Succesul… sa fii recunoscut pentru realizarile tale

Ati absolvit Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti in 2012, an in care ati inceput sa lucrati in cadrul Universitatii de Medicina Veterinara din Viena. Cum a fost parcursul?

Am avut norocul ca, in anul 2011, sa beneficiez de o bursa ERASMUS pentru un semestru. Timp de 6 luni am avut ocazia sa vad de la fata locului cum decurg lucrurile in cadrul Universitatii de Medicina Veterinara din Viena. Și pentru ca ma hotarasem dinainte in ce domeniu doresc sa activez mai departe, respectiv reproductie, am profitat de sansa aparuta si am petrecut cat de mult timp posibil in Clinica de Reproductie a Universitatii de Medicina Veterinara din Viena. Astfel am deprins rutina din clinica, am cunoscut viitorii colegi si, prin implicare continua, am desfasurat si un proiect de cercetare in acest timp, din acest proiect rezultand atat teza mea de licenta, cat si o publicatie internationala. Daca la inceputul aventurii la Viena si mai ales in clinica de Reproductie, viitorii colegi nu intelegeau de ce sunt prezent efectiv zi si noapte in clinica, eu neavand o cerere oficiala in prealabil pentru stagiu de practica, spre sfarsit ajunsesem sa raman singur cu studentii de anul IV si V si sa tin neoficial lucrarile practice in clinica. Dupa aceste 6 luni de succes, am fost nevoit sa ma intorc la Bucuresti pentru 1 an pentru a-mi finaliza studiile, dar bineinteles ca am pastrat legatura cu cei din Viena si, imediat ce am absolvit facultatea, mi s-a oferit un post de asistent universitar in cadrul clinicii de Reproductie.

Sunteti diplomat European in domeniul reproductiei animalelor. Ce v-a determinat sa deveniti diplomat, care a fost motivatia?

Inca din momentul in care am ajuns prima data la Viena, mi-am stabilit scopuri clare in privinta a ceea ce imi doresc sa fac mai departe si ce vreau sa obtin in cariera. Daca in prima faza, ca student, imi doream sa am posibilitatea de a lucra in cadrul Universitatii de Medicina Veterinara din Viena, odata ajuns acolo am descoperit noi perspective, printre care si rezidentiatul in cadrul European College of Animal Reproduction (ECAR). Știam la momentul respectiv ca nu exista nici un medic veterinar din Romania care sa fi reusit sa absolve examenul acestui colegiu, prin urmare exista o motivatie suplimentara sa fiu primul roman care reuseste si poate, de ce nu? sa fiu un deschizator de drum. Evident ca perspectiva de a ma dezvolta mai departe ca medic veterinar si a fi recunoscut ca specialist la nivel European, dar chiar si mondial, intr-un anumit domeniu, mi-a suras foarte tare. Daca programul de doctorat confirma abilitatile unei persoane la nivel stiintific, absolvirea programului de rezidentiat si mai ales a examenului reprezinta un atestat irevocabil, cert al abilitatilor practice.

Ce a presupus acest program pe care dvoastra l-ati urmat?

Programul standard in cadrul colegiului  ECAR dureaza 3 ani. In acest timp, un rezident are pe de o parte un catalog cu un anumit numar de cazuri, mai exact 650/an, la care trebuie sa participe activ si cu timpul sa preia responsabilitatea. Exersand in mod repetat un examen clinic sau o operatie, rezidentul deprinde nu doar partea practica, ci aprofundeaza involuntar si partea teoretica a cazului. Inevitabil, apar cazuri complexe, dificile si atunci intervine nevoia de documentare. Cauti in literatura nu doar solutii terapeutice, ci si sa intelegi mecanismele aparitiei unei anumite conditii patologice. Pe langa cazurile practice, se cer minim 2 publicatii de nivel international, plus dovada participarii la congrese de specialitate, inclusiv prezentari in cadrul acestora. Tot la capitolul cerinte intra si partea didactica, respectiv lucrarile practice cu studentii, precum si participarea continua la cursuri si seminarii in house (ie. Journal Club pentru rezidenti).

Pentru cei care sunt interesati de urmarea unui program de rezidentiat in cadrul unui Colegiu European, ce informatii ati putea oferi?

In primul rand sa isi aleaga mentorul si locatia potrivita. Cu ajutorul unui mentor bun esti expus cazurile de care ai nevoie si, fara sa iti dai seama, esti indrumat sa gandesti intr-un anumit fel, care la examen iti va fi necesar. O locatie potrivita pentru desfasurarea rezidentiatului este de asemenea de foarte mare folos. Este important ca in locatia aleasa sa existe o cazuistica importanta in domeniul ales, de preferat pe mai multe specii. Altfel, rezidentul va sfarsi prin a cauta cu disperare sa efectueze externship-uri cu ajutorul carora sa isi completeze catalogul cu cazuri necesare. Dar asta presupune de multe ori si o implicare mai redusa in acele cazuri, pentru ca prioritate au intotdeauna rezidentii ce apartin de locatia respectiva.

Care sunt provocarile pe care cineva care si-ar dori sa obtina aceasta specializare in cadrul unui colegiu european trebuie sa le infrunte?

In primul rand sa accepte ca nu cunoaste totul in domeniul respectiv. Daca pentru o persoana care urmeaza un program de rezidentiat acest lucru vine oarecum de la sine, exista si persoane cu o oarecare experienta intr-un domeniu si care se hotarasc sa devina rezident. In acest moment incep sa apara problemele, pentru ca experienta acumulata pe o anumita nisa nu inseamna automat sa fii specialist in domeniul respectiv. In plus, rezidentiatul reprezinta un proces continuu de invatare pe durata a 3-4 ani si accentul se pune pe aspectele comparative interspecii, cam cum se preda in anul I de anatomie la facultate. Doar ca intre timp acest sisteme de invatare a disparut de la cei mai multi, majoritatea alegandu-si 1-2 specii de animale pe care sa profeseze.

Cum arata programul unui diplomat european? Ce s-a schimbat dupa ce ati obtinut titlul de specialist al Colegiului European de Reproductie a Animalelor?

Parerea unui diplomat European conteaza mult mai mult si ai parte de respect din partea colegilor si a proprietarilor. Asta este ceea ce am observant eu in primul rand, continuandu-mi activitatea in cadru universitar. In plus, apar invitatii in calitate de speaker pentru diverse conferinte. Chiar daca in Austria diplomatii nu au tarife speciale, precum in alte tari (ex. Belgia), incepand de la studenti si terminand cu conducerea facultatii, toata lumea te priveste cu alti ochi. Pe scurt: recunoastere!

In ciuda tuturor acestor aspecte pozitive, provocarile incep cu adevarat abia dupa dobandirea titlului. Putina lume stie sau este constienta de faptul ca statutul de diplomat activ trebuie intretinut si exista reevaluari periodice in sensul asta. In plus, presiunea este mai mare, deoarece o greseala flagranta ar avea o influenta negativa nu numai asupra unei persoane, ci s-ar rasfrange asupra tuturor membrilor colegiului.

Cum ati descrie o zi din viata dvoastra, cum va impartiti programul intre proiectele de cercetare in care sunteti implicat, activitatea din cadrul Clinicii de Animale de Companie, sectia de Obstetrica, Ginecologie si Andrologie din cadrul Universitatii din Viena si timpul alocat redactarii articolelor si materialelor din revistele de specialitate cu care colaborati?

In cadru universitar trebuie sa existe tot timpul o simbioza intre activitatea didactica, clinica si cercetare. In mod ideal, fiecare dintre acestea ar ocupa o treime din timp. In realitate, cercetarea are de suferit in detrimentul celorlalte doua. Dupa cum spuneam mai devreme, pentru colegii mai tineri sunt supervisor, pentru colegii din alte clinici sunt partenerul de discutie in cazuri complicate, iar pentru proprietarii de animale sunt eroul salvator. In plus intervine bineinteles si o raspundere si o incarcatura mai mare pentru partea didactica. Prin urmare, singurul aspect care poate fi oarecum amanat este activitatea de cercetare. Nu pentru ca nu ar fi important, din contra, este singurul care conteaza cu adevarat pentru cariera la final. Doar pentru ca in celelalte situatii trebuie refuzate efectiv anumite persoane, in timp ce activitatea de cercetare nu are gura sa strige dupa ajutor, deci doar constiinta reechilibreaza partial balansul din cand in cand.

Care este partea preferata din activitatea pe care o aveti? Care parte din activitate va place mai putin?

Cele mai mari satisfactii provin din progresele si realizarile studentilor si rezidentilor pe care ii indrum, precum si din multumirile proprietarilor de animale.

Partea administrativa imi ocupa mult timp si nu imi face mare placere.

Cum vedeti acum provocarile profesiei de medic veterinar in cadrul academic si in cel de practician?

Standardele sunt mai inalte si nu se permit greseli. Concentrarea si motivatia trebuie sa fie 100% tot timpul.

Care credeti ca este rolul unui medic veterinar in comunitatea din care face parte?

Ca sa glumesc putin, ca pe timpuri la tara: la egalitate cu primarul, preotul si medicul uman, daca exista. Eu locuiesc de 2 ani intr-un sat de langa Viena si chiar asa stau lucrurile. Lumea a aflat imediat ca m-am mutat acolo datorita profesiei mele, desi eu nu profesez in localitatea respectiva. Privindin ansamblu, cred ca avem un rol esential in mentinerea sanatatii publice si in intretinerea fericirii proprietarilor de animale. In primul rand, medicii veterinari efectueaza anual intr-o perioada predefinita de timp controlul tuturor animalelor dintr-o anumita specie (vorbim de milioane de animale) pentru combaterea anumitor boli contagioase. Asta ca o comparatie cu ce se intampla in zilele noastre in medicina umana si capacitatea acestora de testare. In al doilea rand, in zilele noastre animalele sunt considerate membrii ai familiei, deci starea acestora afecteaza mai multi indivizi. In acest caz, medicul veterinar contribuie nu numai la sanatatea animala, ci si la fericirea membrilor unei familii. Ca exemplu din domeniul meu, conform unui studiu efectuat in 2011 in Anglia, incontinenta urinara la caine conduce la certuri familiale in 20% din cazuri, ceea ce nu e putin deloc.

Ce inseamna din punctul de vedere al unui medic veterinar diplomat succesul in medicina veterinara?

1. Rezidentii pe care ii indrumi sa obtina la randul lor titlul de diplomat.
2. Sa mergi la o conferinta si sa fii recunoscut pentru realizarile tale in domeniu.
3. Sa vezi proprietarul de animale care iti multumeste sincer pentru ceea ce ai facut.

Ce sfaturi ati oferi unui absolvent de facultate, ca primi pasi in cariera?

Stabiliti-va scopuri clare pe termen scurt sau mijlociu, gasiti-va un mentor care sa va indrume cariera si fiti tot timpul deschisi la noutati.