Am văzut zilele acestea o imagine a unei prezentări de la FVE și cred că mai mulți dintre noi ar trebui să știe dar și să se întrebe ce reprezintă de fapt, ce reprezintă in realitate pentru medicul si medicina veterinară din țară noastră in viitorul apropiat.

Această poziție UEVP (Uniunea Europeană a Practicienilor Veterinari) este, de fapt, una dintre cele mai importante dezbateri din medicina veterinară europeană a ultimilor ani: cine controlează medicina veterinară și în interesul cui se iau deciziile medicale?

Mesajul principal al slide-ului este foarte clar (s-ar putea presupune): „Nu contează cine aduce capitalul. Contează cine controlează actul profesional.” UEVP nu se opune investițiilor private, grupurilor veterinare sau mobilității profesionale între statele UE.  Din contră, spune explicit: „Yes to investment and mobility”. Dar impune o condiție esențială: independența profesională a medicului veterinar trebuie protejată. 

Cele patru garanții propuse de UEVP sunt fundamentale:

1. Control profesional efectiv exercitat de medici veterinari.
2. Independența deciziilor clinice și de prescriere.
3. Prevenirea conflictelor de interese.
4. Posibilitatea medicului veterinar de a-și îndeplini obligațiile privind sănătatea publică și bunăstarea animalelor.

Practic, UEVP spune că o clinică poate fi deținută și de investitori, dar diagnosticul, tratamentul, prescrierea și conduita profesională trebuie să rămână exclusiv în responsabilitatea medicului veterinar.

Aici începe de fapt adevărata discuție.

În ultimii 10-15 ani, Europa a asistat la un proces accelerat de corporatizare a medicinei veterinare. Grupuri mari, fonduri de investiții și companii internaționale au cumpărat sute sau chiar mii de clinici veterinare. Acest fenomen a adus avantaje evidente: acces la tehnologie modernă, investiții, specializare, programe de formare și cariere mai predictibile pentru medicii tineri. Dar au apărut și îngrijorări serioase:

• creșterea prețurilor;
• concentrarea pieței;
• dispariția clinicilor independente;
• presiuni comerciale asupra medicilor;
• riscul de supratratament;
• orientarea către profit în detrimentul interesului medical. 

Știm deja că Autoritățile de concurență (loială si mai puțin loială) din Marea Britanie, Olanda, Franța și Suedia au început deja să investigheze in ultimii ani aceste efecte. Raportul autorității olandeze a identificat explicit riscul ca stimulentele financiare și obiectivele comerciale să influențeze deciziile medicale. 

Dacă mutăm această discuție în România, situația devine cred eu și mai interesantă.

România se află într-o etapă intermediară. Nu avem încă nivelul de corporatizare din Marea Britanie sau Scandinavia, dar fenomenul este deja vizibil:

• apar lanțuri de clinici;
• apar investitori fără pregătire veterinară;
• crește presiunea economică asupra cabinetelor independente;
• costurile de funcționare cresc constant;
• există o lipsă acută de personal calificat.

În paralel, majoritatea cabinetelor veterinare românești sunt încă afaceri construite și conduse de medici veterinari. Aici apare întrebarea fundamentală:

Poate un medic veterinar să rămână complet independent atunci când este simultan medic, administrator, angajator și antreprenor? UEVP răspunde indirect: da, dar trebuie să existe mecanisme clare de guvernanță.

Din păcate, trebuie spus clar si cat mai apăsat, legislația românească este încă insuficient adaptată la noile realități ale pieței. Legea a fost gândită într-o perioadă în care cabinetul veterinar era aproape exclusiv o afacere de familie sau o asociere între medici veterinari.

Astăzi discutăm despre:

• grupuri de clinici;
• investitori externi;
• management corporativ;
• telemedicină;
• servicii transfrontaliere;
• platforme digitale.

Aceste fenomene nu mai pot fi ignorate.

Partea cea mai interesantă a slide-ului este însă cea din dreapta: „Two distinct issues”. UEVP spune că se confundă frecvent două probleme diferite:

• Prima problemă: cine deține și controlează clinicile veterinare.
• A doua problemă: mobilitatea medicilor veterinari în Uniunea Europeană.

UEVP susține mobilitatea profesională europeană, dar cu garanții:

• calificări recunoscute;
• înregistrare și trasabilitate;
• răspundere disciplinară;
• continuitatea îngrijirii;
• respectarea legislației naționale privind prescrierea și utilizarea antimicrobienelor.

Mesajul este foarte actual pentru România. Nu poți interzice pur și simplu unui medic veterinar din alt stat membru să profeseze temporar în România. Principiul liberei circulații a serviciilor este unul dintre fundamentele Uniunii Europene. Însă poți și trebuie să impui reguli clare privind răspunderea profesională și controlul actului medical.

În opinia mea, cea mai importantă concluzie pentru România este următoarea:

Problema nu este dacă viitorul aparține cabinetelor independente sau grupurilor veterinare. Problema este dacă medicul veterinar va continua să fie autoritatea finală în decizia medicală.

Dacă decizia terapeutică începe să fie influențată de targete comerciale, indicatori financiari sau interese investiționale, atunci independența profesională devine o iluzie.

Dacă însă există reguli clare prin care medicul veterinar păstrează controlul efectiv asupra actului profesional, investițiile și dezvoltarea pot aduce beneficii reale pentru profesie și pentru pacienți. Aceste reguli NU EXISTA ACUM. Vor trebui create si asta cat se poate de repede. Cine le creaza? Asta este o alta discutie. Sa speram ca nu se va intampla ca si in cazul farmaciilor veterinare cand cei direct interesati de vanzarea medicamentelor , medici sau nu au fost cei care au dus la pierderea farmaciei veterinare din lista activitatilor exclusiv dedicate profesiei.

Iată, exact acesta este mesajul UEVP: „Nu contează forma de proprietate. Contează cine controlează decizia medicală”. Iar într-o profesie care protejează sănătatea animalelor, sănătatea publică și siguranța alimentară, răspunsul ar trebui să fie unul singur: medicul veterinar.

Zic și eu. Am mai spus-o si acum ani de zile când o mare firmă de distribuție medicamente împreună cu “alții” mai mici sau mai mari dar aflati “acolo unde trebuia”, a decis exact invers!

Foarte probabil ca si de aceasta data voi rămâne doar cu zisul! Cine are urechi să audă… va auzi! Sper însă că va si înțelege din timp că astfel de “mișcări” se fac treptat, cât mai putin vizibil “vulgului” si întotdeauna vor avea si explicații frumos ambalate și expuse prin voci marcante si “apreciate” din care sa reiasă că…VA FI BINE! Data trecută…nu a fost.