Reticența față de vaccinarea animalelor de companie a devenit o situație întâlnită tot mai des în cabinetele veterinare. Potrivit unui sondaj reprezentativ realizat în Statele Unite în rândul a 2.200 de proprietari de câini, 37% consideră că vaccinurile pentru câini nu sunt sigure, 22% cred că nu sunt eficiente, iar 30% apreciază că nu sunt necesare din punct de vedere medical.

Studiile arată și că persoanele care au rețineri față de vaccinurile destinate oamenilor tind să manifeste aceeași atitudine și față de vaccinurile pentru animalele de companie. Acest fenomen este denumit „vaccine spillover”.

Reținerile pot apărea înainte de prima vizită la medicul veterinar

Potrivit materialului, uneori proprietarii ajung la primul consult având deja îndoieli legate de vaccinare. Unele dintre aceste rețineri pot apărea în urma recomandărilor primite de la crescători, care îi sfătuiesc să renunțe la anumite vaccinuri sau le spun că animalul este deja complet vaccinat.

În unele cazuri, contractele încheiate cu crescătorii prevăd că garanția privind sănătatea animalului își pierde valabilitatea dacă proprietarul urmează anumite protocoale de vaccinare. Autorii materialului consideră că astfel de prevederi pot descuraja respectarea recomandărilor bazate pe dovezi științifice.

În locul unei confruntări directe cu proprietarul, materialul recomandă ascultarea preocupărilor acestuia și explicarea motivelor pentru care sunt recomandate anumite vaccinuri.

Relația dintre medic și proprietar poate influența decizia

Autorii subliniază că este important ca medicul veterinar să asculte întrebările și preocupările proprietarului înainte de a face recomandări și să prezinte vaccinarea ca parte a unui plan adaptat fiecărui animal.

Explicarea motivelor pentru care un anumit vaccin este recomandat, în funcție de stilul de viață al animalului și de bolile întâlnite în zona în care trăiește, poate ajuta proprietarii să înțeleagă mai bine decizia medicală.

Materialul atrage atenția și asupra importanței transparenței. Mulți proprietari cred că scopul principal al vizitei anuale este administrarea vaccinurilor. În realitate, consultația anuală include evaluarea stării generale de sănătate, verificarea greutății, a sănătății dentare, a funcției organelor și a calității vieții, iar vaccinarea reprezintă doar o parte a acestei evaluări.

Recomandările diferă de la un animal la altul

Ghidurile actuale ale American Animal Hospital Association (AAHA) și World Small Animal Veterinary Association recomandă ca planul de vaccinare să fie adaptat stilului de viață al fiecărui animal, nu aplicat după un program identic pentru toți.

În cazul câinilor, recomandările pot fi influențate de activități precum cazarea în pensiuni pentru animale, vizitele în parcuri pentru câini, drumețiile, călătoriile sau contactul cu animale sălbatice. Aceste informații ajută la stabilirea necesității unor vaccinuri, inclusiv cele împotriva Bordetella, gripei canine, bolii Lyme sau leptospirozei.

La pisici, unul dintre cei mai importanți factori este dacă animalul trăiește exclusiv în interior sau are acces afară. Ghidul de vaccinare publicat în 2020 de AAHA și Feline Medical Veterinary Association recomandă vaccinarea împotriva virusului leucemiei feline pentru toate pisicile tinere și pentru pisicile adulte care ies afară sau intră în contact cu animale al căror istoric medical nu este cunoscut.

De ce este discutată frecvent vaccinarea împotriva leptospirozei

Potrivit ghidului AAHA din 2022 pentru câini, vaccinul împotriva leptospirozei este inclus în categoria vaccinurilor de bază datorită expunerii largi la această boală și faptului că poate fi transmisă oamenilor prin contactul cu urina infectată sau cu apa contaminată.

Materialul arată că inclusiv câinii care trăiesc în mediul urban sau suburban pot intra în contact cu bacteria prin bălți, apă stătătoare sau animale sălbatice, chiar și în propria curte. Autorii precizează că mulți proprietari nu cunosc acest risc.

Întrebări frecvente despre vaccinuri

Unii proprietari ai câinilor de talie mică consideră că animalele lor ar trebui să primească o doză mai mică de vaccin. Materialul explică însă că dozele de vaccin sunt concepute pentru a stimula sistemul imunitar, nu în funcție de concentrația din sânge, așa cum se întâmplă în cazul unor medicamente.

Din acest motiv, ghidurile recomandă aceeași doză pentru toate rasele și toate dimensiunile de câini. Administrarea unei doze mai mici nu ar face vaccinul mai sigur, ci doar i-ar reduce eficiența.

Autorii reamintesc și că, după schema inițială de vaccinare, vaccinurile de bază împotriva jigodiei canine, parvovirozei și adenovirozei sunt recomandate la intervale de trei ani, nu anual. Pentru proprietarii îngrijorați de vaccinarea prea frecventă, această informație poate oferi un plus de încredere.

Totodată, este recomandat ca proprietarii să fie informați înainte de plecarea din cabinet că o ușoară sensibilitate la locul injectării sau o stare de oboseală după vaccinare sunt reacții obișnuite și, de regulă, nu indică apariția unei probleme.

Importanța unei comunicări unitare

Materialul subliniază că întregul personal al cabinetului veterinar, de la recepție până la medicii veterinari, ar trebui să transmită aceleași informații privind recomandările de vaccinare. De asemenea, un apel telefonic după consultație pentru a verifica starea animalului poate contribui la consolidarea încrederii proprietarului.

Autorii concluzionează că acceptarea vaccinării nu depinde de câștigarea unei dezbateri, ci de construirea unei relații de încredere. Atunci când proprietarii simt că recomandările sunt adaptate nevoilor propriului animal, că întrebările lor sunt ascultate și că vizita anuală urmărește sănătatea pe termen lung a animalului, sunt mai dispuși să respecte planul de vaccinare recomandat.

Sursa: dvm360.com