinica sau super specializari a rezolvat propria problema in timp ce un sistem este in colaps?

Am incercat in toate editorialele sa fiu optimist si sa prezint idei, concepte si puncte de plecare in discutii despre si pentru profesie. Pana la urma, nu conta ce scriam eu, ci doream doar sa incit la dezbatere, la discutii, la gasirea de solutii. Nu ma asteptam la o reactie prea vehementa, dar sa nu fie nici o reactie la plecarea identificarii catre o alta institutie care nu are nici o legatura cu trasabilitatea si principiile identificarii? Un clinician de animale mici ar spune ┬¬ "si ce ma afecteaza pe mine?". Dar eu intreb: daca ar fi parte la procesul legislativ de punere in aplicare a unei intiative privind identificarea obligatorie a animalelor de companie care sa fie gestionata de acelasi sistem national i-ar conveni plecarea bazei de date din curtea veterinarilor?  Sistemul veterinar, indiferent ca este de stat sau privat, indiferent ca este de animale mici sau de animale mari, ca este cercetare sau laborator este unitar.

Trebuie sa intelegem ca bolile la animale si zoonozele, nu tin cont de natura profesiei de veterinar sau de vreo alta bariera. Animalele domestice sau salbatice, bolile lor, proprietarii si crescatorii de animale si medicii veterinari fac parte din acelasi sistem indiferent de locul ocupat in sistem.  Fiecare element al sistemului este esential in aceasta ecuatie, iar fiecare perturbare a unui element duce la perturbarea intregului sistem. Orice se intampla in acest sistem afecteaza atat viata veterinarului cat si castigurile sale. In plus, veterinarii sunt interfata dintre acest sistem si restul omenirii. Din aceasta cauza este esential sa luptam pentru echilibrul acestui sistem, sa fim factorul esential de dinamizare a sistemului si mentinere in parametrii naturali, optimi.

Aceasta nu va veni niciodata de la sine si nu va fi niciodata responsabilitatea altora. Fiecare trebuie sa avem curajul sa avem propria opinie despre propria viata, despre propriul viitor si sa o exprimam. Profesia este chiar viata unui medic veterinar. Nici un medic veterinar nu scoate utilajul din priza cand se termina programul pentru a-l conecta a doua zi si a continua lucrul. Este chiar asa de greu sa luptam pentru viitorul nostru, sa avem opinii, puncte de vedere si sa ne intalnim pentru a le pune in aplicare impreuna?

Pana la urma vrei ca viitorul tau sa fie dictat de altii?