Succesul... rezultat al unei munci asidue - Profesorul Gheorghe Solcan

Cand ati inceput cariera de doctor medic veterinar si care au fost primele cazuri pe care le­-ati avut de tratat ca si medic?

Sunt absolvent al clasei cu profil veterinar din cadrul Liceului Agroindustrial Radauti (actual Grup scolar ”Andronic Motrescu”) – prima scoala agricola infiintata de administratia habsburgica in Bucovina in urma cu peste 100 de ani. Prin urmare am inceput activitatea in domeniul veterinar cu practica de specialitate din liceu, in 1978, intr-un complex de cca 10000 taurine la ingrasat (baby beef). Cariera de doctor medic veterinar am inceput-o in octombrie 1986 (la o luna dupa examenul de diploma si repartitia guvernamentala) la Intreprinderea Avicola de Stat Babadag, judetul Tulcea.

Va amintiti vreun caz deosebit care v­a pus probleme la inceputul carierei?

Primul caz deosebit prin care am castigat increderea conducerii unitatii si respectul specialistilor din Directia Sanitar-Veterinara judeteana a survenit chiar in prima zi de activitate ca medic veterinar. Am reusit sa stabilesc diagnosticul de holera intr-un stadiu incipient, la un efectiv de reproductie rase grele, pe baza leziunilor, foarte putine incadrabile in cele caracteristice. (Port un respect deosebit d-lui Prof. Dr. H.C. Ioan Paul, fost decan la acea vreme si conducatorul meu de doctorat, de la care am invatat importanta interpretarii leziunilor). Prin urmare am initiat un tratament de urgenta la tot modulul (6 hale – aproximativ 90000 de pasari) si am reusit sa le salvez pentru ciclul de productie respectiv (desi legislatia prevedea lichidarea efectivului). Ulterior am reusit stingerea focarului de holera Ati inceput cariera ca si medic veterinar la o ferma de pasari, apoi ati trecut in invatamantul superior, ca lector la facultate.

Cum a fost trecerea si ce v­a determinat sa parasiti sectorul practic si sa va dedicati celui didactic?

Am considerat invatamantul ca pe o vocatie. in liceu ”meditam” colegii explicandu-le temele la matematica, fizica sau chimie iar in primii ani de facultate la anatomie, genetica s.a. Cariera universitara a fost si un vis din adolescenta. in copilarie, in casa noastra, se vorbea cu mare respect de un tanar ”asa-zis” profesor universitar, pe atunci doar asistent, actualul prof. univ. Alexandru Tofan si fost prodecan la FEEA, Universitatea A.I. Cuza. Ulterior am aflat ca universitari din Cajvana mai erau prof. T. Jucan (fost decan al Facultatii de Informatica si prorector al Universitatii A.I. Cuza) si Luca Pitu la Facultatea de Litere. Asa ca, la vremea visurilor adolescentine, mi-am dat seama ca nu pot fi vreun mare actor, sportiv de performanta sau altfel de vedeta si mi-am dorit sa ajung profesor universitar. Apoi am avut intotdeauna modele printre cadrele didactice, incepand de la invatatorul Ion Nutu, care mi-a dat primul premiu, la cei din liceu si finalizand cu marii profesori din facultate si conducatorul de doctorat.

Cate ore munciti pe saptamana si cum arata o zi tipica de lucru din viata dvoastra?

Oficial programul este de 40 de ore pe saptamana, iar norma didactica de 10. in realitate e dificil de cuantificat. Programul didactic e pe primul plan, apoi activitatea clinica si de cercetare. in clinica, in afara programului propriu sunt solicitat adesea de colegii mai tineri de la disciplina sau de la alte clinici ale facultatii. Destul de frecvent ne vin cazuri de la alte cabinete din Iasi sau chiar din afara Moldovei. Activitatea administrativa imi ocupa de asemenea o buna parte din timp. Din 2000 detin functia de prodecan (fie stiintific, fie administrativ) ceea ce-mi creeaza diverse obligatii suplimentare – de solutionat adesea dupa programul normal de lucru (inclusiv sambata si duminica). Sunteti autorul a nenumarate articole, carti precum si coordonatorul unor proiecte in cadrul facultatii.

Cum reusiti sa imbinati activatatea didactica cu cea de cercetare?

E impropriu spus ”nenumaratele articole”. Lucrarile stiintifice publicate au depasit anul trecut ”cota 200” (163 indexate in baze de date internationale, 10 cotate ISI). Nu am numarat articolele de popularizare (vreo 20) pentru ca din pacate sunt slab cotate in evaluarea activitatii noastre universitare. Am impresia ca doar in SUA popularizarea stiintei este apreciata la justa valoare, marii oameni de stiinta avand emisiuni de succes la TV. in cercetare coordonez un colectiv entuziast si motivat, fiind interesat in permanenta de noi proiecte dar si de elaborarea de articole cu vizibilitate internationala. Din 1999 in fiecare an am condus cate 1-3 granturi prin care am imbunatatit dotarea clinicii si am reusit sa atrag in colectiv tineri pasionati de cercetare. Anul trecut ati primit premiul Academiei Romane, cea mai inalta distinctie oferita celor din mediul universitar de catre o institutie din Romania pentru lucrarea ”Medicina interna a animalelor”.

Cum ati primit aceasta veste, avand in vedere ca aveti deja peste 25 de ani de activitate in cadrul Facultatii de Medicina Veterinara.

Premiul Academiei este intr-adevar cea mai inalta distinctie stiintifica din Romania iar pentru mine constituie o incununare fericita a 25 de ani de activitate in cercetare si in clinicile veterinare universitare. Lucrarea premiata este rezultatul unui proiect de amploare pe care l-am propus omologilor de la celelalte facultati din tara inca din 2003, cu ocazia organizarii la Iasi a Congresului National de Medicina Veterinara. Ulterior ne-am mai intalnit la Simpozioanele facultatilor din Bucuresti, Cluj si Timisoara iar prof. dr. Constatin Falca a fost desemnat unanim coordonatorul colectivului si a reusit sa finalizeze lucrarea in 2011, la 30 de ani dupa editarea unei lucrari similare sub coordonarea regretatului prof. dr. H.C. Horea Barza, cu colaborarea mentorilor nostri (prof. dr. S. Ghergariu, de la Cluj Napoca, prof. I. May, Timisoara si prof dr. N. Hagiu, Iasi). Personal am mai fost nominalizat la acest premiu in 2001 pentru ”Dermatologia animalelor de companie” (atunci distinctia fiind atribuita d-lui prof. dr. H.C. Vasile Cotofan si colaboratorilor sai). Deci am primit vestea ca pe o rasplata fireasca si nu pot spune ca m-a schimbat in vreun fel. A fost o bucurie de scurta durata a familiei si a catorva apropiati, iar fiindca s-a suprapus sfarsitului de an, printre colegi evenimentul a trecut aproape neobservat. Mai in gluma, mai in serios, spuneam prietenului prof. I.L. Mitrea (si el laureat) ca urmatorul pas vizat este premiul Academiei Suedeze. Pentru mine e tarziu, dar las colaboratorilor mai tineri misiunea de a nazui.

Cum definiti succesul din perspectiva dvoastra?

Succesul este arta imultirii “talantului” cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Ca medici avem sansa sa ne bucuram de succes in fiecare zi. Reducerea suferintei sau chiar salvarea vietii unui animal trebuie considerate nu numai un succes ci si misiune. Desigur, fiecare individ are proiectia lui despre succes, fericire etc. Napoleon spunea in mod cinic ca ”gloria este trecatoare, anonimatul e vesnic”, iar un clasic al literaturii spunea ”nu-ti purta in lume laurii succesului, suferinta si aburii vinului. Sunt lucruri care nu intereseaza pe altii”. Am cunoscut succesul sub diverse forme – fie in clinica, fie in activitatea stiintifica – drept rezultat al unei munci asidue, facuta cu credinta si dragoste, convins ca unde pun mana cu nadejde, pune si Dumnezeu mila.

Va considerati un medic veterinar de succes?

Ma consider in primul rand un profesor de succes in domeniul medical veterinar. Pe langa premii, recunoasterea se reflecta si in faptul ca am fost si sunt membru in diferite organisme de evaluare a calitatii invatamantului si cercetarii medical veterinare (ARACIS, CNATDCU). Fiind clinician si participand continuu la imbunatatirea actului medical veterinar, probabil sunt perceput ca un profesionist de succes, dar meritele apartin fiecarui colaborator. in clinica lucram cel mai adesea in colectiv, punand in valoare competentele fiecaruia.

Daca ar fi sa o luati de la capat, ce ati face la fel? Ce ati schimba?

Mi-as face la fel munca, cu pasiune si credinta. Poate as schimba domeniul cu medicina umana. Am multe rude si cunostinte in Cajvana natala sau in regiunea sotiei pe care le-am purtat pe la diversi medici si consider ca sanatatea taranilor merita mai multa atentie decat a cainilor fara stapan.

Care este primul lucru pe care ati dori sa il stie un medic veterinar proaspat iesit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui sa le stie atunci cand se gandeste sa deschida un cabinet?

S-a lansat in ultimul timp conceptul ”one health – one medicine” (”o singura sanatate – o singura medicina”). Personal, incerc sa conving tinerii medici veterinari ca animalele, ”semenii nostri intru vietuire”, pot face toate bolile omului, inclusiv cele psihice (anxietate, depresie, etc.). De aceea le atrag tuturor atentia ca animalul, indiferent de specie, trebuie tratat cu afectiune. Animalele au instincte mult mai bine dezvoltate decat ale noastre si ne simt foarte bine. in Europa Occidentala, unde bunastarea animalelor de ferma este foarte bine respectata si statuata, nu am vazut manifestari de agresivitate, retivitate, etc. Daca ar fi sa rezum doar la 5 regulile fundamentale pe care trebuie sa le stie si aplice un tanar medic veterinar, acestea ar fi urmatoarele:

1. Medicina se invata zilnic si vesnic („ingroparea talantului” a fost aspru pedepsita in parabola biblica);

2. Examenul clinic detaliat este primordial, indiferent cat ar evolua mijloacele de investigatie paraclinica;

3. Comunicarea cu proprietarul, dar si abordarea pacientului, au o importanta speciala;

4. Implicarea in viata comunitatii profesionale dar si sociale si respectarea deontologiei;

5. Succesul nu vine dintr-o data (”trebuie sa pupi multe broaste pana ajungi print”) si nu-ti aduce doar prieteni. inchei parafrazandu-l pe Napoleon ”pe scara succesului, treapta cea mai de sus nu e niciodata aglomerata”.