Cum a început ideea de a merge în grădinițe și școli pentru a vorbi copiilor despre animale?

Totul a pornit foarte simplu, de la o cunoștință care m-a invitat la grădinița unde lucra, să le vorbesc copiilor despre animale. Am mers atunci cu câțiva iepuri și am fost surprins de entuziasmul lor. Am mediatizat activitatea, iar reacțiile au fost atât de frumoase încât, de acolo, a pornit totul. Văzând fericirea copiilor, mi-am dat seama cât de importantă este o activitate cu și despre animale în școli, dar și pentru a promova medicina veterinară.

Ce te motivează cel mai mult atunci când intri într-o clasă plină de copii curioși?

Cel mai mult mă motivează bucuria sinceră de pe chipurile lor. Fiecare întrebare și fiecare zâmbet îmi arată că ceea ce fac are un impact real. Copiii sunt dornici să afle, sunt sinceri și receptivi, iar faptul că pot să le transmit ceva educativ și util pentru viitor este o mare satisfacție.

Cum pregătești o astfel de întâlnire? Alegi anumite teme în funcție de vârsta copiilor?

Da, mereu țin cont de vârsta copiilor. Cu cei mici, vorbim într-un mod jucăuș despre cum trăiesc animalele, ce mănâncă, cum dorm. Cu elevii mai mari, discutăm despre responsabilitate, igienă, alimentație, dar și despre rolul medicului veterinar, despre tratamente, prevenție și adopție. Încerc ca fiecare întâlnire să fie pe înțelesul lor și să rămână o experiență plăcută.

Ce reacții primești de la cadrele didactice — te invită din nou sau îți cer să abordezi teme noi?

Reacțiile sunt întotdeauna pozitive. Profesorii și educatoarele apreciază faptul că aceste activități îi ajută pe copii să înțeleagă mai bine lumea animalelor. De multe ori mă invită din nou, cerându-mi să abordez teme noi — despre animale domestice, sălbatice, sau despre îngrijirea responsabilă a unui animal de companie.

Cum te asiguri că mesajul tău despre respectul față de animale ajunge la copii într-un mod simplu și memorabil?

Îi las să interacționeze direct cu animalele, dar le explic în același timp cât de important este să fie blânzi, răbdători și atenți. Când un copil ține un iepure în brațe și vede că acesta are încredere în el, lecția despre respect devine una trăită, nu doar spusă. Le explic și că animalele au nevoie de tratamente, de prevenție și de grijă zilnică — la fel ca noi.

Cum reacționează copiii când văd pentru prima dată iepurii sau alte animale pe care le aduci cu tine?

Sunt fascinați. Mulți dintre ei nu au mai atins niciodată un animal adevărat. Se apropie cu emoție și curiozitate, iar momentul în care reușesc să mângâie un iepure este, pentru ei, o mică bucurie pe care o țin minte mult timp.

Ce reguli le explici copiilor înainte de a interacționa cu animalele?

Le spun mereu că animalele trebuie tratate cu blândețe și respect. Să nu țipe, să nu le tragă de urechi sau blană, să nu le sperie. Învățăm împreună că un animal este o ființă vie, care simte, și că trebuie protejat și îngrijit.

Au existat momente amuzante sau neașteptate în timpul acestor întâlniri?

Da, de multe ori! Una dintre cele mai amuzante întrebări a fost când un copil, ținând iepurele în brațe, m-a întrebat foarte serios: „Pot să-l iau acasă?” 😊

Astfel de momente sunt pline de inocență și arată cât de mult se atașează copiii de animale chiar din primele minute.

Ce învață copiii cel mai repede din contactul direct cu animalele?

Învăță imediat ce înseamnă grija și responsabilitatea. Văzând cum reacționează animalele, înțeleg că trebuie să fie atenți și empatici. Este o lecție practică de respect și de iubire față de viață, din care copiii rămân cu valori importante.

Care este cea mai interesantă întrebare pe care ți-a pus-o un copil?

Una dintre cele mai frecvente și emoționante întrebări este: „Ce facem dacă un animal este bolnav?”

Prin astfel de întrebări îți dai seama cât de empatici sunt copiii. Atunci le explic că animalele, la fel ca și oamenii, au nevoie de tratamente, de controale regulate, de prevenție și, uneori, de ajutorul medicului veterinar. Vorbim și despre importanța adoptării animalelor și despre responsabilitatea pe care o avem atunci când alegem să avem un prieten necuvântător.

Ți-au povestit copiii despre propriile animăluțe? Cum reacționează când le spui cum pot avea grijă mai bine de ele?

Da, aproape fiecare are o poveste: un cățel, o pisică, un hamster sau chiar o găina. Le place să povestească și ascultă cu interes sfaturile. Când le spun cum pot avea grijă mai bine de animăluțele lor, mulți se luminează la față și își notează mental sfaturile pentru acasă.

Ce crezi că îi fascinează cel mai mult la profesia de medic veterinar?

Faptul că este o meserie prin care poți ajuta și salva animale. Le explic că medicul veterinar nu doar tratează animale bolnave, ci se ocupă și de prevenție, nutriție, igienă și bunăstare. Le place ideea că poți „vorbi” cu animalele prin gesturi și grijă.

Ce feedback ai primit din partea părinților sau a profesorilor după aceste vizite?

Feedbackul este mereu pozitiv. Părinții spun că cei mici vin acasă încântați, vorbesc zile întregi despre animale și despre ce au învățat. Profesorii consideră că aceste activități completează foarte bine educația civică și emoțională a copiilor.

Cum crezi că aceste activități pot schimba percepția copiilor despre responsabilitate și empatie?

Prin contactul direct cu animalele, copiii învață empatia într-un mod natural. Înțeleg că un animal are nevoie de atenție, de hrană, de curățenie și de afecțiune. Astfel de experiențe îi ajută să devină mai responsabili, mai buni și mai sensibili față de tot ce înseamnă viață.

Urmărește-ne pe rețelele sociale: