Două sisteme, un singur creier

Modelul dominant în psihologia deciziei descrie două moduri de gândire, cunoscute drept Sistemul 1 și Sistemul 2. Sistemul 1 este rapid, automat și intuitiv, ceea ce recunoaștem drept „ochi clinic". Sistemul 2 este deliberat, analitic și lent, corespunzător raționamentului explicit pe care îl aplicăm în cazurile complexe.

În practica generală, consultațiile de 15–30 de minute favorizează în mod structural Sistemul 1. Clinicienii iau decizii rapide bazate pe recunoașterea tiparelor, le comunică imediat clientului și le reevaluează abia în funcție de răspunsul pacientului. Această strategie este eficientă, dar vine cu un cost: Sistemul 1 se bazează pe scurtături mentale (heuristici) care câștigă viteză în detrimentul acurateței.

Biasurile cu cel mai mare impact clinic

Anchoring, tendința de a rămâne fixat pe primul diagnostic formulat, indiferent de informațiile noi. Dacă primul lucru pe care îl vedem este o rată cardiacă crescută și gândim imediat „cardiomiopatie", vom interpreta toate informațiile ulterioare prin această prismă.

Availability bias, supraestimăm probabilitatea unui diagnostic pe care l-am văzut recent sau des. Un caz interesant de parvoviroză prezentat săptămâna trecută ne poate face să includem parvovirusul în lista de diferențiale chiar și acolo unde epidemiologia o face puțin probabilă.

Confirmation bias, căutăm în mod inconștient informații care confirmă ipoteza inițială și ignorăm sau minimalizăm dovezile contrare. Sistemul 2 este adesea folosit nu pentru a evalua critic decizia Sistemului 1, ci pentru a o justifica post-hoc.

Premature closure, închidem investigația diagnostică prea devreme, odată ce am găsit o explicație plauzibilă, ratând comorbidități sau cauze primare.

Diagnostic momentum, un diagnostic primit de la un coleg sau de la un cabinet anterior capătă o greutate proprie, independentă de dovezi. Îl preluăm, îl repetăm, rareori îl chestionăm.

Ce agravează situația în practica veterinară

Spre deosebire de medicina umană, practica veterinară operează cu o diversitate de specii, cu o literatură bazată pe dovezi mai redusă pentru multe afecțiuni și cu un feedback clinic adesea întârziat sau absent. Nu avem mecanisme formale de audit al deciziilor și rareori știm cu certitudine dacă diagnosticul nostru inițial a fost corect. Această lipsă de feedback sistematic, numită în literatura de specialitate feedback sanction, limitează capacitatea noastră de a recunoaște și corecta propriile tipare de eroare.

Ce putem face

Primul pas este metacogniția, conștientizarea că aceste biasuri există și că nu sunt un semn de incompetență, ci o caracteristică a modului în care funcționează creierul uman. Niciun nivel de experiență sau inteligență nu conferă imunitate.

Câteva strategii cu eficiență demonstrată includ utilizarea listelor de control în cazurile complexe, construirea sistematică a diagnosticelor diferențiale înainte de a acționa pe primul impuls diagnostic și „diagnostic timeout", o pauză deliberată în care ne întrebăm activ: „Ce altceva ar putea fi?"

Protocoalele bazate pe dovezi și algoritmii clinici sunt adesea respinși de clinicieni ca fiind rigizi sau depersonalizanți. Datele spun altceva: urmarea unui algoritm bine construit reduce erorile de omisiune și comisie mai eficient decât judecata expertă nestructurată, nu pentru că expertiza nu contează, ci pentru că ea funcționează cel mai bine când este susținută de structuri care compensează limitele Sistemului 1.

Formarea în raționament clinic și psihologie cognitivă ar trebui integrată în curricula veterinară, nu ca opțional, ci ca o competență de bază. Până atunci, simpla conștientizare a acestor biasuri rămâne cel mai accesibil instrument pe care îl avem.

Clubul de Carte Veterinarul, Mai 2025

Tema biasurilor cognitive în decizia clinică nu se epuizează într-un articol. De aceea, în cadrul întâlnirii din luna mai a Clubului de Carte Veterinarul, vom dedica întreaga sesiune acestui subiect, pornind de la cartea „Ești pe punctul de a face o greșeală teribilă" de Olivier Sibony.

Sibony, fost director McKinsey și unul dintre cei mai cunoscuți autori pe tema deciziei, disecă în această carte biasurile care sabotează judecata colectivă și individuală, și propune metode concrete pentru a le contracara. 

Dacă vrei să participi la discuție, cartea poate fi găsită în principalele librării online. Ne vedem pe Zoom în mai!

Referințe bibliografice

1. McKenzie, B.A. (2014). Veterinary clinical decision-making: cognitive biases, external constraints, and strategies for improvement. Journal of the American Veterinary Medical Association, 244(3), 271–276.
2. Petrovski, K.R., Kirkwood, R.N. (2025). Clinical reasoning uncertainty in veterinary medical encounters with a clinical example. Veterinary Sciences, 12(12), 1203. https://doi.org/10.3390/vetsci12121203
3. Sibony, O. (2019). Ești pe punctul de a face o greșeală teribilă. Cum să evitați capcanele gândirii în afaceri. Editura Vellant (ed. originală: You're About to Make a Terrible Mistake, Little, Brown Spark)
4. Kahneman, D. (2011). Gândire rapidă, gândire lentă, editira Publica
5. Petrovski, K.R., Kirkwood, R.N. (2025). Common biases, difficulties, and errors in clinical reasoning in veterinary medical encounters with a case example. Encyclopedia, 5(1), 14. https://doi.org/10.3390/encyclopedia5010014