Telemedicină veterinară? Clinici online? Platforme de rezervări și triere automată?

După mine toate acestea ridică întrebări:

• unde se termină „sfatul colegial” și unde începe actul medical?
• cum se asigură confidențialitatea datelor?
• cine răspunde când un algoritm recomandă ceva greșit?

Și eu cred că doar O lege modernă a profesiilor liberale, inspirată din modelele europene, ar putea oferi principii și garanții, iar apoi fiecare profesie/organizație – inclusiv CMVRO– ar detalia în statut. Asta dacă va face și un Statut altfel decat ROF-ul de exemplu, care pare că începe să fie modificat într-un sens extrem de “centralizat” și “interpretabil personal”!

Nici măcar nu trebuie să inventăm apa caldă, pentru că exista suficiente modele în țările spațiului comunitar - UE despre reglementarea profesiilor liberale, cu accent pe medicina veterinară.

Am putea încadra asta la rubrica: “Știați că…”.

• În toată Europa, medicul veterinar e tratat ca profesionist liberal cu impact public, nu doar ca „prestator privat”.
• Fie că vorbim de Portugalia sau Germania, principiul comun este același: „Libertatea profesională există doar acolo unde există și responsabilitate față de societate.”

Dar…Hai să vedem cam cum reglementează Europa profesiile liberale

PORTUGALIA – lege unică pentru toate profesiile

Legea nr. 2/2013 privind asociațiile publice profesionale

• Legea 77/2023 (actualizare)

Creează o lege-cadru pentru toate ordinele profesionale – inclusiv veterinari.

• Profesiile liberale există doar dacă protejează un interes public major.
• Ordinele au rol de reglementare, disciplină și protecție a beneficiarilor, nu de sindicat.
• Include un „Ombudsman al beneficiarilor serviciilor” (Provedor) și reguli stricte de transparență.

💡 Model de claritate legislativă și echilibru între libertate profesională și control public.

SPANIA – „colegios profesionales”

Ley 2/1974 de Colegios Profesionales, actualizată continuu.

Toate profesiile liberale sunt organizate în „colegii profesionale” – corporații de drept public.

• Înscrierea este obligatorie pentru a practica legal.
• Funcții: control deontologic, consultare legislativă, protecția interesului public.
• Profesionistul răspunde în fața colegiului – nu doar a statului.

*Model de tradiție puternică, adaptat la regulile moderne ale pieței și concurenței.

ITALIA – reforma „ordini professionali”

DPR 137/2012 – Reforma ordinelor profesionale

Lege comună pentru toate ordinele (inclusiv FNOVI – veterinarii italieni).

• Obligă la formare continuă și stagiu profesional controlat.
• Permite publicitatea profesională – dar onestă și verificabilă.
• Separă disciplina de funcțiile administrative.

Model de actualizare continuă, centrat pe competență și transparență.

FRANȚA – profesia liberală integrată în codul rural

Code rural et de la pêche maritime + Ordre national des vétérinaires - Definește medicul veterinar ca profesionist liberal de interes public.

• Permite societăți de exercițiu liberal (SEL) – firme veterinare cu reguli stricte.
• Societatea este tratată ca un „veterinar colectiv”: ce greșește firma, răspund și medicii.
• Publicitatea și transparența tarifelor sunt reglementate.

Model de integrare între independența liberală și formele moderne de organizare.

GERMANIA & AUSTRIA – „Freie Berufe”

Profesii liberale = Freie Berufe (profesii independente, cu responsabilitate proprie).

Reglementate prin legi federale și camere profesionale regionale (Tierärztekammer / ÖTK).

• Înscriere obligatorie, coduri etice proprii, autonomie disciplinară.
• Accent pe autonomie profesională, dar și pe formare și control public.

Model federal: camere puternice, apropiate de practician, dar aliniate la normele UE.

Și ca să fim puțin mai conciși si “aplicați”… Eu vă propun să detaliem de exemplu legislația Portugaliei care pare mai adaptabilă nouă, românilor, din punctul meu de vedere.

În Portugalia, profesiile liberale – inclusiv medicii veterinari – trăiesc sub o lege-cadru clară, care le spune cine sunt, ce pot și, mai ales, pentru cine există. În România, medicul veterinar este „profesie liberală și independentă” prin lege, dar navighează printr-un hățiș de acte normative, fiecare cu viața lui.

Întrebarea e simplă și incomodă: nu ar avea și medicii veterinari români nevoie de o „lege a profesiilor liberale”, inspirată din modelul portughez? Hai să vedem.

1. Portugalia: când profesiile liberale devin „ordine de interes public”

În 2013, Portugalia își ia inima în dinți și adoptă Legea nr. 2/2013, un act-cadru care stabilește cum se nasc, cum funcționează și cum sunt trase la răspundere asociațiile publice profesionale: ordinele medicilor, avocaților, arhitecților, medicilor veterinari și multe altele.

Legea pleacă de la o idee sănătoasă:

Nu faci o ordine profesională doar pentru că vrea o breaslă statut special. O faci doar dacă există un interes public serios la mijloc.” De aceea, actul spune clar: înființarea unei astfel de asociații este excepțională, permisă doar când e nevoie de delegarea către profesie a unor puteri de reglementare și disciplină – altfel spus, când chiar trebuie să păzești sănătatea, siguranța sau banii cetățeanului.

Ce este, de fapt, o „asociație publică profesională”?

Legea o definește ca pe o entitate de drept public, cu structură asociativă, care reprezintă o profesie ce:

• are impact major asupra interesului public;
• primește de la stat puterea de a decide cine intră în profesie, cum se practică și cum se sancționează abaterile.

Nu e sindicat, nu e ONG, nu e club select.

E un mic „minister de specialitate” al profesiei respective – dar condus de profesioniști, nu de funcționari.

2. Ordinul medicilor veterinari în Portugalia: între prestigiu și presiune

În acest cadru se află și Ordem dos Médicos Veterinários (OMV), colegiul veterinar portughez. Statutul lui a fost adaptat la Legea 2/2013 prin mai multe modificări legislative (Legea 125/2015, apoi Legea 77/2023).

Pe scurt, OMV:

• autorizează accesul la profesie;
• stabilește normele deontologice;
• supraveghează formarea continuă;
• aplică sancțiuni disciplinare;
• reprezintă profesia în dialogul cu statul.

Poveștile lor recente seamănă surprinzător de mult cu ale noastre:

o parte dintre medici acuză modificările legislative că relaxează excesiv regulile și  ar permite persoanelor fără pregătire completă să facă acte veterinare, sub pretextul „flexibilizării” pieței serviciilor.

Cu alte cuvinte, Portugalia ne oferă nu doar un model, ci și un avertisment:

„Chiar și cu o lege bună, dacă nu ții ochii pe interesul public, profesia poate fi diluată sub presiunea pieței și a politicii.”

3. Comparativ: România: profesie liberală pe lege veche, într-o arhitectură fărâmițată

În România, Legea 160/1998 spune clar, din primul articol:

„Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală și independentă, cu organizare autonomă reglementată.”

Există Colegiul Medicilor Veterinari (CMVRO), cu statut, organe alese, comisii de disciplină. Exercitarea profesiei e condiționată de:

• diplomă + drept de liberă practică;
• înscriere în CMVRO;
• respectarea normelor deontologice și profesionale.

Deci, pe hârtie, avem deja „o ordine profesională”.

Ce nu avem este legea-cadru comună tuturor profesiilor liberale, care să pună:

• aceleași criterii de înființare;
• același set de principii de transparență și răspundere;
• aceleași limite clare față de rolurile sindicale și comerciale.

În rest, trăim într-un „lego” normativ: Legea 160/1998 aici, Legea 200/2004 pentru recunoașterea calificărilor, Codul fiscal pentru definirea veniturilor din profesii liberale, alte acte pentru formele de organizare etc.

Funcționează? Da.

E coerent, previzibil și prietenos pentru profesie și pentru public? Nu prea.

4. Ce ar putea aduce „în plus” modelul portughez față de ceea ce avem deja?

• Un limbaj comun pentru toate profesiile liberale

Legea 2/2013 fixează principii transversale pentru toate ordinele:

• interesul public este prioritar – pacienți, proprietari de animale, consumatori;
• atribuțiile sunt clar enumerate: acces la profesie, deontologie, disciplină, formare continuă, avizare de politici publice;
• nu ai voie să transformi ordinul într-un sindicat deghizat sau într-un mecanism de control al tarifelor;
• transparența și raportarea publică devin obligatorii.

Este exact tipul de coloană vertebrală care lipsește României.

• Un „ombudsman” al beneficiarului

Un element foarte interesant: legea portugheză instituie un „Provedor dos destinatários dos serviços”, un fel de Avocat al beneficiarului serviciilor profesionale, instalat în interiorul ordinului, dar cu misiune clară de a apăra cetățeanul, nu membrii corpului.

Imaginați-vă ceva similar la noi:

un „Avocat al proprietarului de animal” în cadrul CMVRO, la care proprietarul să poată apela când simte că a fost nedreptățit – înainte de tribunal, si mai ales înainte de Facebook 😉✌️

• Limite explicite la corporatism

Legea 2/2013 scrie negru pe alb că ordinele nu pot fixa tarife, nu pot negocia condiții de muncă – asta e treaba sindicatelor și a pieței.

Pentru România, unde suspiciunea eternă este că „ordinele își protejează membrii între ei”, o astfel de delimitare ar fi aur curat:

• CMVRO= garant al competenței și eticii;
• sindicate / asociații = reprezentanți ai intereselor economice.

Mai puțin amestec, mai multă credibilitate.

• Reguli pentru societățile de profesioniști

Portugalia are și Legea 53/2015, care reglementează societățile profesioniștilor – formele prin care medici, avocați, veterinari pot lucra în structuri comerciale, fără să piardă independența profesională.

În România, întrebarea „cine deține clinica și cine răspunde profesional?” devine tot mai actuală odată cu apariția lanțurilor de clinici veterinare și a investitorilor non-medici.

Un cadru clar, inspirat de portughezi, ar putea spune:

• ce pondere de capital trebuie să aibă medicii veterinari;
• ce drept de veto au asupra actului medical;
• cum se garantează că „profitul” nu dictează terapia.

Desigur unii ar putea întreba: De ce ar avea medicii veterinari români nevoie de o astfel de lege?!

Eu aș răspunde așa:

• Pentru a proteja actul medical de pseudo-profesioniști!

E suficient să vedem ce se plâng medicii veterinari portughezi după modificările recente: frica de „diluare” a profesiei prin accesul unor persoane insuficient formate la acte medicale.

În România, fenomenul „doctorului de colț de sat fără parafă și fără cabinet” nu e o legendă urbană.

O lege unitară a profesiilor liberale ar putea:

• proteja titlul de „medic veterinar”;
• defini clar ce înseamnă „act medical veterinar”;
• sancționa eficient uzurparea de profesie.
• Pentru a avea o voce mai clară în fața statului

În Portugalia, ordinele profesionale sunt consultate oficial la elaborarea politicilor publice – legea le recunoaște acest rol.

La noi, CMVRO are un cuvânt important, dar nu este mereu clar, în lege, când consultarea este obligatorie și când e doar „drăguț să îi întrebăm și pe ei”.

O lege-cadru ar putea fixa:

• obligația de consultare a ordinelor pe toate actele normative cu impact asupra profesiei;
• termene clare și mecanisme de dialog.
• ( nu in ultimul rand..) Pentru a aduce profesia în secolul XXI

Telemedicină veterinară? Clinici online? Platforme de rezervări și triere automată?

Toate acestea ridică întrebări:

• unde se termină „sfatul colegial” și unde începe actul medical?
• cum se asigură confidențialitatea datelor?
• cine răspunde când un algoritm recomandă ceva greșit?

Eu asta cred, că o lege modernă a profesiilor liberale, inspirată din modelele europene, ar putea oferi principii și garanții, iar apoi fiecare ordin – inclusiv CMVRO – ar detalia în statut. Asta dacă va face și un Statut altfel decât ROF-ul de exemplu care începe să fie modificat într-un sens extrem de “centralizat” și “interpretabil personal”!

Cu siguranță în gândul multora există multe alte întrebări ca de exemplu: “Ce ar putea spune, mâine, o „lege românească a profesiilor liberale?”

Dacă er fi sa comprim experiența portugheză în câteva articole-cheie utile pentru medicii veterinari, acestea ar suna, aproximativ, așa:

1. Profesiile liberale reglementate există pentru protejarea unui interes public major. Nu pentru orgolii, nu pentru monopol

2. Crearea sau modificarea unei organizații profesionale se face doar după un test de interes public, cu studii de impact și consultarea tuturor actorilor.

3. Ordinele profesionale:

• decid cine intră în profesie și cine iese (disciplină);
• scriu și aplică codul deontologic;
• supraveghează formarea continuă;
• apără interesul beneficiarilor, nu doar pe cel al membrilor.

4. Ordinele nu sunt sindicate.

Nu negociază salarii, nu fixează tarife, nu fac cartel.

5. Transparență obligatorie:

registre publice de membri, sancțiuni, regulamente, rapoarte anuale.

6. “Ombudsman” al beneficiarilor în interiorul fiecărei profesii – un gardian al celui care plătește serviciul.

7. Reguli clare pentru societățile de profesioniști, astfel încât investitorul să nu decidă ce antibiotic se dă animalului.

Aplicată medicilor veterinari, o astfel de lege ar întări statutul CMV și ar face mai clar pentru toată lumea – și pentru proprietarii de animale, și pentru stat – de ce „profesie liberală” nu înseamnă „fac ce vreau”, ci „am o libertate mare, dar și o responsabilitate pe măsură”.

În loc de “Epilog-stand-up civic”

Portugalia ne arată că se poate:

Așezi toate profesiile liberale la aceeași masă, le dai un cadru clar, le ceri transparență și le reamintești că există pentru cetățean, nu invers.

România a bifat deja jumătate de drum: medicul veterinar este, oficial, profesie liberală și autonomă.

Ce lipsește după mine, este actul II: o lege modernă, coerentă, care să facă ordine în „ordine” – și să confirme, negru pe alb, că:

“Medicul veterinar nu e doar omul cu seringa si bisturiul.

E actor în sănătatea publică, în siguranța alimentară, în economia rurală. Iar ca orice profesionist cu impact public, are nevoie de un cadru legislativ la fel de serios ca responsabilitatea pe care o poartă.”

Când vom vedea o astfel de lege în Monitorul Oficial, atunci vom putea spune, fără ironie:

„Profesiile liberale din România au ieșit, în sfârșit, din faza de improvizație.”

Iar medicii veterinari vor fi exact unde trebuie: liberi profesional, dar ancorați într-un contract clar cu societatea pe care o servesc.

Dr. Cristi MATURA

EX-Președinte CMV Bucuresti

Urmărește-ne pe rețelele sociale: