Confesiunile unui medic veterinar

„Scrisoare de pace si constientizare

(pare mult de citit, dar nu e)

Scriere in urma comentariilor in numar foarte mare la postarea mea cu preturile vaccinurilor.

Preturile mici? Tot din cauza noastra. Ne deschidem farmacii sau cabinete unde deja exista, desi numarul de animale este mic. Intr-adevar, este loc sub soare pt toata lumea, dar cum va mai trai acea lume veche (cei dinaintea noastra) si cum va trai noul medic?

Munca, eforturile, pentru multi vor fi fost in zadar, nu va putea performa si sa atinga capacitatea maxima nici unul, nu in mediul rural, unde datoria e la putere, ajutorul social „rulz", unde crescatorii de animale „stiu ce sa faca la animal” desi tu ai alta opinie [ construita in lumea ideala din facultate( care nu bate cu realitatea)]. Cel ce deschide va veni cu preturi mai mici pentru ca la randul sau trebuie sa isi scoata investitia si ii da in cap celui vechi, ca altfel cum sa atragi clientul, ca omul nu este el deschis sa incerce un alt serviciu la acelasi pret sau mai scump, doar pentru a stabili ce serviciu i se potriveste mai bine animalutului din dotare, trebuie sa il atragi cu ceva.
Vrem schimbare, vrem alinierea preturilor, dar ce ne facem cand un medic e mai putin sociabil ca celalalt, dar este un mai bun practician? Nu toti sunt facuti sa lucreze cu omul, unii sunt facuti sa isi faca treaba bine si sa fie mai putin sociabili (nu vad nimic gresit in asta).
Si daca preturile sunt la fel, dar eu sunt mai draguta ca si concurenta, cine e un medic mai bun? Cine va face mai multi bani? Cum se stabileste in comunitate care e medic mai bun? Totul este subiectiv.

De cate ori nu ti-a fost hranit un pic orgoliul cand colegului tau i-a scapat ceva, sau de cate ori nu te-ai simtit bine cand clientul te-a laudat comparandu-te cu fostul medic?

Nu cred ca trebuie sa te simti prost pentru asta, e genetic sa fim cel mai bun, plus ca forma de recompensare este diferita pentru fiecare, mai rau este daca incepi sa il vorbesti de rau pe „fostul” medic, atunci iti arati adevarata fata. Cred ca cea mai buna abordare cand ne vine un caz dintr-un alt cabinet este „haideti sa vedem ce s-a modificat intre timp si ce am putea face in situatia de fata".
De cate ori nu ti-a fost trimis un caz pentru investigatii, iar tu l-ai pastrat la tine, fara ca macar sa te chinui sa dai un telefon medicului ce ti-a trimis cazul, sa il informezi si pe el ce ai descoperit?
Fratilor, nu ne-a invatat nimeni sa fim corecti si echitabili! In facultate am vazut competitia dintre cadrele didactice, animozitatile, ravna si concurenta, dar eram prea tineri si entuziasti ca sa ne dam seama de lipsuri. Nu ne-a invatat nimeni in cei sase ani de facultate sa colaboram cu colegii nostri, ne este teama sa nu ne pierdem clientul, banii, oportunitatea. Dar cu cat suntem cu dintii mai infipti in clientii nostri, cu atat ne prostituam mai mult, prin preturi foarte mici, prin vanzarea de vaccinuri in farmacii, prin denigrarea colegului (automat te denigrezi si pe tine).
Si sa fim seriosi, era facultate, te mai si distrai si inca nu stiai cu ce se mananca profesia, traiai ca studentul in imaginea frumoasa din spatiul protejat si ideal al facultatii!
Sa fie o varianta limitarea numarului de cabinete in functie de numarul de efective? Nu stiu, ca animale vin si in imprejurimi, iar la orase sunt multi care vin si din exterior. Sa limitam numarul de studenti la facultati? Ar fi o varianta, sa promovez un numar mai mic, dar mai pregatit. Aici se intra insa in conflict cu cadrele didactice care si ele sunt in numar mare si cu dreptul omului de a alege, etc –stiti si voi cate „drepturi”sunt.
Dezechilibrul exista peste tot, si in numarul de absolventi raportat la numarul de locuri de angajare disponibil. Statul ne jecmaneste din orice pozitie, taxe, impozite, taxe la taxe, cat sa faci pretul la un act medical ca sa dai si la stat, sa ramai si tu cu ceva, sa achiti si cheltuielile cabinetului si sa iti pastrezi si clientul, si nu numai sa il pastrezi, ci sa fie si el in posibilitate de plata.
Sa mai aduc in discutie lanturile de magazine alimentare care vand aproape orice pentru animalute? Seringi si ace inca nu am vazut, dar stim cu totii, ca daca ar vinde si asta, plus vaccinurile care se gasesc la farmacii, si nu cred ca este oras in care sa nu se vanda vaccinul la farmacie, noi am fi cautati din an in paste. Am fi cautati cand ii da o diaree pe care nu a putut proprietarul sa o trateze prin frigerea pe nas, sau cu smecta, sau cand da masina peste el si chiar nu stie ce sa ii faca, asta la proprietarii care tin mai mult la animale. Nu cum am avut caz acum ceva luni, caine calcat de masina, cu membru retezat, abandonat la 20 km distanta si lasat sa moara, numai ca a fost gasit de cineva si l-a ajutat.

Preturi mai mici? Pai apar din teama ca nu vei vinde, din falsa idee ca vei atrage clientii mai mult. Am produse mai ieftine ca la lantul de magazine, dar acolo gasesc tot ce le trebuie, nu trebuie sa faca pasi in plus, isi misca funduletul impingand caruciorul, are arie vizuala special creata si mult studiata de specialisti astfel incat sa traga privirea exact acolo unde se vrea.
Ne-a invata cineva pe noi sa facem vanzari? Eu nu am invatat management si vanzari in facultate, psihologia vanzarilor, psihologia proprietarului sau cum s-o numi. Bagati protocoale de tratament sa stim cum sa ne orientam. Noi stam stresati ca nu trecem la boli, ca la fiziologie cine stie ce ne-o pica, etc. Suntem stresati in facultate in loc sa fim relaxati si sa absorbim informatiile. Si sa fim seriosi, multe din informatii nici nu le mai stiu, or fi stocate in creieras, dar pana acum multe nu mi-au trebuit.
In clinicile unde sunt mai multi medici, am observat ca se merge pe specializari multiple, deci nu vei avea presiune sa stii tu totul, cum e de multe ori, cred, in cazul celor din rural, ca acolo vine si gaina, vine si cu porcu, vine ca are si sobolani si nu vrea „ciocolatele", sau grausor, vrea lipici, ca gaina face oul cu coaja moale, vine cainele cu parvo, cainele cu epilepsie, calul cu colica. Eu multi ani am fost complexata de „nu cumva sa nu stiu totul”pentru ca nu mi-a zis nimeni ca e ok sa nu le stii pe toate si nu e o tragedie sa citesti un prospect, chiar si in fata clientului, ca nu esti google sa le stii pe toate, mai ales cand trebuie sa stii cum se administreaza peste 250 de produse. Si ma ascundeam pe sub dulap facandu-ma ca ma uit dupa ceva, pe google cautam repede un prospect si ma faceam ca ma uit sa vad stocul. Si asta ani la rand de a ma simti prost ca nu stiu tot, pana intr-o zi cand (trecand prin diverse experiente si discutand cu altii) am inceput sa imi dau valoare, sa respir, sa nu ma mai crispez si sa fiu atenta la detalii. Stiu ca e acolo, dar nu mai stiu doza sau poate nu stiu toate detaliile despre cum actioneaza in gestatie, etc. Vrei un medic robot care sa stie totul cu punct si virgula, i'm sorry, e in concediu, eu sunt aici astazi, si voi face tot ce pot ca sa te ajut.

Bataie de joc este si cu preturile in csv-uri, la cata munca este, eu nu cred ca vreun medic dintr-o clinica de animale mici ar accepta sa munceasca pe teren sa ii intre in fund picioarele (cum se zice), sa citeasca cipurile, sa le noteze, sa faca antirabicul pentru 350 de lei bani decontati de la stat pentru 50 de caini. NU va apucati sa faceti calcule astronomice, ca nu sunt zeci de mii de caini intr-un sat. Ce e de facut? Sunt si csv-uri care fac bani frumosi, dar cati din cei ce vedeti doar sumele ati fost sa lucrati un sezol intr-un csv sa vedeti volumul de munca fizica si scriptica?
Unitatea poate va misca ceva, dar inca suntem fiecare pentru el. Sunt prea rare congresele pe animale mari, aproape inexistente daca comparam cu animalele mici, iar medici in mediul rural sunt destui. Si mai apare aici o fractura, intre medicii de csv uri si cei de cabinete. Ambele categorii muncesc extraordinar de mult, numai ca, in majoritatea clinicilor care au femeie de serviciu, manager, receptie, medicul e medic, in schimb unde personalul auxiliar lipseste, medicul e toate cele mai sus si apare o mica frustrare, dar ce e intru totul corect pe lumea asta?

Cum vad eu rezolvarea la toate problemele din lumea medicala?

Pai nu poate fi doar aici, pentru ca solutiile trebuiesc aplicate peste tot, nu suntem stat independent sa ne facem propriile reguli, jucam si noi dupa cum canta altii, dar cred ca forta cu care facem pasii depinde si de noi si mai putem face remix uneori, ca suna mai bine (daca ma intelegeti).
Sincer, sunt atat de multe de imbunatatit incat o vad ca un politraumatism cu sanse mici de supravietuire. Nu inseamna ca moare, dar nu e nici sigur ca traieste.
In primul cred ca ar fi sa ne pune noi in ordine, pe cat posibil, sa oferim mai mult (ce?- poate ingaduinta si o vorba buna), sa nu ne intarim fricile, ci sa le remediem, sa fim buni in ceva si sa ii initiem si pe cei receptivi, sa nu ne fie frica.....de diverse, mai ales ca pierdem ceea ce avem.
Sa nu uit ca in Romania, si nu numai, sunt medici care inca nu au anestezie inhalatorie (nici eu nu am :D) si merg pe xilazina+ketamina, sa nu uit ca nu toata lumea are acces la informatiile la care am eu. Mie imi este rusine sa intreb niste lucuri banale uneori, dar cu care nu am avut contact, sau poate ca intreb pentru ca prima oara cand fac acel ceva si vreau eu sa fiu super-sigura ca actionez asa cum trebuie, ca in caz de esec, sa nu ma mustru si sa ma devalorizez.
Sa fim corecti in actul medical fata de noi, fata de profesie, fata de animalut si sa multumim ca am putut face acel ceva.
Eu de fiecare data cand eutanasiez, imi cer iertate de la animalut, imi este foarte greu de fiecare data sa iau o viata si mereu ma intreb daca nu cumva mai poate fi facut ceva pentru el, ma intreb daca este corect si daca este cea mai buna decizie cea pe care o iau.
Si imi fac multe procese, pentru ca nu m-a invatat nimeni un management al eutanasierii animalelor. Nu mi-a spus nimeni cum sa manageriez ceea ce simt atunci, daca e normal sau nu. A trebuit sa aflu singura si pe diverse cai si chiar si asa imi este greu de fiecare data. Tehnici de eutanasie, cu siguranta sunteti in masura sa exemplificati (nu te uiti in ochii animalului, etc), dar cu ceea ce simte fiecare intr-o astfel de situatie cum ramane? [ii intreb retoric pe cei ce simt, pe cei sa isi permit sa simta, pe cei ce isi permit sa isi cunoasca trairile si nu sunt straini de sine].
Mda.....am dat-o in alta, cred ca as putea scrie o carte, desi nu ar fi rau daca m-as apuca.

Reiau, bube sunt multe, unele sunt canceroase, trebuie mult tact, multa disciplina , autocontrol. Vinovati se gasesc mereu, este foarte usor sa scoatem un tap ispasitor, pentru ca de cele mai multe ori se comit greseli, pentru ca exista eroare umana.

Stiti cand cred eu ca se vor schimba toate, si la veterinari si peste tot? Cand nu va mai exista miza (ciolan) si cand nu vom mai privi/simti ceva ce nu ne avantajeaza ca e o PIERDERE. E asa complexa ideea in mintea mea ca mi-e greu sa o expun, cand se mai aseaza, am sa va instiintez .
Nu am nimic cu nimeni, de fapt am, cu cei ce m-au format si ajutat, le multumesc! Nu acuz pe nimeni, nu bat apropo la nimeni. Este de reflectat.

Tu cum te simti acum? Esti multumi? Esti dezamagit? Simti ca sunt prostii? Ce simti?

Eu simt tristete, dar totodata incredere si speranta, dar asta nu neaparat sa fie asa, ci poate e starea mea influentata de hormonii descarcati in corp, maine poate sunt depresiva sau poate nu am speranta ca voi face 500 de lei cu vremea asta, cine stie? Ce e sigur si ce e relativ? Ce e proiectie proprie si ce e realitate?
Eu, Alis, om de suflet si pansament pentru unii, ghimpe pentru altii, in secunda asta in care citesti, te imbratisez, iti dau un pupic pe obraz (ca si daca nu ne cunoastem si ne vedem pentru prima data, tot ne pupam) si te rog asa, nu proiecta pe ceilalti ceea ce iti lipseste tie, pune-te pe tine in ordine.
Mergeti la psiholog, la hipnoza, la masaj, la spa, unde vreti, unde va simtiti bine, la ski, la ce va face pe voi sa va simtiti bine, sa va destresati pentru ca suntem tare incarcati emotional cu toate cele de peste zi. Gata cu nu am timp, din secunda asta imi fac timp pentru mine, pentru barbatul ce il iubesc, pentru femeia ce o iubesc, pentru copiii mei, pentru animalutul meu (vedeti cata posesie? Meu, al meu :D). Suntem o comunitate, o familie, nu suntem inamici, suntem doar mai putin bine pregatiti pentru diversitatea lumii medicale, si...mai putin pregatiti in a imparti si a vorbi despre ceea ce ne supara sau deranjeaza, pentru ca de multe ori cream relatii de amicitie si „, nu cumva sa suparam"dar in schimb creste in noi ca un cancer nemultumirea, ceea ce ar fi mult mai simpu sa expunem nemultumirea intr-un mod nonviolent.

Poate am sunat ilogica. Si te intreb „cate sunt logice in profesiile lumii?”
Pregatiti in a imparti si a vorbi despre ceea ce ne supara sau deranjeaza, pentru ca de multe ori cream relatii de amicitie si "nu cumva sa suparam"dar in schimb creste in noi ca un cancer nemultumirea, ceea ce ar fi mult mai simpu sa expunem nemultumirea intr-un mod nonviolent.

Poate am sunat ilogica. Si te intreb"cate sunt logice in profesiile lumii?"