Medic veterinar concesionar de 15 ani, dr. Ciprian Radu ne-a acordat un interviu în care ne-a vorbit despre soluțiile pe care le-a găsit pentru a continua să practice medicina veterinară în comuna în care are concesionată activitatea sanitar veterinară, Răducăneni, județul Iași. Deși efectivul de animale din comună a scăzut în mod drastic, medicul veterinar a înființat o cooperativă agricolă împreună cu mai mulți săteni. Împreună au concesionat o parte din pășunea comunei și au creat un nucleu puternic de Carabașă, cu certificat de origine. Ghidându-se după principiul că nu poți face medicină veterinară dacă nu ai animale, medicul veterinar Ciprian Radu a subliniat că medicii veterinari servesc sănătatea animalelor și că este datoria noastră să ajutăm oamenii să crească animale. Și dacă avem animale, avem pacienți, avem câștiguri.

Sunteți medic veterinar din 2001 și medic veterinar concesionar din ce an? .

Am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Iași în anul 2001.

Am avut câteva încercări timide de a practica profesia până când, în 2002, a apărut oportunitatea de a lucra la o firmă de distribuțiie medicamente. Până în 2004 am fost directorul Sucursalei din Iași. Din 2005, am preluat activitatea unei firme cu profil sanitar veterinar care avea concesionată activitatea sanitară veterinară în comuna Răducăneni. La început lucram împreună cu medicul veterinar titular, dar mai apoi, datorită unor probleme de sănătate ale acestuia, am rămas singur. Deci cam de 15 ani activez ca medic veterinar în comuna Răducăneni.

Se poate spune că acum, în 2020, v-ați creat o imagine completă a evoluției efectivelor de animale. Cum au evoluat acestea și care sunt tendințele? 

La început, când am venit în comună, care avea o populație de peste 8000 de suflete, numărul de animale era important. Câteva mii de vaci, câteva mii de oi, porci suficienți și alte animale pe lângă casa omului. Țin minte că munceam doi medici, chiar trei câte odată și trei tehnicieni în timpul campaniilor. Activitatea sanitară veterinară era o afacere serioasă la vremea aceea. Oameni țineau animale.

Aveam și vreo două ferme cu vaci și cu oi. Era multă treabă și pentru activitatea sanitară veterinară concesionată și pentru activitatea de asistență. Astăzi însă treburile stau altfel. În primul rând, în Răducăneni dacă mai sunt 7000 de oameni înregistrați în documentele de stare civilă, dintre care câteva mii sunt plecați afară la muncă. Au rămas în majoritate bătrânii. Doar aceștia mai țin animale. Tinerii care sunt se ocupă de construcții, comerț și cu orice altceva, numai cu crescutul animalelor nu. Foarte puțini tineri mai cresc animale. Efectivele acum sunt practic ca și inexistente. Sunt vreo 500 de vaci, vreo 4000 de oi și poate vreo 1000 de capre, porci vreo 1000, iar cai câteva sute. Practic, pășunile comunei sunt goale. De fapt și multe câmpuri sunt nelucrate. Nu mai convine nimănui să lucreze pământul sau să crească animale. Este mai ușor să faci bani din altceva. Statul ajută într-un fel, dar nu suficient și nu unde și pe cine trebuie.

Țăranii noștri nu știu să acceseze fonduri de finanțare iar cei care iau fonduri de la APIA mai mult au probleme, decât suport. Pur și simplu parcă totul este făcut să fie împotriva micului agricultor. Probabil că acesta este trend-ul. Să dispară producătorul arhaic din comunele patriei și să fie înlocuit de fermierul capitalist. Dar chestiunea asta este doar o himeră. Nu poți să te transformi în fermier capitalist chiar dacă ai 20-30 de ha și vreo 4-5 vaci. Nu ești rentabil, ba chiar mai mult, nu te bagă nimeni în seamă. Aici mă refer la cei care ar trebui să îți cumpere producția. Așa că fiecare se descurcă prin forțe proprii. Mai face un caș și îl vinde la piață, mai taie un vițel și îl vinde pe la cunoscuți și tot așa. În modul acesta, de supraviețuire nu faci afaceri. Nu poate fi vorba de managementul fermei, de marketingul de produs sau mai știu eu ce. Nici taxele la stat sau la primărie nu le plătesc. Este pur și simplu supraviețuire.

Oamenii de vârstă medie 35-50 de ani care au mai rămas în sat și care se mai ocupă de animale cam cu astfel de afaceri o duc mai departe. Pur și simplu sunt înghetați între neputința de a se dezvolta, dorința de a câștiga mai mult și mai bine și legătura cu pământul și animalele. Aceștia sunt coloana vertebrală a creșterii animalelor într-o comună. Bătrânii însă au o altă viziune asupra creșterii animalelor.

Ei pur și simplu trebuie să aibă un animal în bătătură. Așa au învățat de la bunicii lor, de la părinții lor și așa fac și ei mai departe. Dar cu cât îmbătrânesc, putința de a duce animalele la pășune, la adăpat sau pentru a fi mulse se diminuează zilnic. Așa că zilnic oamenii vând animalele. Renunță la ele. Și se vede că în fiecare an din ce în ce mai multe animale dispar din efectivul comunei. Acestea sunt animalele deținute de bătrâni. Comuna este îmbătrânită.

Oamenii se îndreaptă către forme de a face bani mult mai ușoare și dacă nu au, atunci apelează la șomaj sau ajutor social, dar tot nu cresc animale. Acum știu după nume pe toți proprietarii de animale. Și asta din cauză că sunt puțini. Și vor fi și mai puțini. Și oameni și animale.

Aceasta înseamnă că și serviciile veterinare s-au modificat? Cum a evoluat sau cum evoluează acest segment al medicinii veterinare?

Păi mai mult involuează decât evoluează. În 2005 eram doi medici, uneori chiar trei și trei tehnicieni cu carte de muncă. Acum sunt doar eu și un tehnician. Din când în când mai angajez pe cineva și doar pe perioade scurte. Spre sfârșitul anului acesta (n.r: 2020) mâ gândesc să îl dau în șomaj și pe acesta și să îl angajez la primăvara anului viitor, poate. Poate aș avea cum să-i plătesc salariul, dar taxele la stat sunt capătul.

Dacă este să îl plătesc cu un salariu decent pe cartea de muncă, la care să adaug și taxele, pur și simplu, pe românește, mă omoară. Și nu pot să nu fiu corect. Scăderea aceasta dramatică a efectivelor, mai ales în ultimii ani a dus decontul obținut din contractul de concesiune la valori total nesemnificative. Bugetul circumscripției concesionate nu suportă două salarii anuale cu taxe plătite la doi oameni, dar la care se adaugă și cheltuielile aferente realizării contractului de concesiune.

Tarifele au rămas mici, extrem de mici și nu reflectă manopera medicală care este prestată. Nu au mai fost indexate de ceva vreme, sau cred că nu au fost indexate deloc. Probabil că activitatea sanitară veterinară concesionată, în forma actuală va dispărea. Eu mai am efective, dacă se pot numi efective, dar sunt comune vecine în care pur și simplu mai sunt câteva sute de vaci și cam atât. Asta este cu concesiunea și cu aceste contracte.

Dar pe ansamblu, activitatea medicală veterinară s-a schimbat dramatic.La început 98% din activitate se referea la executarea activităților concesionate. Acum cam 30% din activitatea mea medicală veterinară se referă la această concesiune și probabil că la sfârșitul anului doar vreo 20%. Pe parcursul timpului, vazând tendințele am decis să diversific ceea ce fac.Am deschis o farmacie veterinară, care merge binișor. Aici cu medicamentul veterinar este iarăși o problemă.

Legislația actuală, bună sau rea cum este, nu este pur și simplu deloc în avantajul medicului veterinar. Pur și simplu nu înțeleg de ce medicamentul de uz veterinar nu este doar în responsabilitatea medicului veterinar. Dacă ar fi fost așa, cu siguranță că soarta medicului veterinar din zona rurală ar fi fost mult mai bună. Dar probabil că există interese mai presus de această profesie.

În concluzie un cabinet de medicină veterinară în zona rurală mai este sau nu rentabil? Mai are vreun viitor?

Nu. Dacă situația va evolua în trendul actual, și aproape cu siguranță așa se va menține, probabil că într-un an sau doi vor dispărea majoritatea cabinetelor medicale croite exclusiv după modelul contractelor de concesiune.Purșisimplu concesionarea activităților sanitare veterinare de la stat nu mai este o afacere pentru un medic veterinar care vrea să facă medicină veterinară și care dorește să și câștige din profesia aceasta.Indiferent ce măsuri se vor lua, tendința este de a dipărea crescătorul tradițional cu 1-2 vaci sau 10-15 oi pe care să le ducă primăvara la cireadă sau stâna satului. Dacă nu apar fermierii cu număr mare de animale crescute în sistem semi-intensiv sau chiar intensiv, atunci agricultura va ajunge la un punct în care va fi doar un fel de muncă doar de dragul de a crește un animal în curte.

Nu este rentabil economic. Este mai ieftin să cumperi un litru de lapte de la supermarket, sau ouă,sau brânză sau chiar și ceapă, decât să fie obținute de tine în propria ogradă. Economia capitalistă, de piață nu iartă pe nimeni. Te adaptezi sau dispari.Așa se va întâmpla și la noi.

Și ce poate să facă un medic veterinar? Ce faceți dumneavoastră pentru a ține piept evoluției?

Nu știu dacă strategia mea este bună sau nu, dar până astăzi se pare că totul decurge bine.Pur și simplu am scos din calcul concesiunea și acel contract.

El există și constituie unul dintre sursele de venit a cabinetului dar poate foarte bine să nu mai fie. Este mult prea mică afacerea dar este importantă ca și situație de afaceri. Unii speră că vor fi dați 50 sau 100 de milioane pe lună.Eu personal nu cred că vor fi dați acei bani. Dar chiar dacă vor fi dați, nu este o soluție viabilă. Este ca un plasture pus pe o rană la un picior care se plimbă prin nămol cu baligă. La final, soluția probabil că va fi tăierea piciorului din cauza infecției.

Soluția este una singură.Creșterea efectivelor de animale.Ai animale, ai pacienți. Nu ai animale, nu ai pacienți.Pentru ce să primești bani dacă nu ai pacienți și cine să îți dea bani dacă nu ai pacienți. E simplu. Dacă într-un habitat nu mai sunt erbivore, dispar carnivorele. Evoluția este simplă, mai ales pentru un medic veterinar să o înțeleagă. Singura soluție este creșterea efectivelor de animale.Aici trebuie să umblăm. Dacă ajutăm ca oamenii să facă mai mulți bani din creșterea animalelor, ei vor crește animale și le vor valorifica producția.Vor avea bani cu care vor plăti serviciile veterinare. Așa s-a întâmplat cu ceva ani în urmă.

Am spus că dacă vreau să meargă farmacia, atunci oamenii trebuie să aibă animale pentru care să cumpere medicamente. Ce era mai simplu? Erau  puii de găină. Asta am și făcut. Am adus pui de găină. Nu vă imaginați că eram singurul! Erau mulți. Dar eu îi luam cu toate vaccinurile, și apoi când îi vindeam mai strecuram și ceva informații.

Să nu uite să îi facă vaccinare,să ia furaj de calitate, să le dea preventiv una sau alta. Desigur că toate se găseau din belșug și la un preț bun la farmacie. În timp, oamenii au prins încredere în oferta mea.Puii erau de calitate, nu mureau, aveau spor, aveau și asistență veterinară.Așa am ajuns să am o fermă de creștere a puilor și să vând pui zburați pentru carne, sau pentru ouă, ce are nevoie omul.Farmacia merge bine cu produsele pentru pui, furaje, medicamente și tot ce el trebuie la oameni. Consultațiile pentru pui sunt gratuite la mine și se pare că lumea este mulțumită. Acum sunt cam puțini comercianți de pui iar un mare lanț de farmacii veterinare a renunțat la afacerea în comună. Desigur că oamenii s-au orientat către servicile veterinare oferite de mine.

Poate vor spune unii că afacerea cu puii nu e chiar un serviciu veterinar.Nu, nu este, dar pentru 50000 de pui în comună vânzarea medicamentelor, a antiparazitarelor, a furajelor și vaccinările sunt o afacere veterinară?

Cu alte cuvinte, ați creat piața ca mai apoi să oferiți pieței cele necesare?

Da. Chiar dacă oameni creșteau găini și înainte de a aduce eu, nu aveau satisfacție și spor așa cum au acum. Au la îndemână și puii de calitate, cu genetică și schemă de vaccinări corectă și au și servicii veterinare de calitate. Totul pentru a prospera. Cum să nu crească găini? Prețuri decente,servicii veterinare la timp și de calitate cu accent pe prevenire și nu pe combatere. Toată lumea câștigă.

Și cu vacile, oiile, caii? Cum merg serviciile veterinare pentru aceste specii?

Prin 2017-2018 am văzut pur și simplu că dispăreau vacile și oile zilnic.Era incredibil cum se diminua efectivul. Dacă s-ar fi menținut trendul, acum cred că totul era un dezastru. Atunci m-am gândit să fac o cooperativă. Pot să spun că este ca și cum ai vrea să muți o stâncă. Indiferent ce utilaje ai, ce forță de muncă ai, la final ești epuizat indiferent dacă ai mutat sau nu stânca.Așa am pățit și eu.

Dar nu totul este pierdut. Sunt și semne pozitive. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să găsesc o mână de oameni care să înțeleagă importanța existenței unei Cooperative și ce înseamnă să creștem animale modern. Am găsit câțiva megieși cu care am decis să ne asociem și să aducem Carabașă.

Sunt oi frumoase, bune și care se adaptează bine la noi. Așa am ajuns ca astăzi să avem vreo 1000 de oi cu certificat de origine cu tot ce trebuie, cu câteva sute de hectare de pășune concesionată, cu ceva utilaje și multă ambiție.

Anul acesta, cooperatorii mei au vândut miei cu genetică, pentru reproducție și înființare de exploatații, nu pentru carne, cu sume extrem de atractive, ceea ce i-a motivat să dezvolte serios ferma de oi.

Cu vacile, încă mă mai lupt, dar mulți au trecut pe carne și anul acesta înființăm ferma pentru vaci de carne. La fel ne vom axa pe genetică sperând să obținem bani și de laAPIA așa cum obținem și pentru oile de rasă. Este greu, dar pentru moment am stopat scăderea galopantă a efectivului. În acești ani am făcut tot felul de întruniri cu crescătorii, le-am prezentat variante, soluții pentru a câștiga mai mulți bani și se pare că ceva, ceva s-a realizat.

Am încercat și cu montele să le dirijăm către anumite rase, am diversificat oferta pentru tratamente preventive.Cu vacile și oile este mai greu, dar nu imposibil. Din acest an, chiar s-a observat o extrem de ușoară creștere a efectivelor, de vaci și oi.

Sper să reușim cu cooperativa și atunci vom da un alt imbold crescătorilor.

Deci, cu alte cuvinte viitorul sunt fermele?

Da. Doar cu ferme eficiente, crescătorii de animale vor putea să obțină venituri care să justifice munca și investițiile de timp, bani și viață. Până la urmă, o astfel de fermă te face un fel de sclav dacă nu este organizată industrial. Ești pur și simplu sluga animalului, crezând că tu ești stapânul. A schimba aceasta în mediul rural este destul de complicat, dar nu imposibil. Oamenii odată obișnuiți cu un sistem, le este foarte greu să trecă la altceva, chiar dacă, acel ceva, este mai bun, mai ușor și mai aducător de profit. Țăranii sunt conservatori. Tocmai asta a făcut România ceea ce este. Conservatorismul țăranilor și dragostea lor pentru pământ.

Noi nu vom putea schimba asta. Dar putem, prin puterea exemplului să arătăm că există variante care nu modifică fundamental aceste concepții, ci doar le adaptează la vremuri. Așa am procedat cu puii. De ce să țin teorii și cursuri cu crescătorii în care să le spun care rasă este mai bună și de ce, pur și simplu am decis eu pentru ei.

Am ales ce rasă am considerat eu că este cea mai bună pentru ouă, cea mai bună rasă pentru carne. Și am oferit soluția completă, cu rasă, furaj, tratamente preventive. În doi-trei ani oamenii au fost mulțumiți și au continuat. La fel și cu oile. Rasă bună, calitate și la vânzarea mieilor profituri bune.

Atunci oamenii s-au gândit să continue și să dezvolte. Cu alte cuvinte, le-a plăcut și au fost mulțumiți. Au înțeles că doar utilizând tehnologiile moderne, pot să mai aibă profit. Folclorul acesta cu produse tradiționale, cu produse naturale crescute de țăranii noștri,sunt doar basme. Nu poți să prosperi din creșterea tradițională a animalelor pentru cei câțiva cumpărători ocazionali care se dau interesați pe Facebook. Poate doar așa ca mecanism de marketing,să te prezinți ca un crescător din tată în fiu, dar în realitate, doar o fermă poate aduce un profit de luat în seamă.Asta știu acum mai toți țăranii din comună. Și trendul arată că oamenii încet-încet au început să se dezvolte. Spersă apară fermele mult visate.

Și cooperativa? Cum se împacă medicina veterinară cu cooperativa?

Se pare că cooperativa va fi motorul dezvoltării și reinventării creșterii animalelor.Vom începe din acest an să finalizăm ferma de vaci și ferma de oi. Avem pășunea, avem sursa de furaj, avem genetica care trebuie și nu rămâne decât să autorizăm fermele și apoi să autorizăm o mini făbricuță de lapte.

Probabil că începând de anul viitor,membrii cooperatori vor dori să își dezvolte șeptelul și alături de ferma cooperativei vor apărea și trei-patru ferme ale cooperatorilor, pentru început. Deja oierii au achiziționat mioare de Carabașă de la noi și vor ca în 2-3 ani să își modifice profilul genetic al turmei.

Probabil că vom avea în plan să aducem și alte rase de oi și capre,specializate pe lapte.Vom înccerca să dezvoltăm și un sector de creștere a găinilor, curcilor, gâștelor și rațelor stimulând cooperatorii să își facă microferme.

Deja am început să aducem și genetică din aceste specii.Ideea mea de bază este că nu poți face medicină veterinară dacă nu ai animale. Noi servim sănătatea animalelor în primul rând. Avem animale, avem pacienți, avem câștiguri. Nu trebuie să așteptăm să ne aducă cineva animalele la cabinet. Putem să fim proactivi. Să stimulăm creșterea animalelor, să ajutăm țăranii să se transforme în fermieri. Este  singura noastră șansă reală și sustenabilă. Restul, cum ar fi contractele de concesiune, banii dați ca subvenție, ar trebui să fie ca un supliment. Baza este ferma. Fermierul și producția.

Avem pământ, avem oameni care să îl cultive, dar nu avem tehnologie și informații. Medicul veterinar trebuie să se implice în tehnologie și informații. Nu la modul intelectual, prin cursuri sau alte povești cum este consultanța. Practic. Vreau să am păsări în comună atunci aduc păsări la vânzare. Bune, de calitate, ca omul să fie mulțumit. Pe lângă, ofer și servicii suport: furaje, tratamente, vaccinări etc. Eu așa fac și se pare că merge treaba.

Concesiunile ce viitor vor avea?

Eu cred că va dispărea micul crescător de animale așa cum îl știm noi, așa cum s-a întâmplat și în Ungaria. Vor ramâne numai fermele. Așa că acest mod de a face medicină veterinară cu mâna întinsă la stat este istorie. Trebuie doar timpul să rezolve niște mici chestiiuni birocratice, probabil.

Ce sfat puteți da colegilor?

Nu prea pot să dau sfaturi deoarece nu am ajuns la vârsta înțelepciunii. (n.r.: râde). Eu doar am prezentat ce fac eu.Nu știu exact dacă este bine sau rău dar, în cazul meu,se pare că merge. M-am consultat și cu alți colegi, m-am consultat și cu voi de la Revista Veterinarul în toți acești ani și se pare că în situația mea lucrurile se mișcă. Cert este că multe cabinete din zona rurală vor dispărea. Sau cei cu o vârstă înaintată în anii ce vor veni vor renunța cu totul, pentru că vor fi cerințe mari de la DSV și bani puțini.Tinerii se vor reorienta către Uniunea Europeană sau către animale mici.Dacă nu se rezolvă ca medicamentul veterinar să fie apanajul doar al medicului veterinar vor dispărea și multe farmacii care vor fi înlocuite de supermarketuri pentru animale.

Singura variantă viabilă, pe care o văd eu, este implicarea medicului veterinar în dezvoltarea de ferme,de toate tipurile pentru care să asigure și consultanță reală dar și servicii veterinare. Noi nu avem în România o tradiție a fermierilor. În Germania, Olanda, Franța sau oriunde vreți în Europa, mai puțin estul acesteia, există tradiția fermierilor de a moșteni în familie ferma și fiecare generație să aducă un plus de valoare. De aceea,sunt și târgurile de animale, expozițiile de animale și premiile pentru fermieri unde își premiază vacile, oile sau ce mai cresc ei. La noi se fac tot felul de târguri unde se premiază oamenii, nu animalele. Asta e diferența. Ei au tradiția și respectul fermierului. Noi nu avem tradiția fermei, nu avem mecanismele care le au ei. Se pare că noi,medicii veterinari, dacă vrem să avem obiectul muncii trebuie să suplinim toate aceste mecanisme lipsă. Să facem în așa fel încât să mișcăm noi aceste roți pentru ca, în final, căruța asta tradițională a noastră să poată să meargă.

Deocamdată, căruța asta a noastră, veche și ruptă e admirată de noi toți și ne uităm cu nostalgie la ce frumoasă era odată.Ar cam fi momentul să o reparăm și să o folosim.

 Articole cu același subiect: