Asociația Americană a Medicilor Veterinari Ecvini (AAEP) a publicat recent un ghid privind hepatita virală ecvină, destinat să ofere medicilor veterinari informații și îndrumări complete despre semnele clinice, diagnosticul, factorii de risc, transmiterea și alte aspecte relevante pentru două cauze virale ale afectării hepatice la cai: parvovirusul hepatitic ecvin (EqPV-H) și hepacivirusul ecvin (EqHV).

„Ambele virusuri pot fi prezente fără a provoca în mod activ boala. Testele seriate și cele efectuate timpuriu îi pot ajuta pe medicii veterinari să determine dacă unul dintre aceste virusuri este cauza probabilă a hepatitei”, a declarat Joy Tomlinson, DVM, PhD, DACVIM, profesor asistent de medicină a animalelor mari la Facultatea de Medicină Veterinară a Universității Pennsylvania, într-un comunicat al organizației.

„Dacă diagnosticați un cal cu hepatită, recomand fie să trimiteți imediat serul pentru testare PCR, fie să păstrați serul recoltat la prima vizită în congelator. Dacă decideți să continuați testarea virală mai târziu, acest eșantion va fi extrem de util pentru comparație”, a adăugat ea.

Conform comunicatului, ghidul include actualizări ale recomandărilor publicate inițial pentru EqPV-H în 2021, precum și noi directive pentru EqHV, recent recunoscut ca o cauză a hepatitei cronice. Aceste ghiduri au fost aprobate și revizuite de Comitetul pentru Boli Infecțioase și de Consiliul Director al AAEP.

Caii infectați cu EqPV-H sunt, în general, asimptomatici, însă un procent redus poate dezvolta hepatită clinică, manifestând unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

• Letargie
• Anorexie
• Icter
• Fotosensibilizare
• Semne neurologice (comportament alterat, clătinare, orbire)
• Creșterea activității enzimelor hepatice în analizele de sânge, în special AST, SDH, GLDH
• Niveluri crescute de amoniac și acizi biliari în sânge
• Urină decolorată
• Colici
• Deces (în cazurile grave, de obicei în termen de 72 de ore)

AAEP subliniază că EqPV-H nu determină febră la cai. Cei infectați rămân de obicei purtători asimptomatici timp de ani de zile, având niveluri scăzute de virus în sânge și un risc redus sau inexistent de transmitere naturală la alți cai.

Transmiterea EqHV a fost asociată cu utilizarea produselor biologice, în special a plasmei ecvine. Caii cu infecție acută cu EqHV nu prezintă, de regulă, semne clinice de boală hepatică și elimină virusul în aproximativ 20 de săptămâni. În cazul infecțiilor cronice cu EqHV, acestea persistă mai mult de 6 luni, iar un procent mic dintre cai dezvoltă hepatită pe o perioadă de luni sau chiar ani. Semnele clinice pot include:

• Letargie
• Anorexie
• Pierdere în greutate
• Creșterea activității enzimelor hepatice în analizele de sânge, în special GGT
• Niveluri crescute de amoniac și acizi biliari în sânge
• Icter
• Fotosensibilizare
• Semne neurologice (comportament alterat, clătinare, orbire)
• Urină decolorată
• Colici
• Deces
• Similar EqPV-H, EqHV nu determină febră la pacienți.

EqHV infectează aproximativ 40% din caii din Statele Unite, comparativ cu 15% în cazul EqPV-H. Majoritatea cailor infectați elimină virusul în decurs de 20 de săptămâni, fără a prezenta simptome de boală hepatică. Totuși, aproximativ 20% dintre caii infectați cu EqHV dezvoltă o infecție persistentă care durează mai mult de 6 luni. Acești cai pot rămâne asimptomatici sau pot prezenta semne clinice de hepatită cu severitate variabilă. Tratamentul pentru caii afectați clinic se concentrează pe îngrijirea de susținere și gestionarea disfuncției hepatice.

Referințe

1. AAEP Publishes Equine Viral Hepatitis Guidelines. News release American Association of Equine Practitioners. February 3, 2025. Accessed February 24, 2025. https://aaep.org/post/aaep-publishes-equine-viral-hepatitis-guidelines/
2. American Association of Equine Practitioners. AAEP Infectious Disease Guidelines: Equine Viral Hepatitis. Accessed February 24, 2025. https://aaep.org/wp-content/uploads/2021/03/Equine-Viral-Hepatitis-Guidelines-Final.pdf

Sursa: dvm360.com