Tehnici de hranire enterala la pisica - partea 1

Alimentatia enterala este indicata oricarui animal suferind de malnutritie sau in risc de a ajunge la malnutritie. Astfel de pacienti sunt cei cu hipermetabolism (arsuri severe, trauma, cancer) si cei cu anorexie cronica sau malnutritie evidenta prin pierderea a peste 10% din greutatea corporala normala.

Metoda poate fi de asemenea utilizata in conditiile in care se anticipeaza o anorexie mai lunga de 3 zile, asa cum se intampla in cazul interventiilor chirurgicale asupra cavitatii bucale, faringelui, esofagului, stomacului, pancreasului, sau cailor biliare. in cazul pisicilor anorexice obeze, dar nu numai, are un rol major in prevenirea aparitiei steatozei hepatice ca si complicatie severa a unei afectiuni primare. Nu este in schimb indicata pacientilor cu ileus sau obstructie intestinala, la care administrarea enterala de nutrienti accentueaza voma sau diareea, preferandu-se administrarea parenterala (intravenoasa).

Comparand cele doua metode de sustinere nutritionala, enterala si parenterala, se poate afirma ca prima este mult mai fiziologica, sigura si de regula asociata cu mult mai putine complicatii. Dintre avantaje, se cuvine mentionata incidența mult mai redusa a unor dereglari metabolice (hiperglicemie, hipertrigliceridemie) sau a „sindromului de realimentare“ (hipokalemie, hipofosfatemie, hipomagnezemie, hiperglicemie), dar si sti mularea motilitatii gastrice, a raspunsului imun sau mentinerea integritatii barierei intestinale. Principalele complicatii sunt fie legate de tub, fie asociate supraalimentatiei (voma, diaree).

Intubatia se poate realiza pe cale nasoesofagiana, prin faringotomie, esofagotomie, gastrotomie, gastroduodenostomie si enterotomie, fiecare metoda prezentand indicatii si contraindicatii, avantaje si dezavantaje.

Tehnicile operatorii sunt descrise la pisica, insa ele pot fi usor adaptate si la pacientii canini. in alegerea metodei trebuie luata in considerare durata suportului nutritional, posibilitatea evitarii anumitor segmente ale tractului gastrointestinal, con sistența hranii, capacitatea animalului de a suporta anestezia si nu in ultimul rand expe rienta si preferintele personale.

Un aspect ce nu trebuie trecut cu vederea, chiar daca nu face obiectul acestui articol, este necesitatea stabilirii unui plan nutritional care sa cuprinda necesarul caloric, tipul de hrana, cantitatea si frecventa administrarii.

1. Intubatia nasoesofagiana: