O viata de medic veterinar - partea a doua

A gasit o fabrica de pieptene din Bucuresti, a lucrat noaptea si a preparat un baietel de clasea a VII-a pentru a primi de mancare. Nu s-a lasat si a dat examenul de absolvire cu un an mai devreme, la cererea comunistilor. L-au repartizat ca profesor la òÜ┐coala Medie Tehnica Veterinara din Iasi si de aici, cariera sa a prins contur. Zeci de ani ca medic veterinar sef de circumscriptie, a lucrat in timpurile in care taranii, apropiati de animalele lor, respectau meseria pe care doctorul Cires a practicat-o cu mandrie. A lasat nepotului sau mostenire meseria de medic veterinar si, cu lacrimi in ochi, povesteste la 87 de ani despre o viata dedicata sanatatii animalelor.

Primii bani
Altadata tot asa. Avea sareta cu doi cai frumosi rasa Orlov, el barbat bine la 1.85 m si ma trata ca pe un copil. Duminica, stia ca is basarabean, sange de-al lui si ma chema duminica la masa. Imi aduc aminte o data mi-a spus: La masa totdeauna un iaurt! òÜine minte in profesia in care esti: un pahar de vin este bun, dar un iaurt este lacrima cristei si este vitalitate. Intr-o dimineata mi-a spus: Mergi cu mine la Aradul Nou. Ce era? O distocie! Adica cum ii spunem noi, o fatare grea, la vaci.  Cand am intrat in grajd si ma uitam cum ii  in Basarabia, cum ii in Vaslui, cum ii in partea asta. Ce era?! Ca intr-un castel. Curat, cutare, cutare si nu exagerez. Gata! ia halatul! M-am imbracat, stiam de la Bucuresti ca facusem partea de obstretica, ma imbrac frumos, vaca culcata, vulva desfacuta, se vedea ca este pregatita pentru asa ceva. Paie aranjate, tot, cu apa calda. Cand am vazut┬¬ Pune mana! Am varat mana. Dau de cap, dau de alea. Funiutele!. Pun funiutele cum am invatat. Impinge, trage, scot. Vai, cand am vazut ca l-am scos parca┬¬ E greu sa definesti acest moment de paroxism profesional, umanitar si divin. Bun, ei gata. Ma spal, spun de-acuma ce sa faca, sa spele  acolo, sa il spele pe el, col, cordon, toate celelalte. Atat?Da, domnul doctor, atat! Ei, cum atat? Ai terminat? Da'''' ia mai vara mana Cand am varat mana ma prinde alt vitel de mana. Era fatare gemelara. Nu era o distocie. Distocie e fatare grea. Era prin gemelitate si am facut. M-am spalat pe maini si m-au chemat la masa acolo in sura cum ii placea lui sa manance, slaninuta cu rosii si cu panita din aia mare, taiata pe burta, intermediara, puhava. òÜ┐i sa mergem. òÜ┐i ii ofera lui, cum ar fi azi un ban care sa va sperie. Pe mine m-a speriat intr-un fel cand l-am vazut. Ma gandeam: Mai, asa o sa fiu si eu?. Johan, da colegului!. Am incremenit. Ce sa iau?! Tremuram si, daca era sa ma intrebe cum ma cheama nu cred ca mai stiam. Am luat banul, am pus, am mers cu sareta si cand am plecat, m-a miruit foarte bine si m-a rugat sa viu acolo.

Comisia de comunisti

òÜ┐i am terminat practica la Arad si m-am intors la Bucuresti. A fost un an pe care nu il pot uita niciodata. Era in 1949. Eu am terminat facultatea in 1951. S-au constituit in Bucuresti niste comisii, cu componenti ai Comitetului Central, comunisti notorii si cu secretarul de partid al facultatii. Ne-au chemat pe totii basarabenii, pe rand, la spovedanie. Oameni, securisti, militie, din Comitetul Central, UTC-ul. Ne-au chemat cate pe unul, cate pe unul. In anul nostru intamplarea face ca eram 12 apostoli. 12 medici veterinari care noaptea mai lucram pe santier pana dimineata si veneam apoi la facultate. Noaptea la ora 1 ne dadeau mancare, buna, cu strachina si cu lingura de lemn, ca oricarui muncitor. Acea comisie ne-a invitat. Am ajuns eu in comisie. De acolo fiecare iesea dupa caracterul si dupa genomul lui. S-au prezentat rand pe rand la comisie si cand ieseau, rosu, albastru, verde, tot spectrul solar. Am intrat, m-au intrebat Cine esti?. Cires Gheorghe!, De unde?, Din Basarabia., De unde din Basarabia?, Ustria, Orhei., Talpasita si te intorci in Basarabia. De comunisti ai fugit?, Nu de comunisti, dar venea frontul si am terminat cu diploma de seminar in martie, ne-am refugiat la sfatul directorul scolii. N-am stiut ca va fi sine die acest refugiu. Eu m-am nascut in Romania si vreau sa raman tot aicea ca daca terminam acolo, nu era medicina veterinara, nu era medicina umana. Era doar Facultatea de Agricultura de la Chisinau, era Conservatorul, Dar cine te intretine?Pai tata e mort in 1939, pe 21 septembrie in aceeasi zi cu Armand Calinescu. Atunci el imi spune: Dar mama?Nu o mai stiu pe mama, pentru ca daca spuneam ca mama, imi spuneau ca are cine ma intretine. Mama era pe undeva prin òÜara Motilor, fiind preoteasa, cu alt frate care venise de pe front si n-avea nici pensie, n-avea nimic. Nimic. Talpasitele si sa pleci inapoi. Dar te-am auzit ca ai o sora. òÜ┐i probabil ca aici a facut ca sa fiu printre putinii care mi-au luat si casa, si masa si am ramas muritor pe strada. O sora mai mare care umbla pe aici, prin Bucuresti. Le-am zis: Tovarasi, parintii mei au avut opt copii, patru au murit, patru au ramas. òÜ┐i am avut si o sora care la trei ani a murit. Deci nu am avut nici o sora. Daca dumneavoastra puteti dovedi, eu imi fac sfarsitul. òÜ┐i atunci ei au inceput sa ma certe ca eram nervos si am plecat. òÜ┐i mi-au zis ca nu mai am ce cauta la camin si nu ma puteam duce caci noaptea faceau perchezitie. Am gasit o fabrica de pieptene, o bucatareasa draguta, cu un baiat in clasa a VII-a si l-am preparat la tot. òÜ┐i muzica faceam, desi eu sunt afon, dar am facut notele la seminar, acolo inveti tot. òÜ┐i primeam mancare la amiaza pe saturate si fara pacate. Acolo, inca un coleg de al meu s-a lipit de mine si i-am dat si lui pat si mancam la acest cazan si am dus-o pana cand in anul urmator, in 1950 ne-au repartizat in practica. òÜ┐i asa am ramas fara casa, fara masa.

Examen final

Dar sa nu mai continui, m-am descurcat ca baiat tanar, jucam volei la Rapid Bucuresti, echipa a doua si m-am descurcat cu toate elementele pe care le aveam atunci la dispozitie ca sa termin facultatea. òÜ┐i am terminat-o. In anul 1948 a fost o mare reforma a invatamantului. Nu ca acum, acestea care se succed precum o cascada si am dat diploma de medic veterinar, cea de sfarsit cu o promotie inainte. Atunci la catedra a venit Partidul si a spus: Cutare, cutare, da-i. òÜ┐i erau obligati sa-i dea pentru ca aveau nevoie de medici veterinari pentru ca aparuse colectivizarea. Hotararea fusese data in 5 martie 1949 si aveau nevoie de noi pentru IAS-uri si CAP-uri. Ce se intampla. Unii, din Bucuresti, n-au vrut sa dea examenul de terminare de studii si au fost certati. Ce s-a intamplat la examen?! Ne-am prezentat din 110 doar sapte dintre care si sublocotenent de cavalerie, Cires Gheorghe, imbracat in haine militare fara grade ca nu aveam cu ce umbla, cu ciubote si am dat examenul atunci. Ma gandeam asa: Mai Cires, multe ai facut! Ai curaj! Pedalam pe doua dimensiuni. Una, aveam in minte enciclopedia aceea a facultatii. Trebuie sa iau!. òÜ┐i m-am inscris si am dat cei sapte. Aveam un coleg care a repetat anul datorita unui fapt, a luat cu 8.50, primul. Eu cu 8.00 al doilea, ceilalti  nu mai stiu. Din cealalta promotie, prima care a fost era o domnisoara frumoasa si de o cerebralitate extraordinara si ea a luat 9.00. Ceilalti, cand mergeam sa dam examen stateau pe aleile facultatii, ne huiduiau si spuneau ca suntem tradatori, ca am tradat promotia. Erau colegii mei de seminar, basarabeni, dar cand auzeam asa ceva┬¬ in fine. òÜ┐i cu asta am terminat facultatea.                

Medic veterinar sef de circumscriptie

Dupa ce am terminat facultatea toti spuneau: Mai Cires, tu vei fi asistent la interne, la Arad. Se infiintase facultatea acolo si mai ales ca profesorul Adamesteanu, Dumnezeu sa il ierte, o enciclopedie umana, ma iubea si ma chema in cabinetul lui ca sa ii dictez. El a spus ca nu poate dicta pentru cele doua tratate, care sunt scrise acum si nepotul a invatat de pe ele, de patologie medicala, doua volume, iti vine sa le mananci. Le-am mancat. Eu paralel eram abonat si la o revista medicala umana, unde se complementaria cu asta veterinara spre interne. òÜ┐i eram apropiat de profesorul Ademesteanu. Dar cand colo, nu m-au mai dat acolo. Au dat colegi cu dosar pe mine m-au numit profesor la òÜ┐coala Medie de Tehnica Veterinara Iasi. Era pana la Palat. Aici am facut din 1951 pana in 1954, aici mi-am inceput cariera. Intai m-au numit director de studii si apoi director plin. Am avut colegi apropiati varstei mele. Aveam fete foarte bune. Dupa 1955 scoala s-a mutat la Braila, cu tot. Nu m-am dus dupa scoala ca de acuma eu ma casatorisem cu o absolventa a òÜ┐colii Medii Tehnice Sanitare. La scoala nu imi luam foi cu mine. Citeam de acasa si in clasa predam. Interne, chirurgie, eram encicloped. Eram multumit de ceea ce faceam. Erau acolo persoane care aveau patru cinci ani de liceu si aveai cu cine sa faci de exemplu, marea circulatie. Cand venea de la Bucuresti un grup de studenti ii trimiteau la mine. Dupa ce au mutat scoala mi-au spus sa imi aleg o circumscriptie. òÜ┐i am ales Circumscriptia Sanitar Veterinara Holboca cu tot ce este intre Iasi si Prut, Tomesti, Holboca, Aroneanu, òÜutora, Bosia, Codaiesti si Carlig. 42 de sate si peste toate eram medic veterinar sef la circumscriptie.