Suntem condamnati la o vesnica schimbare

Pentru cei de la cabinetele de animale mici aceste schimbari aparent nu se simt, dar au consecinte uneori dramatice cand te astepti mai putin. Pentru cei cu concesiuni siguranta si predictibilitatea medicala pe parcursul unui an medical, care difera substantial de anul calendaristic, este o utopie. Sistemul veterinar este insa mult mai complex. Exista si control alimente, medicii veterinari oficiali si inspectorii, etc. Relatiile sistemului veterinar cu alte zone economice, ca de exemplu cresterea si comertul cu animale, producerea si comercializarea alimentelor sau transportul animelelor de companie sunt mult mai complexe decat par la o privire sumara. In acest context, teoretic, aceste schimbari la varf nu ar trebui sa afecteze medicul veterinar. Actul medical, indiferent carui sector se adreseaza este acelasi indiferent de culoarea politica sau pregatirea presedintelui Autoritatii. Sau cel putin asa ar trebui sa fie. In final seful unei autoritati publice trebuie sa fie in principal un excelent manager sau politician cu viziune, daca este si medic veterinar cu atat mai bine, iar presedintele la Colegiu un om echilibrat care vegheaza la deontologia profesiei si a sistemului veterinar.
In mod normal, cred sau cel putin asa am vazut de ceva ani incoace pe la altii ceva mai organizati ca noi, ar trebui ca medicina veterinara, indiferent de profil sau specializare sa functioneze pe programe. Probabil ca pentru a eradica eficient o boala, care este data totusi de niste fiinte vii care traiesc permanent in jurul nostru si care se manifesta pe generatii de animale, trebuie un efort sustinut si de lunga durata, cu o cunoastere amanuntita a dinamicii bolii in populatie. Deci studii in ani, analize, experti in boala respectiva, programe de monitorizare, supraveghere activa si in final combatere si supraveghere. Multi ar spune ca asta facem de atatia ani". Desigur ca sunt de acord. Dar rezultatul? Sunt suficiente exemple edificatoare ca noi suntem intr-o perpetua preventie care nu duce nicaieri. Sa amintesc doar ca Romania este printre primele tari cu tuberculoza la om in mediul rural sau ca nu sunt inregistrate oficial nici un caz de dirofilarioza. Acestea sunt doar doua aspecte "ciudate" care aparent nu au nici o legatura cu medicii veterinari de animale mari sau animale mici. Sau poate ma insel?
Probabil ca daca ar fi realizate programe cu finalitate clara, cu inceput si sfarsit, cu responsabil (nu cu responsabili) cu buget clar, stabilite pentru ani medicali, urmarite in aplicare cu o statistica medicala bine fundamentata, atunci probabil ca ori ce schimbare, indiferent de natura politica a sistemului nu va mai avea nici un efect asupra actului medical veterinar. Probabil ca astfel putem ajunge sa facem previziuni, sa ne concentram pe specializari si sa programam activitatea medicala de preventie.
Crevasa din sistemul veterinar autohton este data de politicile veterinare neunitare. Aparent nu exista nici o legatura intre un medic veterinar de animale mari, un medic veterinar igienist si un medic veterinar de animale de companie. Sau cel putin asa lucreaza sistemul acum. Fiecare pe cont propriu fara sa ne intereseze unii de altii. Ce se poate intampla, sa spunem, in caz de o epizootie majora?  Probabil ca ceva talk-show-uri cu hiper-specialisti pe la tembelizor, ceva dezinfectie cu apa de ploaie pe masinile pline de noroi si ulei si veterinari care merg in plina vara imbracati ca extraterestri pe langa cate o baba sau mos carora nici nu le pasa de cumplita bacteriuta sau simpaticul virusel. Cine iese sifonat din toata aceasta poveste? Medicul veterinar indiferent unde s-ar afla el si ce ar face. Cu siguranta a simtit fiecare dintre noi ironia prietenilor sau a clientilor care, printre altele fie spuse, au plecat cu animalele de companie din astfel de zone inchise ermetic sau au mancat bine mersi carne de vanat sau chiar de animale de renta din zona. Sa nu uit totusi de ce am vrut sa reamintesc aceste chestiuni. Cu toate ca nu pare dar toate acestea au repercusiuni asupra veniturilor fiecaruia dintre noi indiferent in ce specializare lucram. De ce nu putem exporta animale de valoare? De ce suntem marginalizati de colegii din Europa? De ce suntem numiti doar veterinari? De ce nu stim ce vom face maine? De ce suntem dezbinati?
Probabil ca unii veti avea raspunsuri mai bune, justificari mai inteligente. Pana la urma tot la actul medical ne intoarcem si uitam cu totul de restul dar la anul ce mai fac?