Vă ofer astăzi prin această istorie un nou exemplu despre cum noi – medicii veterinari concesionari, împuterniciți cu supravegherea efectivelor de animale din punct de vedere epizootic – suntem batjocoriți la nivel de conducere instituțională, chiar de către cei cu care avem un contract de concesiune privind programul acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale și a celor transmisibile la om.

Stimați colegi, până acum v-am prezentat două întâmplări personale în acest sens. Să o primiți și pe a treia cu drag.

Der Fliegende Holländer

sau Regulamentul 178/2002/CE, posibilități specifice de aplicare a transparenței și trasabilității de către niște mandatari și „factori umani” în România.

Semnalul de alarmă de la fermă

S-a întâmplat ca într-o dimineață însorită de vară, o mașină care venea din sens opus, condusă de un fermier din comuna noastră, să se oprească lângă mine. Și-a coborât geamul mașinii și m-a anunțat în grabă că a cumpărat peste o sută de capre cu câteva zile înainte, dar i se pare că printre ele se află și un mascul destul de agresiv, care probabil provoca prin loviri caprelor leziuni și umflături, pentru că a observat că mai multe capre au picioarele umflate.

M-a rugat „să mă uit la ele” și să le tratez cât mai repede posibil, „până nu este prea târziu”.

Ajungând la fermă, într-un grajd spațios și aerisit, am văzut aproape o sută de capre Saanen foarte frumoase, neobișnuite pentru regiunea noastră, marcate cu crotalii olandeze.

Și, într-adevăr, așa cum susținea proprietarul, unele exemplare prezentau la nivelul articulației radio-carpo-metacarpiene inflamații cât o minge de tenis, iar câteva dintre ele stăteau întinse în poziții ciudate, cu gâtul răsucit, în timp ce altele aveau capul lipit de perete și picioarele păreau înrădăcinate în pământ, incapabile să se miște.

— Când și cu ce documente veterinare, de circulație și de transport au ajuns aceste capre aici? Sunt înregistrate la TRACES? (TRACES este o rețea veterinară online care oferă în principal funcții de notificare, verificare și urmărire legate de comerțul cu animale vii și produse de origine animală.)

— Nu avem încă actele lor, dar ne-au promis acum câteva zile că le vom primi în curând. Domnule doctor, administrați vă rog ceva antiinflamatoare, ori antibiotice sau alte medicamente de care să se vindece animalele mele cât mai repede posibil, întrucât am plătit o sumă foarte mare pe ele – cerea fermierul.

— Nu știu ce conduită de tratament să urmăm, pentru că nu știu deocamdată cu ce avem de-a face. Suspectez o boală infecțioasă pe care nu am întâlnit-o aici, în România, și pe care cred că niciunul dintre colegii mei n-a întâlnit-o încă până acum. Voi vedea mâine unde putem face un test serologic care să-mi confirme sau să-mi infirme ceea ce suspectez acum. Dacă este boala infecțioasă respectivă la care mă gândesc că ar sta la baza acestor îmbolnăviri, atunci cred că, din păcate, nu există niciun leac pentru ea – mi-am luat rămas bun de la el.

Testul, confirmarea și schimbul ilegal de crotalii

Am contactat laboratorul nostru acreditat din cadrul DSVSA și m-am interesat dacă au posibilitatea efectuării testului serologic pentru Artrită-Encefalită Caprină (CAE).

După răspunsul lor afirmativ și pentru că au fost de acord imediat să recoltez probele de sânge pentru efectuarea examenului serologic pentru CAE, am recoltat probele de sânge de la tot efectivul. Am întocmit tabelul de recoltări probe, trecând crotaliile olandeze, pe care l-am atașat lângă cererea de analiză.

Suspiciunile mele au fost confirmate în scurt timp: circa 70% din probele de sânge trimise pentru serologie au ieșit ca fiind intens pozitive pentru CAE.

Însă, spre surprinderea mea, șefa laboratorului mi-a cerut repetarea recoltărilor probelor de sânge, cică pentru o certitudine deplină.

Comunicând rezultatele cu fermierul, i-am cerut ajutorul repetat în furnizarea bazei tehnice și logistice necesare pentru repetarea recoltării probelor de sânge.

Am fost tare uimit – să mă exprim finuț – să constat că, deși nu trecuseră nici măcar trei zile de la prima recoltare și până să repetăm recoltările, cineva îndepărtase crotaliile olandeze unul câte unul, crotaliind caprele cu crotalii românești.

Investigând faptul, am aflat că un anume medic veterinar dintr-un județ apropiat, și anume din județul Bacău, a fost cel care făcea acest „gest”; chiar au menționat cu nume și prenume pe respectivul „coleg”. Nu am reușit însă să aflu la cererea cui a făcut-o și de ce anume, nici până în ziua de astăzi. Fermierul mi-a relatat că respectivul „a fost trimis” și că nici el nu știe mai mult decât atât.

Blocajul instituțional și factorul uman

De data aceasta, pe lângă cererea de analiză și tabelul de însoțire a probelor – în care de data aceasta eram nevoit să trec crotaliile noi, românești –, am atașat și un proces verbal despre schimbul ilegal de crotalii, pe care l-am înregistrat la DSVSA, la Consiliul Local și la Poliția comunei, așteptând răspunsul lor la cele întâmplate în termenul prevăzut de lege.

În procesul verbal de constatare am subliniat împrejurările nu tocmai întâmplătoare despre sosirea caprelor în comună fără acte sanitar-veterinare, trecând ilegal granițele țării și că aici, la noi, după sosirea lor, a avut loc un schimb ilegal de crotalii.

În procesul verbal am rugat persoana îndreptățită să caute identitatea crescătorului olandez în baza de date internațională, aflată la dispoziția sa, întrucât acest lucru era foarte ușor de stabilit după crotaliile olandeze. (Până la urmă, acesta ar fi principiul transparenței atât de mult subliniat în sistemul sanitar veterinar și igienă alimentară, când în cazul apariției oricărei boli infecțioase este posibilă găsirea locului de origine a ei.)

Nu am primit niciodată răspuns oficial, scris, la procesul meu verbal de constatare, nici identitatea crescătorului olandez nu mi-a fost dezvăluită. Nu am reușit să aflu, cu toate că au trecut de atunci mai bine de 10 ani.

În ceea ce privește recrotalierea ilegală a caprelor, am fost informat de către DSVSA că dosarul a fost înaintat către DSVSA din județul Bacău și că ei ar fi în măsură cu cazul.

Caprele ba au murit, ba s-a dispus eutanasierea bolnavilor și a celor care au ieșit pozitivi, precum și incinerarea lor, iar restul la un screening periodic.

Eu am înțeles din nou ideea: DSVSA-ul fie nu a vrut, fie nu putea respecta reglementările și legile sanitar-veterinare în vigoare, probabil din cauza unui „factor uman atotputernic”, a cărui identitate îmi este „necunoscută”, dar cine are o influență foarte mare în anumite locuri, să zicem.

Reflecții finale

Eu de-a lungul carierei mele de medic veterinar m-am obișnuit deja cu astfel de întâmplări și cu altele similare, întrucât deja am o „rutină” în așa pățanii. Însă ceea ce nu pot înțelege și accepta niciodată este: de ce, pentru ce și cum am ajuns noi, oamenii, intelectualii cu „pretenții”, până aici, la o asemenea ipocrizie crasă în această sală mare comună de jocuri pe care îndrăznim să o numim viață. Nu înțeleg și nu voi accepta niciodată, pentru că:

„Toată lumea poartă o mască. Măștile au o formă și mărime diferită. Singura problemă atunci când le probezi este să te asiguri că ți se potrivesc. Cât de ușor cădem în capcana de a crede că nu trebuie să fim ceea ce suntem. Cât de ușor putem fi convinși că trebuie să acoperim pe cine ne-am născut să fim! Este o tragedie: o tragedie că frica noastră ne separă întotdeauna de destinul nostru. Ea însăși este iadul, când în locul persoanei pentru care am fost creați, intră cineva ieftin, trișor, mincinos și fără caracter.” (Rachel van Dynken)

„Ei spun că adevărul este ascuns în spatele măștilor lor, dar eu cred că Adevărul iese la iveală când sunt mascați!” 

„Toți purtăm măști și vine momentul în care nu le putem îndepărta fără a ne îndepărta o parte din propria piele.” (André Berthiaume)

Imaginea articolului este cu titlu pur ilustrativ. Nu aparține autorului. 

Ai o poveste, un studiu de caz sau o experiență care merită împărtășită?
Hai să publici în revistele Veterinarul!

Trimite-ne materialul tău și fă parte din comunitatea profesioniștilor care inspiră medicina veterinară românească.

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.

Urmărește-ne pe rețelele sociale: