O privire de ansamblu asupra pieței muncii în medicina veterinară

Credința mea dintotdeauna a fost că o profesie solidă începe cu oameni bine pregătiți în facultăți și bine susținuți în practică atât de echipele în care își desfășoară activitatea și angajatori cât și de organismele profesionale a căror rol nu este doar cel de a acorda un atestat ci și de a menține corpul profesional apărat de influența financiară de exemplu în ceea ce privește luarea deciziilor medicale ca și de crearea și păstrarea unui cadru legal unitar, corect și egal respectat de toți cei implicați în profesie!

Cum cred eu că putem construi un mediu stabil, predictibil și orientat spre oameni?

Cu RESPECT în primul rând! Și spun asta pentru că în opinia mea acest lucru s-a diluat enorm, aproape a dispărut: între noi medici, din partea societății, din partea decidenților organizaționali și/sau politici!

În ultimii ani, piața serviciilor veterinare din România a trecut prin schimbări rapide: în timp ce numărul animalelor de rentă a scăzut enorm, numărul animalelor de companie a crescut constant, darîn cazul lor proprietarii sunt mai informați, iar așteptările față de calitatea actului medical sunt tot mai ridicate.

În paralel, însă, piața muncii din domeniu a rămas fragilă:

deficit de personal,
fluctuație ridicată,
presiune emoțională și financiară, dificultăți în formarea echipelor stabile.

Plecând de la aceste idei putem, cred eu, răspunde la întrebări de genul:

de ce este greu să găsești și să păstrezi oameni buni?
ce își doresc angajații și angajatorii?
cum putem construi un mediu în care toți cei implicați — medici, asistenți, recepționeri, manageri și proprietari — să se simtă protejați, valorizați și motivați?

Vă propun, încă o dată, așa cum o fac de foarte mulți ani mai ales în prezentările susținute pe teme de management a cabinetului veterinar, să încercăm câteva răspunsuri venite prin prisma experienței mele în domeniu.

Înscrierile pentru prima ediție 2026 a Clubului de Carte Veterinarul sunt deschise! Începe anul cu „Începe cu DE CE” de Simon Sinek și alătură-te comunității noastre de lectură.
Completează formularul

De ce este atât de greu să găsești și să păstrezi oameni buni?

Poate și pentru că:

Există în mod cert un deficit real de personal calificat

În multe orașe, există mult mai puțini medici și asistenți decât poziții (locuri de muncă…) deschise. Facultățile scot anual un număr limitat de absolvenți, iar realitatea ultimilor douazeci de ani ne arata că de fapt o mare parte dintre aceștia migrează rapid către:

sectorul farmaceutic,
joburi administrative în ONG-uri,
clinici din străinătate.

Doar în București, numeroase clinici au câte 2–3 posturi deschise pe termen lung, iar în orașele mici perioadele de recrutare depășesc uneori 6–9 luni.

Pacienții/Cazurile sunt din ce în ce mai complexe

Medicina veterinară actuală presupune imagistică avansată, chirurgie specializată, abordări interdisciplinare. Asta înseamnă:

responsabilitate mai mare,
necesar crescut de formare,
presiune emoțională intensă pentru medicii tineri.

Ca un simplu exemplu cred că toți vedem deja cum multe cabinete din România primesc cyberbullying pe rețelele sociale după cazuri dificile, ceea ce descurajează medicii debutanți.

Ture lungi și lipsă de personal (care să mai vrea să se angajeze pe astfel de poziții, deși ca medic veterinar eu cred că este o condiție sine qua non încă de la alegerea acestei cariere..)

În multe clinici, garda de noapte sau de weekend înseamnă:

24 de ore de lucru,
fără asistent dedicat,
fără perioadă de refacere imediat după tură.

Acest ritm duce, inevitabil, la uzură fizică și emoțională.

Ai o poveste, un studiu de caz sau o experiență care merită împărtășită?
Hai să publici în revistele Veterinarul!

Trimite-ne materialul tău și fă parte din comunitatea profesioniștilor care inspiră medicina veterinară românească.

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Se promovează rapid prin necesitate/urgență, nu prin plan managerial.

Mulți medici tineri ajung să facă gărzi în primele luni de muncă, fără suficient mentoring.

Această tranziție rapidă este o cauză frecventă a plecărilor timpurii din profesie. Dacă mai adăugăm și pregătirea precară din facultate în multe cazuri (subiective cele mai multe..), atunci imaginea este una chiar mai gravă!

Cum influențează salariile, programul și climatul de respect?

Salariile

Salariul nu este singurul factor, dar este un indicator important al valorii percepute. În multe zone:

salariile de start sunt sub nivelul responsabilității,
diferențierea între junior, mid și senior este fie prea mică, fie neclară,
bonusurile sunt rare sau necorelate cu performanța reală.

În clinicile veterinare un medic generalist poate gestiona, într-o singură zi, 10–20 de consultații, intervenții rapide, discuții dificile cu proprietarii și urgențe neprogramate — un nivel de responsabilitate comparabil cu alte profesii medicale, dar fără posibilitatea acordării de recompense pe măsură poate și pentru că de prea multă vreme medicii veterinari nu și-au respectat statutul, și-au subestimat valoarea mai ales prin abordarea “prețului de dumping” la nivel de politică de start și a “gratuităților”… de fapt sponsorizări sau fonduri venite prin diverse ong-uri civice mai ales în cazul campaniilor de sterilizare dar nu numai!

Programul de lucru

Un program instabil — schimbat săptămânal sau cu ture acoperite în ultimul moment — scade calitatea vieții.

În profesiile medicale, predictibilitatea este un factor de retenție.

Prea multe clinici mici din orașe medii funcționează cu un singur medic (de obicei proprietarul/titularul acelei unități...) și un asistent, ceea ce înseamnă imposibilitatea reală de a lua concediu dacă nu se găsește un înlocuitor.

Respectul

Respectul profesional se vede în:

modul în care proprietarii sunt educați să interacționeze cu personalul,
felul în care sunt gestionate conflictele la recepție,
modul în care sunt tratate erorile medicale și discuțiile interne.

Din ce în ce mai multe clinici au fost “nevoite” să introducă procedura prin care recepția oprește conversațiile abuzive, iar medicul intervine doar în condiții controlate. Implementarea unei astfel de politici a redus plecările din echipă.

Ce cred eu că își doresc angajații?

(Pe baza discuțiilor avute de asemenea în ultimii mulți ani în piață și a situațiilor reale din clinici):

structură clară (atribuții, protocoale, cine decide în situații-limită),
mentorat real, nu doar „învățăm în timp ce lucrăm”,
siguranță emoțională — adică să poată semnala probleme fără teamă,
echipă cu comunicare coerentă,
posibilitatea de a crește (cursuri, specializări, responsabilități progresive),
program predictibil.

Este observabil cum clinicile care oferă un „plan de creștere pe 12 luni” de exemplu pentru noii medici au o rată de retenție mai mare decât cele care funcționează ad-hoc.

Desigur este foarte relevant si ce își doresc angajatorii

Foarte probabil, în mod legitim își doresc:

oameni stabili, interesați de profesie,
asumarea responsabilităților,
comunicare sinceră,
respectarea protocoalelor,
interes pentru formare,
loialitate într-o piață competitivă.

De aceea, în multe clinici, provocarea principală nu este nivelul profesional, ci “comunicarea” — de la transmiterea cazurilor între ture până la modul în care sunt informate schimbările în proceduri.

Si atunci ne intoarcem la intrebarea esențială: Putem construi un mediu motivant, sigur și apreciativ?

Eu cred că Da! Cu condiția să nu tratăm problemele ca pe lucruri inevitabile, ci ca pe puncte de intervenție a echipei si mai ales a angajatorului!

Ca observație în timp, ce cred eu că funcționează în practică:

Definirea clară a rolurilor

Fără ambiguități.

- Medicii știu ce fac.

- Asistenții știu ce fac.

- Recepția știe ce face.

Într-unul din cabinetele pe care le-am deschis de-a lungul timpului am redus cu mult conflictele interne doar prin introducerea unui „manual intern de roluri”.

Ture stabile și planificate pe termen lung

Inclusiv perioade obligatorii de recuperare după gărzi.

Proceduri pentru gestionarea clienților dificili

Unele clinici au introdus „politica celor doi”: dacă un client devine agresiv, recepția cheamă un al doilea coleg ca martor. E un simplu protocol, dar oferă siguranță emoțională.

Sistem transparent de salarizare și bonusare

Corelat cu competențele, responsabilitățile și vechimea.

Întâlniri periodice de echipă, nu doar pentru probleme, ci și pentru feedback pozitiv.
Formare continuă

Clinici care investesc în cursuri și certificări reușesc să își păstreze personalul pe termen lung.

Leadership orientat spre oameni

Nu autoritar. Nu reactiv. Ci prezent, calm, clar și consecvent.

Opinia mea este în final că ar trebui cu toți să conștientizăm și să rămânem în minte cu faptul că în spatele fiecărei consultații, operații sau urgențe există OAMENI — cu nevoi, limite și așteptări.

O piață veterinară sănătoasă nu se poate construi doar pe iubirea față de animale, ci pe respectul față de cei care îngrijesc animalele zi de zi. Dacă vrem un sector stabil, competitiv și profesionist, trebuie să acționăm simultan asupra structurii, formării, comunicării și culturii organizaționale.

Adevărurile pe care le-am ascuns ani la rând — epuizare, lipsă de personal, salarii nealiniate, programe imprevizibile — pot fi rezolvate numai dacă le numim și le abordăm direct.

Repet,

O profesie solidă începe cu oameni bine pregătiți în facultăți și bine susținuți în practică atât de echipe și angajatori căt și de organismele profesionale a căror rol nu este doar cel de a acorda un atestat ci și de a menține corpul profesional apărat de influența financiară în ceea ce privește deciziile medicale și de crearea și păstrarea unui cadru legal corect, unitar și egal respectat de toți cei implicați în profesie!

Dr. Cristi MĂTURĂ

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.